582 matches
-
0 *ăstei acestei = 26 ăstora = 1 acestora = 1 *ăstor acestor = 3 Tendințele ce se remarcă în utilizarea adjectivelor demonstrative de apropiere sunt, de asemenea, clare: preferința vorbitorilor pentru formele simple este redată de raporturile ăsta vs acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
acestora = 1 *ăstor acestor = 3 Tendințele ce se remarcă în utilizarea adjectivelor demonstrative de apropiere sunt, de asemenea, clare: preferința vorbitorilor pentru formele simple este redată de raporturile ăsta vs acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
ce se remarcă în utilizarea adjectivelor demonstrative de apropiere sunt, de asemenea, clare: preferința vorbitorilor pentru formele simple este redată de raporturile ăsta vs acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
demonstrative de apropiere sunt, de asemenea, clare: preferința vorbitorilor pentru formele simple este redată de raporturile ăsta vs acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
D ăluia = 0 aceluia = 0 ălora = 1 acelora = 1 ăleia = 0 aceleia = 0 ălora = 0 acelora = 0 Aceleași tendințe se observă și în folosirea pronumelor demonstrative de depărtare: formele simple 12 sunt preferate formelor compuse: ăla vs acela (61/6 ocurențe), ăia vs aceia (26/2 ocurențe), aia vs aceea (46/13 ocurențe), alea vs acelea (15/3 ocurențe). Diferențele de frecvență se explică mai ales prin faptul că formele simple sunt folosite într-un limbaj mai relaxat, familiar, iar cele
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
1 acelora = 1 ăleia = 0 aceleia = 0 ălora = 0 acelora = 0 Aceleași tendințe se observă și în folosirea pronumelor demonstrative de depărtare: formele simple 12 sunt preferate formelor compuse: ăla vs acela (61/6 ocurențe), ăia vs aceia (26/2 ocurențe), aia vs aceea (46/13 ocurențe), alea vs acelea (15/3 ocurențe). Diferențele de frecvență se explică mai ales prin faptul că formele simple sunt folosite într-un limbaj mai relaxat, familiar, iar cele compuse, în exprimarea formală: Am venit
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
0 ălora = 0 acelora = 0 Aceleași tendințe se observă și în folosirea pronumelor demonstrative de depărtare: formele simple 12 sunt preferate formelor compuse: ăla vs acela (61/6 ocurențe), ăia vs aceia (26/2 ocurențe), aia vs aceea (46/13 ocurențe), alea vs acelea (15/3 ocurențe). Diferențele de frecvență se explică mai ales prin faptul că formele simple sunt folosite într-un limbaj mai relaxat, familiar, iar cele compuse, în exprimarea formală: Am venit și cu aia mică în cărucior
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
tendințe se observă și în folosirea pronumelor demonstrative de depărtare: formele simple 12 sunt preferate formelor compuse: ăla vs acela (61/6 ocurențe), ăia vs aceia (26/2 ocurențe), aia vs aceea (46/13 ocurențe), alea vs acelea (15/3 ocurențe). Diferențele de frecvență se explică mai ales prin faptul că formele simple sunt folosite într-un limbaj mai relaxat, familiar, iar cele compuse, în exprimarea formală: Am venit și cu aia mică în cărucior (IVLRA) Mă, da' totuși aia nu
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
ălora = 0 acelora = 0 *ălor acelor = 1 În utilizarea adjectivelor demonstrative de depărtare se observă aceleași tendințe ca și în cea a adjectivelor demonstrative de apropiere: se folosesc mai frecvent adjectivele simple în detrimentul celor compuse: ăla vs acela (35/10 ocurențe), aia vs aceea (46/7 ocurențe), ăia vs aceia (7/3 ocurențe), alea vs acelea (10/5 ocurențe). Adjectivul demonstrativ aia are, așa cum arată și statistica, cele mai numeroase utilizări. În acest sens, se remarcă în corpus frecvența acestuia în
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
1 În utilizarea adjectivelor demonstrative de depărtare se observă aceleași tendințe ca și în cea a adjectivelor demonstrative de apropiere: se folosesc mai frecvent adjectivele simple în detrimentul celor compuse: ăla vs acela (35/10 ocurențe), aia vs aceea (46/7 ocurențe), ăia vs aceia (7/3 ocurențe), alea vs acelea (10/5 ocurențe). Adjectivul demonstrativ aia are, așa cum arată și statistica, cele mai numeroase utilizări. În acest sens, se remarcă în corpus frecvența acestuia în construcții fixe precum chestia aia, treaba
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
depărtare se observă aceleași tendințe ca și în cea a adjectivelor demonstrative de apropiere: se folosesc mai frecvent adjectivele simple în detrimentul celor compuse: ăla vs acela (35/10 ocurențe), aia vs aceea (46/7 ocurențe), ăia vs aceia (7/3 ocurențe), alea vs acelea (10/5 ocurențe). Adjectivul demonstrativ aia are, așa cum arată și statistica, cele mai numeroase utilizări. În acest sens, se remarcă în corpus frecvența acestuia în construcții fixe precum chestia aia, treaba aia, vorba aia: Vorba aia: clientu
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
și în cea a adjectivelor demonstrative de apropiere: se folosesc mai frecvent adjectivele simple în detrimentul celor compuse: ăla vs acela (35/10 ocurențe), aia vs aceea (46/7 ocurențe), ăia vs aceia (7/3 ocurențe), alea vs acelea (10/5 ocurențe). Adjectivul demonstrativ aia are, așa cum arată și statistica, cele mai numeroase utilizări. În acest sens, se remarcă în corpus frecvența acestuia în construcții fixe precum chestia aia, treaba aia, vorba aia: Vorba aia: clientu nostru, stăpânu nostru (Verba) Și eu
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
întâlnesc în corpusul cercetat. În utilizarea adjectivelor compuse, se preferă în general variantele poziționale antepuse acel, acea, acele celor postpuse acela, aceea, acelea. În cazul formelor de masculin, plural acei/aceia, raportul este invers în analiza de față (0/3 ocurențe), dar nu permite detașarea unei concluzii, fiindcă situațiile în care l-am întâlnit pe aceia sunt foarte puțin numeroase. 2.5. Pronumele demonstrative de diferențiere Cazul Masculin Feminin singular plural singular plural N = AC celălalt = 1 ceilalți = 8 cealaltă = 5
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
demonstrează faptul că utilizarea adjectivului demonstrativ de identitate este mult mai frecventă decât cea a pronumelui corespunzător. Fără subordonați, pronumele demonstrativ de identitate cu citire referențială poate apărea mai ales în poziții predicative: Cel ce ne-a examinat este același. Ocurențele acestuia în alte poziții sintactice decât cele predicative sunt mai rar întâlnite: Am auzit-o pe aceeași vorbind despre festival I-am zis aceleiași cum trebuie să procedeze. Pronumele demonstrativ de identitate funcționează cu precădere ca antecedent pentru propozițiile relative
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
modul în care scriitorul „«mediază» între sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
fonologilor evidențiază o organizare riguroasă, indiscefnabilă în materia fonică brută. Se poate vorbi despre un spațiu fonologie comportând un număr destul de mic de dimensiuni - spre exemplu: poziția buzelor la pronunțare, gradul de deschidere, nazalizare, diferențe de lungimi etc. -, unde fiecare ocurență fonică este reperată cu ajutorul unui număr egal de coordonate. Clasificarea fonologică ce rezultă ne prezintă o ordine autonomă mereu specifică limbajului respectiv pentru că dimensiunile alese nu au 31 alt rol decât unul distinctiv iar fiecare limbă, recurgând la un mic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu au 31 alt rol decât unul distinctiv iar fiecare limbă, recurgând la un mic număr de trăsături distinctive, nu se servește de același tip de diferențe fonice. Pentru această ordine, sistemul și elementele sunt indisociabile: definind fonemul ca ansamblul ocurențelor fonice situate în același punct al spațiului fonologie, nu se poate identifica un fonem particular fără a-l clasa în același timp în raport cu altele. Organizarea fonică evidențiată de cercetările școlii fonologice posedă deci tocmai caracterele prin care Saussure a gândit
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
iar dependențele pe care ajung să le descopere și structurile pe care le evidențiază au fost anticipate de noțiunea saussureană a sistemului. Principiul de pertinență al școlii fonologice este aplicabil și în alte zone sau niveluri ale limbii, nu numai ocurențelor fonematice. El poate fi astfel aplicat universului semantic al limbilor sau poate fi utilizat la studiul 32 codurilor. în acest caz o metodă similară cu a fonologilor ne permite să descoperim în universul semantic al limbii axe semantice - spre exemplu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pentru a compara bucătăria franceză cu cea engleză sunt suficiente trei opoziții: endogen/exogen (materii prime naționale sau exotice), central/ periferic (baza mesei și adaosurile) și accentuat/neaccentuat (gust savuros sau insipid). Care este în aceste coordonate, similare celor ale ocurenței fonematice din teoriile și analizele fonologiilor, locul bucătăriei engleze? Aceasta compune felurile principale ale mesei din produse naționale preparate insipid și le completează cu preparate pe bază exotică, în care diferențele sunt puternic accentuate. Prin comparație, bucătăria franceză nu ține
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al limbii, și sintagmele, care subîntind vorbirea: de fapt ele sunt coloanele și liniile analizei lui Levi-Strauss. Desigur, paradigmele și sintagmele au fost preluate de școlile ulterioare ale lingvisticii structurale și ele sunt prezente și în axele fonologilor, care definesc ocurențele fonematice, ca și în distribuțiile sintagmatice, reluate paradigmatic, ale glossematicienilor. Totodată ele au primit o accepțiune mai largă evoluând și spre retorică și psihiatrie, ca în studiul lui Roman Jakobson, Două aspecte ale limbajului și două tipuri de afazie (1956
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
plină de sens. într-o perspectivă istorică plurală (nu lineară), orice mare civilizație este un răspuns bun în raport cu o provocare (în raport cu o întrebare). Scopul hermeneutic este desoperirea întrebării la care răspunde f textul, ceea ce implică contextul (locul și momentul), pretextul (ocurența, J ocazionalitatea răspunsului) și subtextul (deci ceea ce textul, purtând cu sine, nu are în intenționalitatea comunicării). Textul se află într-un context datorită unui pretext și acoperă mereu un subtext pe care-l poartă cu sine. Regula secundară ce decurge
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
73 Huddlestone Pullum 2002, pp. 332-333. 74 Huddlestone Pullum 2005, p. 97. Autorii includ în seria determinativelor care se află în funcții de determinant sau de cap de grup câteva clase de cuvinte care în opinia și terminologia altora au ocurențe specifice determinanților sau pronumelor, de exemplu relative și demonstrative, numerale cardinale sau cuantificatori, ba chiar și pronume nehotărâte sau negative cum sunt cineva, ceva, nimic etc., care nu apar decât în funcții de cap de grup, nu și ca determinanți
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
multe sensuri în același cuvânt, multe cuvinte în aceeași formă) și al dedublării. În teorie, așa cum autorii francezi se gândeau că se poate face literatură din simpla enunțare a unor fraze, Herder crede că se poate face poezie din simpla ocurență a unui cuvânt. În practică, se pot distinge două poetici inspirate din acest program. Pe de-o parte, Herder are în vedere cuvântul "povestit", într-o poezie care narativizează - adesea sub forme folclorice - fascinația față de un anume lexem și față de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dacă cineva spunea un lucru de mai mult de două ori, în analiza de conținut primea tot două puncte. În acest fel, speram să reducem importanța lungimii interviului sau a elocinței vorbitorului, concentrându-ne mai multasupra ideilor exprimate. Numărul de ocurențe ale fiecărei categorii într-un dosar individual a fost, astfel, 2, 1 sau 0. Am adoptat, firește, și alte reguli, cum ar fi, de pildă, evaluarea frecvenței de apariție în text a fiecărei categorii. Tabelul 6.1a O demonstrație a
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
grupele cercetate. În schimb, scopul nostru a fost acela de a studia universul de conținut specific fiecărei grupe, reprezentat prin liste de categorii ușor diferite unele de altele. Tabelul 6.2 Profilurile grupelor de subiecți 6. S-a făcut suma ocurențelor fiecărei categorii (2, 1 sau 0) în dosare individuale pentru fiecare grupă. În cele din urmă, ordinea categoriilor dintr-o anumită grupă - sau profilul grupei în ceea ce privește experiența din liceu - a fost stabilită separat, pentrufiecare dintre cele patru grupe în parte
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]