439 matches
-
de viermi...Trecutul devine-un viitor sinistru...”. Dezastrul comunitar se repercutează asupra individului pios, contemplativ, care se roagă, se întreabă, așteaptă, își scrutează rostul și identitatea. “Bujorul” (termen dominant) este simbolul însuși al istoriilor, și al istoriei, însângerate: Bujorul - floarea ofilită, cu sângele petalelor rescrie istoria. Ca o culme a deznădăjduirii și a destrămării de sine, poetul ne zugrăvește căutarea propriului chip și a acelei asemănări primordiale, căutare mărturisită în două din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
urma fără vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit și l-am urmat. M-a condus la Baruch Elron. Și acolo există un pălărier nebun care polemizează pe tema timpului și miroase cu burta în jos flori ofilite. Ființe ciudate se ivesc la fiecare colț, de la foarfeci zburătoare la femei-lebede, de la ochi de vulturi la lumânări umane care își consumă timpul, topind ceara corpurilor lor până când se sting, mai devreme sau mai târziu. Printre copacii unui parc călărește
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
ură, minciună ne-am ales cu boli, războaie, chinuri- peste toate pedeapsa cea mai mare este să iți vezi părintele cum moare. Ce diavol crud a inventat copiii cu părinți bolnavi Copii fără păcat? îi recunoști ușor, sunt o floare Ofilita lângă fereastră, retrași privesc că prin fum Poate că trece mama lor pe drum Ochii, nu de mult grădini înspre soare Acum par o rană deschisă ce doare Nici o umbră de zâmbet nici bujori în obraji Lipsiți de noroc, nu
RUGA PENTRU COPII de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342820_a_344149]
-
-a crede că trecut-au atâți ani, l-am pierdut și-s pustiită, nici părinții nu-i mai am. Uneori aș vrea să plec, alteori să mai rămân să încerc să caut acul pierdut în carul cu fân. ARAR Sunt ofilită și mă doare, am fost cândva încântătoare. Prietenii curte-mi făceau și unii-n taină mă iubeau. Eram cochetă, răsfățată, râvnită, mândră, rafinată. Sincer, pledez nevinovată! pe-atunci eram imaculată... Arar, în nopțile cu lună, doresc să fim iar împreună
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
ce e singurătate Să o duci în cușca unor lei, Intră-n inimile-ncătușate, Zâmbet pune peste norii grei! Vino seara, intră-ne în sânge Și ne colorează părul nins, Fericește ochiul care plânge, Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii dezleagă-i să se joace, Fă din viața noastră zbor sublim, Scapă-ne de-a iernilor cojoace Și învață-ne să ne iubim! Violeta
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
Acasa > Poezie > Credinta > BINECUVÂNTARE PLOII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Binecuvântare ploii De a verii secetă cumplită, frunza în copaci e ofilită. Verdele câmpiei s-a îngălbenit, că soarele peste ea s-a topit. Rodul plantelor este compromis, pe pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
continuînd întâlnirile în camere de hotel. Descrierea a ceea ce se petrece acolo, zice judecătorul, în fiecare joie se poate considera ca apogeu al obscenității: „Ce mult se iubeau în camera asta plăcută, plină de veselie, cu toată splendoarea ei cam ofilită. (...) Leon gusta pentru întâia oară nespusa delicatețe a podoabelor femeiești. Nu întânlise niciodată asemenea farmec în vorbire, atâta sobrietate în îmbrăcăminte, asemenea atitudini de porumbiță somnoroasă. Îi admira exaltarea sufletului și dantelele fustei. De altfel nu era o femeie de
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
chiar dacă ar călca un jurământ, este iertat de zei. Asta trebuie s-o știe deopotrivă, și femeile, și bărbații, îmi zic. Meditau mult asupra dragostei trupești și a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent...” Pentru prima Afrodită exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
Gezirpe von den Grillen klein, zarte, schwarze Engelein. Und bei dem Gezirpe fein Schlief die ganze Welt nun ein, selbst der heil’ge große Gott, hier bei uns im Alltagstrott . EL ȘI EA Pe iarbă de ieri cosita, Prin otava ofilita, Salța un rățoi și-o rata Către baltă-n dimineață. Ea, c-un card de bobocei, El, în frac și papucei. Ea, tandra și grijulie, Pe toți bine să îi știe! El, ascuns sub pălărie, Fredonând o melodie. Merg așa
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Ieri am stat cu el la masă;Ne-am povestit din amintiri.Astăzi doliu-i văd acasă,Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți;În cripte reci îi trage somnul.Doi trandafiri stau ofiliți,Nu mai sună telefonul!Rămân copii nevinovați,Soațe cu facturi și rate,Bunicii plâng nemângâiați,Băntuind - strigoi - prin sate.Trage clopotul în dungă;Tresar și florile pe câmp.Anii vieții-or să ne-ajungăDesert la viermi, în lutul tâmp...... XIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
vedeau semne deosebite, nu erau deloc alte semne decât cele pe care le știam din filmări și din fotografii. Nu erau nici galerii laterale, ori în profunzime, nimic. Doar bradul ce se înălța în vecinătatea gropii părea un pic mai ofilit. Cel puțin așa susțineau unii, care păreau observatori mai fini. Dar iată că ne-a venit în minte să măsurăm din nou nivelul radiațiilor. Extraordinar, radiațiile înregistrate acum erau nespus de mari! În toate zilele din urmă uitaserăm cu desăvârșire
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
2016 Toate Articolele Autorului Păstrez surâsul tău pe un catarg, Dintr-un ocean de bruscă amintire Și printre valuri ce de noi se sparg, Măi risipesc arar căte-o privire. Sub frunzele lovite de amurg, Pământul rece se îmbrățișează Cu iarba ofilita. Norii curg - De noi, cumva, nici nu-i interesează Și ne îndepărtăm cu frământare Spre zariști diferite, prea opuse, Nepăsătoare de o-nveșmântare Pentru esențele din noi distruse. Aleile-mi primesc conturul șters, Pierdut pe lâng-o bancă de mătase, Uitându-mă
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
încearcă să smulgă câte o mică bucurie din lucrurile simple.. Este ilustrat universul satului natal, cu imaginea casei părintești, încremenita în timp, purtând că un răboj vremea copilăriei aureolate de tristețea trecerii ireversibile : “ Părul, nucul și gutuiul/ sunt deja cam ofiliți/ nu e nimeni prin ograda/ să simtă că sunt iubiți.” (Așa-i viața, pag.42 ).. O privire în timpul revolut îi deschide perspectiva unei simple înțelepciuni a bucuriei simple, a forței de a vibră la însemnele naturii, la permenenta ei revenire
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
doar mintea... e cea care știe, s-aducă trecutu-n prezent. Nu-i viața o scenă-a durerii, nici sufletul nu e actor, doar mintea... la Masa Tăcerii, frămîntă al vieții decor. Nu-i viața grădină pustie, nici sufletul crin ofilit, doar mintea... crede că știe, cine merită a fi iubit. Nu-i viața un semn de- ntrebare, nici sufletul nu e răspuns, doar mintea... e cea care moare, cînd nu o hrănim îndeajuns. Doar mintea... e cea care doare cînd
DOAR MINTEA de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379501_a_380830]
-
palatul lui Mustață-Sură, prințesa cea mare aștepta vești de la sora ei. Cu fiecare zi care trecea, fata devenea tot mai neliniștită. Într-o zi, pe când se plimba prin palat, prințesa ajunse în camera mezinei. Acolo, o floare purpurie pe jumătate ofilită îi cânta unui peștișor auriu pe jumătate amorțit: - Ce e de făcut acum? Prințesa nu mai e pe drum. - Ce spui tu acolo? sări fata împăratului. Unde e sora mea? - Slujnică la vrăjitor e de-acum prințesa noastră, asta este
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
în the Upper Hutt Poetry Competition. “Dawn of the Moon” and “Ishtar, my Ishtar” were published în Blackmail Press 39. *** ZORI DE LUNA Salța capacul sicriului tău, ridică-te și ieși. Nu stă întins în mătasurile tale că o floare ofilita. Trezește-te, trezește-te. Temerile tale nu au aer să respire. Scoate-ți pijamaua și arunc-o departe. Poartă haine de piele și stacojiu, poartă piatră lunii poartă parfum care miroase că marea mormintelor locuite, poartă până scapătă de-o
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit să mai curg Când trecuturi bat la tâmple răscolit, Să nu-mi las visul de riduri ofilit. Că mai e încă vreme spune-mi iubite, Nu-mi fie nopțile de dor ocolite, Zilele focul să nu-mi potolească Până când doar iarba o să-mi vorbească. Referință Bibliografică: Tu, iubite / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
adoarmă Credința-n adevăr, cu răutatea. Cuvântul a născut din glie, pâine. Cuvântul spune simplu cine ești, Cu el bunicii rostuiesc povești, Și este arca lumii către mâine. E folosit, adesea ca sudalmă, Și-mpovărează sufletul când lacrimi, Arăzdând obrajii ofiliți de patimi, Nu pot schimba în mângâieri, o palmă. Pentru oricine-i dar dumnezeiesc. E prețios când naște mângâiere, Sau aur pur, când, devenit tăcere, Înnobilează chipul omenesc. *** Referință Bibliografică: Tăcerea înnobilează cuvântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TĂCEREA ÎNNOBILEAZĂ CUVÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373322_a_374651]
-
Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374875_a_376204]
-
dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de cruci, plin de mușuroaie cu suflete calde. Luna a sărit de mult pârleazul, își trage perdeaua-i catifelată, buclată, ondulată și primenită-n scoarța norului într-o dungă își așează sânii pentru
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
ce pictează în cântec dulcea primăvară. Și-n sunete vrăjite, sufletul spre cer se-nalță În acordul simfoniei, viața însăși se descalță. Prăbușită în genunchi, de atâta frumusețe, Inima îi lăcrimează de dor și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți. Muzica înălțătoare sentimente noi trezește Viața cu un suflu tânăr și mai tare izbucnește. Sufletul veșnic închis, în trupuri bătrâne, Rupe lanțurile, iese, rătăcind prin lume. MONOLOG Cântecul vesel sau trist
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
am închis ușa în urma pașilor tăi otrăviți s-a făcut întuneric umblau prin mine toate stafiile gândului în robele lor albe imperiale ca niște adepți Ku Klux Klan în jurul crucilor în flăcări mă bântuiau sufletele florilor ucise în numele dragostei amintirile ofilite în singura glastră sub formă de pasăre teama nu mai eram acolo în oglindă în locul meu apăruse o gaură neagră ca o centrifugă în care îndeși rufele umede viața... Referință Bibliografică: Delimitări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DELIMITĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375456_a_376785]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PLOUA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului plouă, plouă prin boscheți uscați în ciocolatiu iarba, trist îngălbenită de săgeți de soare ofilită și plăpândă a-ncetat să plângă. numai scaieții pătați își capătă firea, stropii ploii răcorește din câmp, uscăciunea. clisa, devenită stâncă rochie nouă înveșmăntă. când dau stropii-n potolit zarea miroase-a floare, ochii uscăciunilor privesc cu mirare . Referință Bibliografică: Ploua
PLOUA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371143_a_372472]
-
printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]