1,257 matches
-
apusurile soarelui; răsăriturile nu apucase încă să le vadă sau doar nu i se arătaseră ei. O compensare tot apăruse la orizont. Limba engleză începuse să intre în voga timpului. Sporiră interesul și solicitările celor care voiau să-și înarmeze odraslele cu o limbă de circulație internațională, cu certe virtuți în viitor. Primul solicitant fu inginerul șef de la Trustul S.M.A. care o rugă să-i acorde câte două ore pe săptămână băiețelului său care pășise în clasa a II-a elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și o englezoaică au reușit să înmulțească populația orașului, și iar un ropot de râs. Englezoaică, tu? Ei, o profesoară, dar așa îi zic toți, așa îi zic și eu... Pot fi vorbe în vânt, tu! Ce vorbe dragă, că odrasla seamănă bucățică tăiată cu tatăl... Și soția doctorului ce zice? Ce să zică!? Poate știe, poate nu știe... Cunoști proverbul: ,,Știe tot satul...", în cazul acesta e vorba de nevastă... Doina începu să se agite sub cască. Coafeza intuind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în tăcere, privindu-le ca pe o descurajare clară și definitivă. Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sădesc în suflet, la nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare, căci toate iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care ele au existat. Lucrul acesta întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care sfătuiau femeile de la țară să aducă pe lume cât mai mulți copii! Știau prea bine că Într-o bună zi( acești oameni simpli și curați la suflet) le vor deveni sclavi supuși, iar ei vor prospera Împreună cu larvarele lor odrasle. De-aș fi avut măcar un lagăr, aș fi putut plăti cu aceeași monedă! Cred cu tărie, până În ultima clipă, că toate socotelile trebuiesc făcute aici, În această existență. De-aș putea!? Plecarea spre neant ar fi Însoțită de o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre în casă pe toți. Bătrânul lui tată, care era dascăl, mereu spunea aceste cuvinte: - Nu va termina bine această familie cu atâtea înjurături și blesteme
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și începe. "Era în primele zile ale vacanței de la Varna, totul era pregătit așa cum îți spuneam, așteptam delegațiile de inspectori, trebuie să-ți spun că înaintea pionierilor veneau adulții, adulți cu pretenții mari și deocheate, veneau să testeze terenul unde odraslele lor își vor petrece vacanța, unde vor învăța limbi străine, unde vor scrie poezii și unde vor juca teatru. Să nu crezi că organizam o tabără de pionieri. Mai întâi, era tabăra ștabilor din CC cu pițipoancele lor. Nu departe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un miliardar de carton. Miliardarului de carton e inutil să-i furi odrasla, că ți-o lasă să te speli cu ea pe cap. De abia așteaptă să scape de o pacoste care se droghează sau îl fură ca în codru. Miliardarul autentic mai mult ca sigur își trimite progenitura la studii în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru împlinirea datinii. Galbenii de aur strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Tot așa de bine se putea să se înșele! Ce dovezi avea în sprijinul acestei presupuneri? Se impunea, de la sine, o deosebită prudență. Rromii erau în stare să facă moarte de om, dacă cineva s-ar fi atins de o odraslă de-a lor, mai ales de un băiat. Cu răbdare și mai ales căutând cu abilitate întreținerea unor relații prietenești cu această șatră, lucrurile ar fi putut să se lămurească. Cât timp ar fi cerut tratativele, nimeni nu putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dragă, Lisandru al meu, spusese Rafira, nu e în stare să omoare o muscă, dar când e vorba de băiat, scoate fără să chibzuiască prea mult șișul pentru a curma glasul celui care ar îndrăzni să scoată un cuvânt împotriva odraslei lui. Și apoi chiar Rafira, gândi Ina mai departe, cu siguranță trăia sentimente asemănătoare cu ale ei. Se atașase de băiat, îl crescuse cu toate greutățile și sacrificiile ce le incumbă viața în șatră, de la primele lui zile de viață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își sărută lung pe frunte odrasla . Ajung lângă tomberonari. Scormonitorii În gunoaie - vietăți coborâte parcă dintr-o altă lume - formează un grup retras, gălăgios doar dacă au ceva la bord. De cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
secția de obstetrică și ginecologie, unde de fapt sunt specializată. Despre soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doisprezece ani, urcară in minionul autoturism de excursie, și plecă la Crucea albă de mesteacăn. Adică, a venit la locul ei preferat, de la poalele marelui deal Vama. Parcă mașina pe drumeagul de pădure, paralel cu râulețul Vama, și porni, cu odraslele, spre pisc. Avu de urcat una sută patru scări. Trepte din beton,din loc în loc presărate cu băncuțe, pe care eventualii turiști să aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în adevăr, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
spânzurate. Erau o fetiță de doi ani și părintele său, de treizeci. Sătenii, restul lumii care se afla pe acolo, comentau, faptul, fără prea mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla, rămăsese aici. Câte o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a dispersat în lumea largă; cel mai mult, în America. Ba cu unul, ba cu alții. Plodul a rămas în grija urgisitului de soartă, Irinel, urmărit, zi și noapte, și arătat omenirii, de către televiziuni, cât de mult își iubește odrasla. La un timp, la mai puțin de patru ani, adică, a revenit pe pământ românesc și frumoasa, lungana, experta vestită Monica. Mama, vreau să zic. Din nou, trecătoare, ca un nor de vară, spumă de iubire în flăcări. Dar, ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și leoaicei, iar, în țarc, să existe o toaletizare exemplară. Vestea s-a răspândit repede: un om locuiește, cu o leoaică, într-un mic țarc, în gospodăria sa. și au început a primi vizitatori: care singuri, care nu, care cu odrasle, care, fără, și, aproape fiecare, dădea, pentru că admirase leoaica, un ban-doi. El îi primea. Cumpăra de mâncare pentru dânsul și pentru animal. Numeroși vizitatori erau dispuși să preia leoaica. Fie contra-cost, fie în vreun alt fel, și se țineau scai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ea a rămas multă vreme în această stare. Pe neașteptate, s-a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcându-se nevăzut prin metode obscure, ceea ce pentru ditamai forța de ordine prezentă acolo ar fi Însemnat un eșec, iar oamenii - mai ales oamenii legii - au În general tendința de a-și privi cu Îngăduință propriile eșecuri, ca pe niște odrasle alintate. Alfina a fost radiată așadar definitiv din lumea celor lunecătoare pe șosele; nici măcar la știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep să se manifeste și aici personaje
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
o universitate pe care nicicând n-a împovărat-o prestigiul și căreia un ziar local i-a acordat de curând titlul de "fabrică de doctori". Titlu pe deplin meritat, de vreme ce, încă înainte de 1990, toți activiștii locului, iar de atunci încoace odraslele lor au devenit sub oblăduirea ei tovărășească doctori cu patalama și toate drepturile aferente recunoscute prin lege. Dar bazele educației în spiritul fărădelegii se pun acum de la vârste mult mai fragede. De nu știu câte ori am citit astfel prin presă declarațiile
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
La vîrsta deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile la rîndul ei de afecțiune, cu atît mai mult cu cît nu se putuseră exprima la vremea potrivită În direcția unei odrasle proprii, pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Curist, cît și pe Părințel, și să-i stoarcă de bani cu orice ocazie, spuse Poștașul. — Toate ca toate, dar la chestia cu securistul, mi se pare că ai cam forțat nota, zise Timișoara. — Și care-i diferența? întrebă Poștașul, odraslă de legionar sau securist, pentru mine e același lucru. I-am dus corespondența Bătrînului mai bine de zece ani în apartamentul din Ștefan cel Mare, cu mîna pe inimă îți spun că l-a crescut ca pe o pramatie răzgîiată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]