241 matches
-
simbolului, după cum arăta Sergiu Al-George174. "Obiectul cunoașterii luciferice spune Blaga e totdeauna un "mister", un "mister" care de o parte se arată prin semnele sale și de altă parte se ascunde după semnele sale"175. Dialectica paradoxală a revelării și ocultării, specifică formelor simbolice, devine proprie obiectului cunoașterii. În lumina cunoașterii luciferice, obiectul cunoașterii devine semn al unui mister, întreținând cu acesta un raport paradoxal: pe de o parte îl revelează, pe de altă parte îl ascunde. Într-un alt loc
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca ea să fie tratată negativ sau să fie considerată o formă de imaturitate a rațiunii, "gânditorii romantici au perceput această antinomie a simbolului într-un mod mult mai nuanțat, sub forma ei poetică, misterioasă ca o dialectică paradoxală, între ocultare și revelare"223. Metaforicul poate fi recuperat la Blaga și din această perspectivă a antinomiei simbolului, însă perspectiva corectă este dinspre filosofia indiană, crede Sergiu Al-George. El susține că metaforicul a fost, inițial, descoperit de Blaga sub numele de "simbol
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a doua trilogie, în ultimul volum al acesteia 225. În această reluare a problemei metaforicului, observă Sergiu Al-George226, Blaga privează metafora tocmai de aspectul esențial al dialecticii sale paradoxale: ea apare doar în funcția sa revelatoare în raport cu misterul, funcția de ocultare fiind preluată de matricea stilistică. Cu toate acestea, continuă indianistul român 227, viziunea teoretică rămâne profundă. Metaforicul este în continuare asociat cu simbolicul, simbolul fiind o simplă modalitate a metaforei. În al doilea rând, importanța metaforei este redimensionată: aceasta nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
era explicabilă în condițiile în care cultura occidentală era organizată după principii logice care aveau menirea să evite antinomiile. Înainte ca această descoperire să fie reprimată, romanticii vor interpreta antinomia simbolului ca o formă de dialectică paradoxală între revelare și ocultare 391. Această dialectică paradoxală se articula cu concepția indiană a metaforicului, cel mai sigur într-un mod conștient, dacă ținem seama de faptul că romanticii au fost atrași de cultura vechii Indii. Practic, romanticii se racordau, desigur parțial, la o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest lucru amintește de teoria lui Lucian Blaga cu privire la misterul cosmic, care, cu cât este dezvăluit mai mult, cu atât se ascunde mai tare, solicitând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Totuși, deși veniseră pregătiți pentru a-l ucide, Paul și Helen sînt nevoiți să constate dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă a tatălui ei (similară ocultării lui Rossi), se lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așa cum lasă să se înțeleagă titlul româ nesc. Nu întîmplător, atît protagonistul, Viktor Zolotariov ("pinguinul" metaforic al narațiunii), cît și Mișa (pinguinul real din text) reușesc să supraviețuiască într-un univers măcinat de moarte. Prin exemplul lor de refuz al ocultării, triumfă ideea invincibilității rațiunii, se transmite mesajul optimist că pînă și într-o lume a disoluției morale, a dezintegrării psihice și a iraționalității aparent nemărginite individul poate, ultimativ, supraviețui, fără a-și mutila, în structura sa de adîncime, personalitatea. Moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar fi avut răgaz să consulte și o transcriere a cronografelor autohtone (eventual de a copia sau, mai probabil, de a-și comanda „extrasul”). Altfel, retușurile ce survin sub pana (încă) anonimului traducător („rescrierea”, în cazul unor contexte favorabile, ori ocultarea altora, ce stânjenesc) sunt, previzibil, în profitul conaționalilor poloni; de-aici și câteva izbucniri ironice, polemice ce contrastează cu stereotipia cronicii. Ediții: Descrierea cronicii despre Țara Moldovei și despre domnii ei, cum au venit mai întâi românii în Țara Moldovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
Răzvan Voncu Una dintre prejudecăț ile trainice ale literaturii noastre este cea a absenței (sau irelevanței) literaturii confesive. Nu numai caracterul pudibond, în general, al beletristicii noastre a contribuit la constituirea acestei prejudecăți, ci și ocultarea de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după 1989 - când consemnăm și cele două sinteze ale lui Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim (3 vol, 2003) și, respectiv, Genurile
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
logică a formării operei muzicale se afirmă și funcționează doar în condiții necesare și suficiente de abordare în structură și lectură<footnote Vezi Nicolae Brânduș, Interferențe - Ed. Muzicală, București, 1984, pp. 75-82 și 126-134. footnote>. Aceasta va duce spre o ocultare conștientă a nivelului paradigmatic generator și spre coerența implicită (implicată) a enunțului sintagmatic, încărcat de sens (interioritate), astfel dobândite prin uz. Gestul interpretativ apare simplu, total, în întreaga sa încărcătură culturală. Ce putem deocamdată afirma despre modelul structural al invenției
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
practicile serviciilor speciale de intoxicare, propulsînd în bătaia reflectoarelor, la rampă, fel de fel de "creatori" de opinie publică (așa-zișii "agenți de influență"). Mulți apar și dispar așa cum au apărut, ca într-o scamatorie de cea mai joasă speță. Ocultarea adevărului istoric tinde să blocheze memoria, inclusiv cea scrisă. Rescrierea istoriei impune, logic, accesul liber la arhive, precum și corelarea obiectivă, corectă, a faptelor revolute. Răstimpul clipei își găsește, astfel, locul cuvenit în șirul împrejurărilor de ieri, de astăzi și de
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
Starobinski: "dacă le privim îndeaproape observăm că puterile sale constau aproape toate în arta de-a despărți, în fiecare moment, ceea ce trebuie păstrat în posesia sa (înăuntru, în taina inimii, în piept) și ceea ce e oportun a fi oferit exteriorului: ocultare sau mărturisire deplină a dorinței sale de întoarcere, identitate fictivă sau nume veridic, trecut inventat sau povestire fidelă. Iscusința lui Ulise constă în a aprecia, într-o lume aproape universal ostilă, partea variabilă a ceea ce poate fi exteriorizat". Altfel spus
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
eseurile Nu din pietate, ci din necesitate (M.R. Paraschivescu), și «Divanul» unui înțelept cu limba română (C. Noica). Ele se raportau, atunci când au fost scrise, la crize și situații provocate de fostul regim: supralicitarea trecutului și a autohtonismului, reprimarea contestației, ocultarea gândirii nemarxiste. Dispărând contextele care le-au generat, subtextele lor nu mai spun prea multe lectorului. Însă textul criticului rămâne. E actuală discuția despre rolul imaginației istorice în critica lui Călinescu, despre tehnica „suprarealistă” a lui Bogza sau despre scriitorul-cobai
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile perpetuate de tradiție („subiectivizate”, asumate individual), punând în loc un hedonism frenetic, consumerist și fantasmatic: „Dumnezeu, lumea de dincolo, cultul strămoșilor, frica de moarte sunt valori
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
facto mutilant în recepția complexității textului literar: "Cele mai bune istorii literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
interioară de good guy, om cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându-le apoi ferm, dar cu eleganță. Ceea ce atrage, în primul rând, în scrisul său este această notă de onestitate intelectuală. Dacă greșește și alunecă în parțializări ori ocultări ale adevărului (de la cel istoric la cel estetic), o face pe cont propriu, fără a urma la comandă aliniamentele "patriotice" ori "corect politice" ale imposturii. Cu un titlu șarjat-agramat, Românii e deștepți ambiționează să ofere o diagramă a lăudăroșeniei naționale
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său în estetică. Pentru artistul revoltat contra răului absolut al ideologiei comuniste, obligând la prostituarea creatorului și la ocultarea convingerilor lui intime, a face binele în sens ideal, dincolo de accepția imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
memoriilor scrise și tipărite. Problema pe care o ridică această bogată producție este însă aceea că ea înclină, într-un mod mai greu sau mai ușor perceptibil, către... ficționalizare în beneficiu propriu, prin sublinierea unor gesturi de timidă rezistență și ocultarea multor altora, de compromis efectiv cu regimul trecut. A privi într-o lumină crudă colaboraționismul unor mari scriitori și a selecta din biografia personală numai acele secvențe convenabile prin prisma prezentului, a le dilata hiperbolic și a expedia în câteva
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
lui Burileanu, sunt dispuși, în astfel de condiții liminare, să accepte precursorate de vreun fel. E o constatare care însoțește cumva freatic Poarta neagră de la un capăt la altul și care, prin umanitatea ei profund comprehensivă, valorează cât o definiție. Ocultarea tradiției (inclusiv, cum se poate constata, de către istoricii literari) și subiectivismul intens fixează două repere esențiale în orice discuție despre sfinții sau mai puțin sfinții literați care au populat, în timp, închisorile. Inși instruiți, uneori tobă de carte, aceștia își
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
schiței unui prim capitol dintr-o nouă monografie, amănunțită și dezambiguizată, dedicată lui C. Stere. Toate, împreună, fac din prezentul demers o ediție de excepție: în opinia mea, una dintre cele mai valoroase - ținând cont de anvergura scriitorului vizat, de ocultarea receptării lui în perioada comunistă și de necunoscutele care-i înconjoară și azi biografia - din ultimul deceniu. Înainte de a proceda la o analiză a criteriilor și reușitelor ediției îngrijite de Victor Durnea, e cazul să precizez că ea era necesară
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
putea supraviețui. Cu aerul că fuge de sine, autorul încearcă a dovedi că, dimpotrivă, nu s-ar putea deslipi de eul său, chiar supunîndu-se unor teste dure. Baia de concretețe la care Ioan Flora își obligă producția nu reprezintă o ocultare a poeziei, ci un mod indirect de-a o sugera, tangent la o exasperare a expresiei ce se sacrifică pe sine. Mitul ,omului concret", de sorginte bacoviană (stihul: ,- O, cum omul a devenit concret..." figurează drept motto al volumului intitulat
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
la Qui-perd-gagne (și viceversa) " (Un vis...). Sau: "Rosine, Edith, Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/ șalul e șarpele de lux,/ roz, inedit, al Isadorei" (Antistrofă). E un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
de moarte, fiindcă știința morții (sintagmă din laboratorul eminescian pe care am împrumutat-o ca titlu pentru cărțile mele despre înfățișările morții) nu e înnăscută, iar societatea nu și-o ia în sarcină. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc, toate, prin ocultarea finitudinii. Într-o lume fascinată și modelată de comunicare, moartea poate apărea ca indecentă, căci retează relația. Insuportabil și dătător de panică, „fără-răspunsul” ei se cere „mușamalizat” prin scenarii acceptabile ale muritudinii. Dacă lumea reală e finită și duce inevitabil
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
la Blaj, iar pe de alta, racordul cu epoca modernă, în care se produce cuplarea progresivă la cultura română de peste munți. Modernizarea spiritului blăjean, vizibilă în literatură cel puțin prin noutatea formulei lui Pavel Dan, este un fenomen care - din cauza ocultării din perioada 1948-1989 -, încă își așteaptă interpretul capabil să o investigheze și să o integreze istoriei literaturii contemporane. Punctul central al rememorărilor și reconstituirilor lui Radu Brateș îl reprezintă, firește, volumul Aspecte din viața Blajului, din 1942. Apărută într-un
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care compozitorii ar putea răspunde că prin interpretare este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se, ar fi în măsură să opteze pentru lealitatea demersului restitutiv, argumentînd cu indecența unor derogări de la litera și spiritul muzicii. Derogări conștiente, firește, căci cele involuntare țin de relativismul, superficialitatea ori neglijența cu
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]