901 matches
-
renunță să mai care lemnul de foc și tămâia, dar se duse mai departe la templu. Se trezise de-acum condamnat să rămână de-a pururi un osta, care nu mai avea niciun crez. Un raspi se rugă de un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la nivelul pieptului și al stomacului), sărutarea icoanelor, sărutarea Evangheliei, cuminecarea, aprinderea unei lumânări, starea dreaptă, înclinată, ducerea darului la altar, închinăciunea, metania mare. Preotul poate să fie participant la liturghie și sărută în plus masa la altar, iar ca oficiant al ritualului împărtășește, binecuvântează, intră prin ușile împărătești. Variantele gestuale ale credincioșilor se referă la semnul crucii, la variante pragmatice, la pozițiile corpului și la împărtășanie. Uneori, veșmintele preotului sunt atinse, capetele credincioșilor sunt atinse cu potirul, icoana este atinsă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de cult. Tradiția este foarte importantă și gesturile de rit ortodox pot fi comentate doar cu ajutorul limbajului, ele fiind reluate în literatură, fie prin comunicare științifică (despre arhitectură), fie prin comunicarea artistică (despre viața preoților) și ipostaza de credincios, de oficiant și de om. Veșmântul preotului ȘI, MAI ALES, ÎMBRĂCĂMINTEA MÂINILOR este un semn impus cu diferite aplicații, conceput într-un ansamblu sacerdotal, în biserică față de haina credinciosului, cu norme clare. În practica ortodoxă pentru rugăciune este folosită mâna dreaptă. Degetul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pachetele puse teanc alături de el. Când termină cu decoratul mâinilor, luă o carte de rugăciuni de pe pupitrul din față și privi prin ea, împrospătându-și cunoștințele vagi pe care le avea despre mecanismele Liturghiei. Privind desenele care-l reprezentau pe oficiant plimbându-se printre credincioși, își zise că, de fapt, Liturghia era o chestie foarte simplă. Până veni timpul să plece, răsfoi înainte și înapoi cartea, apoi își adună pachetele și ieși pe Chartres Street. Un marinar care stătea sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în mijlocul naosului, la început încet, și apoi tot mai repede, după cum era cântarea, se învârteau cu brațele depărtate de corp până ce păreau să devină niște moriști descriind o spirală invizibilă. După o asemenea învârtită, corul se întrerupea brusc și respectivii oficianți cădeau la pământ, cu răsuflarea tăiată și leoarcă de sudoare. Fiecare dintre ei a făcut profeții și a rostit fraze din sfintele scripturi în limbi pe care cu siguranță nu puteau să le știe. Păreau să vadă ceva de nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum ați văzut probabil că am precizat și pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că nu te mai odihneai niciodată și prindeai liniștirea și adevărata odihnă abia pe lumea aialaltă! Înțelegeți cum e arta la anunțuri, stimată doamnă? Femeia se opri la câțiva pași de ghișeu. Nehotărâtă, dădu să se întoarcă spre masa lungă. Oficiantul îi făcu semn să se apropie. - V-ajut, doamnă, nu ezitați. Dar să vă mai spun cum era cu lucrul și la noi. Vă văd inteligentă după cum ascultați, respectiv, cu preocupări intelectuale. Toți vorbesc de rezistența poporului la comunism. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă profesionist, mișcând ușor din buze. Un text obișnuit, la decese, fără talent evocator, fără vibrație, fără chemări profunde. Simple regrete de duzină. Completă formularul. Nu prea avea voie să o facă, dar în anumite situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bloc. Am apartamentul meu, liftul merge, ce-mi mai trebuie. Trăiesc acum în viața mea. Ne mai telefonăm, cu bolile, cu viața... Am înfiat împreună și un băiat. Eram mai tineri, desigur. Cum erau și instrucțiunile de la partid p-atunci... Oficiantul studia concentrat hârtia cu anunțul. Părea că încremenise așa, aplecat pe geamul ghișeului. - Am stat și noi p’afară, tot la intendență, continuă bătrâna. Și trebuia să lăsăm un copil în țară. Ce ne-a făcut ăla... E mare acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ajungem și noi p-acolo, da’ a fost chestia aia cu Ana Pauker, de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat până a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dă acuma pă la televizor, c-au venit copiii sau nepoții sau cine o mai fi să revendice toate alea ale lor. Maestrul Pârțângău le știe mai bine, că are și el cauze de-astea pe rol. Îi făcu semn oficiantului să vină mai aproape de orificiul ghișeului. Îi șopti, conspirativ: - P-ormă, nu spui că ai lui s-au schimbat? Pe timpul comuniștilor, că au prins și din poamele astea, au dat-o pe țâul simplu, proletar. Să n-avem nici noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a adus și pe martirul Nisip, din Șoptireanca, probabil cunoașteți cazul, cel care l-a împușcat la alegerile din ’32 și p’ormă a murit pentru democrație sub comuniști. Am făsut cerere și știți ce mi-a răspuns Goncea, personal? Oficiantul ridică din umeri, nu-l privea problema. - Ba da dom’le, așa mi-a zis: „Du-te, madamo, la Papa de la Roma, că erați de-ai lui. El să vă îngroape, cu Vaticanul lui cu tot. Noi de-abia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ciolanele astea de criminali ai poporului?!“ Vă dați seama, ce mentalitate... Și-acu’ auzii că s-a trecut de ctitor la biserica de-o ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. Rafilă, nedumerit, gemea, din când în cînd, scărpinându-se cu o riglă pe spate, pe sub cămașă. - Așadar - zâmbi, în cele din urmă, oficiantul - dacă dumneavoastră susțineți că sunteți în persoană, respectiv dacă-i pe bune, atunci semnați și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că nu e cazul de chenar, atrage atenția și, după câte se discută pe tema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eu vă tai chitanța. Fac și calculul pă normale, că nu e cazul de chenar, atrage atenția și, după câte se discută pe tema cu aceia, cine știe...Respectiv, mă gândesc, totuși, să nu aveți interpretări. Apropo, se avântă oficiantul. Nu știu ce credeți dumneavoastră în problema asta, respectiv la ce se vorbește în oraș, dar eu sunt convins că totul e o diversiune. Mai precis, respectiv o manoperă... Vor să atragă Europa și la noi, în județ. Adică ardelenii îl au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe Dracula și noi să n-avem nimic? Respectiv să nu popularizăm fenomenul acela cu Chiru care a intrat în folclor, respectiv de pe vremea colectivizării și să nu atragem fonduri europene? Bătrâna clătină din cap. Nu prea credea. - Bun, conchise oficiantul. Să zicem că sunt și teroriștii ăia, respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și birocrația excesivă v-au făcut să ajungeți unde sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu semnez, dacă e necesar. Unde? Oficiantul îi arătă undeva în josul peticului de hârtie. Insul chicoti, săltând de pe un picior pe altul: - Și credeți că doamna semna cu numele ei adevărat? Știți câte pseudonime are? Toate de la Chir date: Cheramu, Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care-i va trăi de-aici Încolo să fie niște ani mai liniștiți și mai feriți de mari perturbații. La rândul său, Neculai Truță, venea dintr-o familie cu mult mai redusă numericește: el și o soră. Din părinți - oficianți poștali. Cât fusese copil, mai apoi, elev, grija i-o purtase bunica, la care a trăit și crescut, de, parcă, aceasta-i era mamă autentică. După ce a venit timpul facultății, viața lui s-a mutat Între sălile de curs, biblioteci
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care i-au descoperit în aceeași biserică catolică. Cea mai mare parte dintre ei nu au putut utiliza termnul de "candela" pentru a descrie acest obiect; chiar după ce se vor fi informat, ei vor continua să scrie "lumînare". Observarea preotului oficiant și a ținutei sale va suscita descrieri prin analogie cu preoții altor culte: "Preotul, în vîrstă de aproximativ 30 de ani, era îmbrăcat în tunica albă și purta "ceva" pe cap". • Formulările verbale. Adesea, observatorul debutant se mulțumește să noteze
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
treabă și, solidară cu orice se făcea în familia ei, pe cât de ostilă față de ce se petrecea la alții, începu să îngîne teoriile Aurichii. Aceasta găsi de cuviință să ceară lămuriri la preot și, cum îi era rușine de părintele oficiant, apelă la popa Țuică, pe care-l convocă la biserică pentru mărturisire. Era frig, afară ningea și biserica era rece. Popa Țuică își târâia pașii pe lespezi, stârnind ecouri haotice, și tușea cu un abandon agresiv râcâiturii din gât. - M-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tămîie, șarje prelungi de muschete și artilerie; țăranii erau îmbătați de fericire și pioșenie. O astfel de zi dărîmă toată munca a o sută de ziare iacobine"220. Ceremoniile sînt adevărate mese în care conducătorul este în același timp și oficiant, și zeu, mese concepute nu după principiul religios, ci după principiul hipnotic. Pentru un spirit sceptic abaterea nici nu este prea mare. Sînt, într-adevăr, acele ședințe de hipnoză colectivă pe care și le închipuise Le Bon. Iar filosoful german
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spre amenzile monetare pentru o infracțiune sau alta în fața unei ordini. Notabilii comercianți investesc în această practică ceremonială sume considerabile: cumpărarea hranei pentru sute de participanți, construirea și restaurarea mormintelor, cumpărarea de boi sacrificați, angajarea unei trupe de teatru, a oficianților unui cult al colinelor, de la care preiau cheltuielile pentru amenajarea locului. Ei investesc așadar în producerea modului de comunicare: este vorba de un agent, de o relație economică ce ține de logica constitutivă a modului de comunicare, și nicidecum de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
arte din Iași, provezute cu portretul lui Ștefan cel Mare, ornate cu diferite simboluri de aspirație și glorii în viitor și înzestrate cu inscripții nimerite și demne de memoria marelui domn român. Toate aceste odoare se sfințesc de cătră clerul oficiant, în urmă lumea să stropește cu aghiasmă ș-apoi în mijlocul unei tăceri adânci d. Xenopol rostește cuvântarea festivă. Acest cuvânt întrunește în sine toate elementele ce constituie un adevărat op de elocință, și nu-i mirare dacă mintea fiecăruia era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]