277 matches
-
încremenirea solemnă a statuilor. Ceea ce-l determină, chiar în momentul când își afirmă hotărârea de a se îndrepta spre „Absență”, spre „Moarte”, să i se adreseze costumului său și să reia replica și la sfârșitul tabloului: „Podoabe! Mitră episcopală! Dantele! Odăjdii aurite, voi, mai ales voi mă apărați cel mai bine de lume”. Într-adevăr, sub carapacea ornamentelor, corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau sub semnul lui Bălcescu; și țara, și brazda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu există nici o femeie). Un lung sărut, în biserică, deschide drama. Lung și totuși scurt, căci după desprinderea buzelor, preotul, în odăjdii aurite, zice vinovatei sale iubite: "Și acum, pleacă!" Povestea se completează cu un nebun de tip Năpasta (Mircea Diaconu), dar cu mintea rătăcită de pe urma războiului; apoi un alt personaj frust și primitiv, argatul Petre (Florin Zamfirescu). Interesant, titlul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pana unui romanicier. Dumitru Stăniloae s-a stins cu puțin înainte de a împlini 90 de ani, în seara zilei de 4 octombrie 1993. Așa cum este ritul, părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să-l îmbrace în odăjdii, fața fiindu-i acoperită cu perimanul (bucată de postav, purtată de călugări sub rasă, pe care este brodată o frază religioasă). Așa cerea rânduiala: liturghia funebră s-a ținut în Biserica Patriarhiei, oficiată fiind de Preasfințitul Nifon și părintele Drăgușin
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de văduva Mihalcea sunt supuși unui întreg ritual pe care nici jeluitoarea, nici martorii nu-l mai recunosc și chiar cer lămuriri cu privire la semnificația acestuia. Astfel, martorii au fost introduși în biserica mitropolitană, un preot îm umbrăcat cu sfinte le odăjdii „le-au dat mar tu ri lor făclii aprinse în mâini și le-au stins în apă“. Practicat în secolele an te rioa re, acum la sfârșit de veac un astfel de ritual își pierduse importanța. El a rămas pre
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un hoț notoriu înfierat în frunte, care și-a as cuns foarte bine năravul. La șapte luni după nuntă și-a reluat vechea activitate și a re început prin a sparge biserica Neguțătorilor din Buzău de unde a furat cărți și odăjdii. Prins, închis, eliberat, Gheorghe sparge o altă biserică la Ploiești. De data aceas ta, pedeapsa se agravează, fiindcă judecătorii decid să-l transforme în exemplu pentru restul comunității: după ce i s-au tăiat nasul și urechile și după ce a fost
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și întreg arsenalul stilistic. Ne vom opri atenția doar asupra două dintre poemele acestui volum: "Ctitori purtându-și în brațe cu greu/ Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil/ La change-office-ul vieții de apoi;/ Călugări tineri/ Cu doctorate la Cambridge/ Și odăjdii sărutate/ De țărăncile bătrâne/ Târându-se în genunchi/ Pe lespezile cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27), un trup „înveșmântat în haine de gală, cu toate odăjdiile strălucitoare” „mesager de lumină învăluit în miresme sfinte”; un trup „ofilit”, dar „înflorit întru iubire” al aceluia care se dorește a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
iubească. În schimb, spre deosebire de bărbatul "sfios ca un copil", Marta nu se sperie de oglinzi sau de "icoana" vreunui iubit anume și, lipsită de orice pudoare, se arată pregătită să oficieze ritualul erotic cu "pasul sigur, de preot încărcat cu odăjdii", după o prealabilă verificare a propriei capacități de seducție ("Se privi lung în apa oglinzii, cu brațele ridicate deasupra capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor avansuri erotice el se apucă de plâns, dacă nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gata, gata să se ascundă și să dispară, plătește în stânga și-n dreapta cu banii domniei oameni cu care vrea să înjghebe un fel de negustorie cu cărți de liturghie... Stanca înșira mărgăritare, cumpărase o mulțime să le coasă pe odăjdiile mitropolitului de la Târgoviște. Se liniștise. Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră amândouă. Când Stanca a început să-și povestească spaimele, cum că veacul ar fi un veac de nimic și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau nebuni să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii. Se așeză pe tron, în vreme ce preoții, cu spatele la altar, începeau să cânte axionul pentru el. „Vrednic este”, spuneau din când în când în românește preoții, iar boierii repetau solemn după ei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
paradă, călări și pedeștri, dorobanți sârbi în haine negre, apoi peste o sută de comișei cu cai de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se întrebă Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu asprime, când cu blândețe, dar oare în viesparul din jurul marelui vizir va reuși? Cu asemenea gânduri trecu toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă cu un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și se adresă pe ton scăzut domnitorului și celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria de a te închina celor ce le-ai jurat supunere
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la sfânta liturghie. „Pe deal la biserica Sfânta Teodosia era hram, 29 mai fiind praznicul sfintei, și obiceiul era ca toate fecioarele din oraș, înveșmântate în alb și încununate cu trandafiri, să urce în cortegiu treptele dealului spre preoții în odăjdii albe argintii ce așteptau în ușa pronaosului cu cruci și evanghelii în mâini. Erau adunate acolo când a căzut cetatea și, zărindu-le, hoarda de năvălitori sălbatici n-a avut decât un gând, pe care diavolul l-a semănat în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l vede pe patriarh în ușile împărătești ale Mitropoliei de la București binecuvântându l pe măria sa întors de la Odrii. Iată-i pe toți mitropoliții țării înșirați de-a stânga și de-a dreapta patriarhului, după ei egumenii și toți preoții orașului în odăjdii alb argintii sau aurii ca la Înviere, să-l binecuvânteze pe Constandinul Stancăi venit cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu înfrățirea la unison alături de glasul dascălului: — Că știe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greșelile mele, lăsându-mă atât de mic față de el? Ei bine, nu, eu marele spătar Mihai Cantacuzino niciodată n-o să-i pot ierta nepotului meu asta! Și de fapt cine se crede acest Brâncoveanu? Faptul că a trimis cărți, bani, odăjdii și meșteri zidari la toate mânăstirile de la Athos, Sinai, Ierusalim, din toată Grecia, din Balcani, din toată Țara Românească și din Ardeal crede că îi dă dreptul să fie pomenit la fiecare rugăciune? Își făcu o cruce mare, se înclină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Principatelor, președinția e rezervată mitropolitului de la București, care se intitulează în plus primat al României și Ungariei! La deschiderea sesiunilor, prelatul vine să cheme binecuvântările cerului asupra lucrărilor deputaților. Această ceremonie e impunătoare; tămâia ce fumegă, lumânările care ard, bogatele odăjdii ale arhiepiscopului, mitra sa papală, cârja sa de aur încrustată cu pietre prețioase, totul comandă reculegerea. Fondul religiei se află mult mai mult în practicile exterioare decât în convingeri. Ceremoniile cultului se adresează mai mult simțurilor decât spiritului; acest cult
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-i sărute mâna; e condus la ultima sa locuință, cu capul descoperit, așezat pe o pernă de catifea sau de mătase; carul funebru care îl transportă e împodobit cu flori și materiale strălucitoare. Cortegiul merge, precedat de popi îmbrăcați în odăjdiile lor de sărbătoare, în sunetele unei orchestre zgomotoase. De obicei familiile bogate sau doar cu dare de mână își îngroapă rudele în biserici sau în cimitirele mănăstirilor, în schimbul unei donații definitive sau al unor cadouri prețioase, precum paraclise sau ex-voto-uri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Nabucodonosor-împăratul Caldeei și Babilonului lovi Iudeea pe neașteptate. Arse din temelii Ierusalimul, darâmă templul, luând rob pe Ioachim regele iudeilor și alți zece mii de iudei, plecând cu mii de care încărcate cu bogății neprețuite, aur, argint, pietre prețioase și toate odăjdiile templului. Împăratul poruncă a dat căpeteniei famenilor Arioc, s-aducă în captivitate tineri de os domnesc, oameni înțelepți dintre cei mai capabili fii ai lui Israel, cu cunoștințe în toate științele, să stea în palatul domnesc. Dintre neamurile de os
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
începea să se îmblînzească. În sfârșit ușa bisericii se lumină și, peste câteva minute, preotul, cu Evanghelia pe braț și cu o lumânare aprinsă în cealaltă mână, se ivi în prag. Zeci de lumânărele se întinseră nerăbdătoare spre preotul în odăjdii strălucitoare și în curând curtea bisericii se umplu de luminițe galbene, plăpânde, ca o ceată sfioasă de suflete care așteaptă, tremurând la porțile cerului, glasul izbăvirii. Printre țăranii ce se înghesuiau în jurul preotului, Apostol Bologa văzu și mulți soldați, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ierusalim, întocmit de Radu Mihnea voievod, găsim: „Întâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească... toate au pierit, s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria , fiica răposatului Petru voievod, a mărturisit... cîtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost... Cîte sate,... mori și iazuri, și vii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească... toate au pierit, s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria , fiica răposatului Petru voievod, a mărturisit... cîtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost... Cîte sate,... mori și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit și din averile și venitul care a fost... de toate a sărăcit... Și călugării care trăiau în acea sfîntă mănăstire nu aveau teamă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]