227 matches
-
de zile vasul putea dudui vesel în larg. Cincisprezece mii de specialiști își sufleca mânecile. Amirali de seamă, de nave ce înfrunta cicloanele oceanelor urca pe puntea vasului nostru preț de patru sferturi de ceas, constată că, bine legat în odgoane, el salța ferice pe talaz, se schimbă saluturi - din fanioane. Se aude promisiunea solemnă că dacă vasul va porni, va fi primit în cinul celorlalte, cu depline drepturi. I se laudă trăinicia, fata cu furtunile prin care a trecut, mai
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
nu ai prețuirea justă a tradiției, situarea într-o actualitate imperioasă riscă să rămână suspendată în aer și să se volatilizeze din lipsa unei posibilități vitale de ancorare. Cunoașterea manuscriselor eminesciene are, în istoria culturii noastre, puterea salvatoare a unui odgon sigur. Puse la îndemâna tuturor, ele (re)fac una dintre acele legături trainice dintre trecut și prezent. Eugen Simion a explicat foarte clar, atât în prefața primului volum, cât și cu alte ocazii (în presă sau în emisiuni televizate), necesitatea unui
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine, odgoane, piese din sala mașinilor, chiuvete, scândurile cu care e podită puntea... într-un cuvânt tot. Nimic nu este nefolosibil sau nevandabil. Mai ales că este pe gratis. Cu cât faci mai multe drumuri, cu atât ești mai câștigat. De fiecare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
A urmat moda revistelor cu integrame, care a avut un punct maxim prin 1995, 1996 cînd ți se cerea frecvent împrumut un pix sau un creion și, uneori, o informație de cultură generală de tip "fortărețe medievale" în șapte litere, "odgon la năvodul pescarului" în șase, ori "munte pe care s-a oprit arca lui Noe". După ultimele observații ale Cronicarului mania integramelor e aproape terminată. Acum doamnele citesc mai mult Formula AS și domnii pagina sportivă din ce se nimerește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh de odgonul de oțel peste coastele împădurite, ca să fie din nou lăsată jos pe un loc cu bare de fier, cu lemne, cu pereți de rezonanță, jos sub fețele ascunse de borurile pălăriilor de fetru - beton, acest gri lejer, pregătit să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
departe, mai ales pe o asemenea caniculă. Florența poate ar mai fi mers în ultima săptămână de vacanță și Herr Saner spuse că nu poate realiza cum se taie bucata de marmură din stâncă - să presupunem că se procedează cu odgoane de oțel, și așa începură să curgă explicațiile care continuară zile în șir, la prânz. Marmura era tăiată cu un fel de fierăstrău direct din munte, decupată, detonată; la masă apăreau mereu idei noi, întoarse pe toate fețele, fiindcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de unde începea urcușul până la treapta de stâncă și la hotelul montan, fuseseră amenajate un loc larg de parcare și o stație de teleferic care urca la un masiv de trei mii de metri. De la acoperișul oblic al măgăoaiei de beton, odgoanele de sârmă erau legate solid până la stâlpi - iar gondola se legăna încet, încet din groapa ei, câștiga repede înălțime, în timp ce fratele meu pregătea aparatul de siguranță. Tata încerca să-i convingă pe cei trei bărbați care se sprijineau de balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de sub telecabină creștea și fundul văii cobora tot mai mult, un zumzet umplu cabina și vorbele tatei formau acolo înăuntru insule ce se stingeau repede: - Siguranță absolută, ușor de mânuit, simplu de oferit. Și fratele meu examină maneta, amplasată pe odgonul de sârmă la înălțimea obrazului și pe care urma s-o acționeze la momentul oportun, ca să frâneze căderea. Telecabina se opinti, fusese stopată, se clătina deasupra golului. —Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească la doi, trei metri de sol, în vreme ce lațurile cu care era prins îi intrară în carne. Se clătina acolo, lipsit de ajutor, agățat de odgonul de sârmă, până ce fu din nou ridicat. Fețele din cadrul ușii îl priveau, iar cea a tatei era palidă. Poate că de vină sunt ochelarii. Trebuie să-ți comanzi ochelari noi. Ca odinioară, Onkel Rodolph, care în timpul unei conversații în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și pe ceilalți doi copii. Se repezi înapoi în odaie și aduse o candelă aprinsă, o puse pe treptele pivniței, lăsă ușurel chepengul pe care așternu un preș. Din curte răzbăteau zgomotele luptei, țipete și gemete. Asediatorii aruncaseră lațul unui odgon de stâlpul porții; când apoi câțiva au sărit peste poartă și au deschis-o, Papa se găsea tocmai în grajduri. Acum se lupta îndârjit, dar nu se știe de unde un plumb de flintă îl nimeri în umărul drept și scăpă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând și soră-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în primăvara în care a devenit limpede pe unde se întind străzile și trotuarele și unde vor fi spațiile verzi, comitetul de bloc a ținut o ședință legendară, la care, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să nu-l mai vezi niciodată pe acest cineva, mai ales într-o seară moscovită ca aceasta când cade prima zăpadă, când simți că obrajii ți-au luat foc și când pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă, la care era înhămat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reflectate în geam; după asta, mă apropii de fereastră și, cu capul lăsat pe spate, privesc atât de intens zăpada care cade în fulgi deși, încât, la un moment dat, încep să mă simt ca un lift care urcă pe odgoanele de zăpadă nemișcate. Alteori, mă plimb pe coridor, deschid ușa de la intrare, ies pe scara rece și, gândindu-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
coatele pe genunchi și bărbia în pumni. Apoi îmi lipesc palmele peste ochi și zac așa, încremenită, abia suflând, minute în șir. Uneori chiar o oră, până reușesc să mă smulg. Mă ajută, ca niște frânghii salvatoare, trei-patru cărți. Despre odgonul cel mai puternic nu vreau să vorbesc. Dar pot să spun că cel mai cu nădejde mă agăț de Memoriile lui Hadrian. Încep cu începutul, cu versurile lui Publius Aelius Traianus Hadrianus Imperator despre suflet: „Animula vagula, blandula/Hospes comesque
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este și acum așteptată, mâna asistentului dovedește perfecțiunea anticipării gestului operator. Imixtiunea distanțierului printre firele de care atârnă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Într-o ascunzătoare ingenioasă Între scândurile patului. Arareori se primeau pachete de la rude din Basarabia și acestea vămuite de către paznicii lagărului. La Vorcuta bătea crivățul extraordinar de puternic Încât iarna minerii ajungeau la minele de cărbuni ținându-se de niște odgoane legate de stâlpi de beton. Eschimoșii, populația băștinașă În aceste locuri, obișnuit locuiesc În adăposturi neîncălzite și poartă blănuri de reni, urși, vulpi, lupi... De menționat fidelitatea deportaților basarabeni. Ei, pe cât era posibil, formau grupuri și se ajutau reciproc În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat în jos din mijloc, deasupra râului. Nu se uita la bulgar, nu se mai uita nici la mine. Trase de pe acoperișul zbârlit al căsuței prăjina lungă cu vârf de fier la capăt, o puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o inimă energică palpitând într-un spațiu sufocant de strâmt. Se învârtea în capul lui un gând pe care nu mai știa unde îl citise, că pieri totdeauna prin eul pe care ți-l asumi. Ce vrea să însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
visase Întotdeauna să-l viziteze, Jim privi spre țărm. Începuse refluxul și cadavrele acoperite cu flori Își urmau drumul pe mare. Cargoul se Înclină Într-o parte și carcasa lui ruginită scîrțîi. Plăcile de metal se frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul de pe cheiu. - Allo, răspunde Mr. Black, mușcând din coada pipei, - aștept vânt dinspre NE. - Ah, Mr. B., zic eu, e mai frumos să pleci fără să știi încotro și să aștepți, fără să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nebuna închide tele fonul are impresia că a visat. Așteaptă să apară cineva și s-o ciupească. N-apare nimeni. N-o ciupește nimeni. Și apoi zilele încep să se târască. Și zilele se târăsc greu și târăsc după ele odgoane de vapor, de care stau legate paturi cu baldachin și calești cu cai verzi pe pereți. Nebuna așteaptă să se facă marți. Și fiecare gest al ei devine o mică religie numai de ea înțeleasă. Nebuna stă cu orele în fața
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine, odgoane, piese din sala mașinilor, chiuvete, scândurile cu care e podită puntea... într-un cuvânt tot. Nimic nu este nefolosibil sau nevandabil. Mai ales că este pe gratis. Cu cât faci mai multe drumuri, cu atât ești mai câștigat. De fiecare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]