164 matches
-
română și 12 în limba greacă, un Tipic în limba română, o Slujbă a Învierii, în limba română, două Trioade, unul în limba greacă și celălalt în limba română, un Evangelistaru în limba română, un Molitvelnic în limba română, două Octoihuri, unul în limba română și celălalt în limba greacă, trei Ceasloave, două în limba română și unul în limba greacă, o Psaltire în limba română, două cărți Apostol, unul în limba română și al doilea în limba greacă, șase cărți
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunt ornamente cu motivul viței de vie și spicul de grâu. Vasul din interior este mobil. Colecția de tipărituri și manuscrise, deși redusă în comparație cu cea de la 20 august 1863, cuprinde totuși cărți de o valoare inestimabilă. Menționez următoarele cărți: un Octoih 147 slavon din secolul al XVII-lea, două exemplare din Viețile Sfinților, datând din secolul al XVIIIlea, sunt îngrijit scrise cu literă chirilică și românească, ornamentată cu chenar, miniaturi și frontispicii lucrate artistic; o Sfântă Evanghelie în limba greacă, editată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
, diaconul (? - c. 1583), tipograf și editor. Prima mențiune despre C. „ot Târgoviște” se află în epilogul cărții Octoih mic slavonesc (Brașov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
etnice. Vasta difuzare a tipăriturilor coresiene pe teritoriile locuite de români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărți un însemnat factor de unificare lingvistică și spirituală. Tipărituri: [Octoih mic slavonesc], Brașov, 1557; [Triod-Penticostar slavonesc], Târgoviște, 1558; Întrebare creștinească, Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
1930; Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc, 1567; ed. îngr. Vladimir Drimba, introd. Ion Gheție, București, 1998; [Sbornic slavonesc], 1568; [Liturghier slavonesc], Brașov, c. 1568-1570; [Psaltirea românească], Brașov, 1570; [Liturghierul românesc], Brașov, 1570; ed. îngr. și introd. Al. Mareș, București, 1969; [Octoih slavonesc], c. 1574; [Psaltirea slavo-română], 1577; ed. îngr. B.P. Hasdeu, București, 1881; ed. îngr. și introd. Stela Toma, București, 1976; [Psaltirea slavonească], 1577; [Triod slavonesc], 1578; [Sbornic slavonesc], Sas-Sebeș, 1580; Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, Brașov, 1581; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
teritoriul regimentelor de graniță bănățene și unul dintre organizatorii învățământului în limba română din Banat. Activitatea sa de cărturar iluminist rămâne legată de răspândirea culturii în limba română. D.-L. este alcătuitor și traducător de manuale și cărți de cult (Octoih sau Catavasier, Buda, 1826, reeditat în 1829 și 1846; Viața domnului Isus Hristos... acum întâia oară din Sfânta Scriptură tradusă și cu învățături moralicești întocmită, 1831; Tâlcuiala evangheliilor, Buda, 1835; Epistolariul românesc, 1841), al unui îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Panaitescu și Damaschin Mioc, București, 1966, 42-45, în Tit Simedrea, Les Pripeala du moine Philothée. Étude - texte - traduction, RSL, 1970, 183-225, în Poezie veche românească, îngr. și pref. Mircea Scarlat, București, 1985, 9-13 (tr. Dan Horia Mazilu), în Catavasier sau Octoih mic, ed. 12, București, 1987, 244-291, în LRM, 631-640. Repere bibliografice: Cartojan, Ist. lit. (1996), 56-57; P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, București, 1944, passim; Piru, Ist. lit., I, 14-15; Ivașcu, Ist. lit, I, 72-73; Dicț. lit. 1900, 356; Păcurariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de preotul paroh de atunci, Gheorghe Călugăreanu, frate cu Ilie, mutat la Movileni încă din 1873. Prezentăm câteva din titlurile acestor cărți așa cum sunt ele date în listă: Ceaslov, tipărit în zilele prea înălțat prințului Alexandru Ghica în București, 1858 (?); Octoih, tipărit în zilele prea sfântului Episcop al Făgărașului, Ion Bobu, la anul 1772; Antologhion (Mineile pe 12 luni, adunate la un loc), tipărit în Iași la anul de la Adam 7263 (1755) în zilele prea sfântului Mitropolit al Moldovei, chir Iacov
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din Tecuci. Iată care sunt acestea, în ordinea dată de document: - „Sfânta Evanghelie, ediția București, 1742, în stare bună; - Apostol, idem, 1774, stare mediocră; - Două Liturghii, una, ediția Mănăstirea Neamț, 1860, și cealaltă ediția Iași, 1807, ambele în stare bună; - Octoihul Mare, ediția Rămnicu Vâlcii, 1865, în stare de mijloc; - Antologhion (Mineiul anual), ediție necunoscută, lipsind coperta, stare de mijloc; - Penticostariul, idem; - Triodul, ediția din Iași, 1747, în stare de mijloc; - Predicatorul Ilie Miniat (sic), ediția Iași, 1837, stare bună; - Ceaslovul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în 1893, care trece în lista sa, cam sumară sub aspectul datelor, căci se limitează numai la titluri, nu și la anul editării, cum au procedat ceilalți preoți, următoarele: - 12 Minee legate în piele, în stare bună, ediția Monastirea Neamț; - Octoihul cel Mare, idem; - Triodul, idem; Penticostar; Apostol; Psaltirea; Ceaslovul Mare; Evhologiu; Evanghelie; Liturghie; Cazania, editată la Iași, în 1842; Panahida în stare proastă, nu se știe ediția neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris grăbit de unde
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
biserici cu mare vechime, cum ar fi la Nicorești: „un Apostol bun din 1643” și „o Cazanie din București 1668”. La fel, biserica din cătuna Sârbi, cu „patronu Sfinții Voievozi” notează Evanghelie din 1642, Minei din 1652, Apostol din 1694, Octoih din 1692 și alte câteva după 1700. Iată care erau numele preoților și parohiile în care slujeau, așa cum sunt notați într-o situație din 1865 (este vorba de parohiile umbrăreștene): Gheorghe Sobieschi, Umbrărești; Adormirea Precistii, Siliștea; Ilie Călugăreanu, Umbrărești; Gheorghe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]