5,006 matches
-
căutat-o-n toată Țara Românească și-au căutat-o-n tot Cadrilaterul... Înnebuniți de-atâtea odisei învăluite-n ceață și-n misteruri, erau deciși s-o caute și-n ceruri ... Și m-a-ntrebat, apoi, de m-am văzut cu ei... Oftând, adânc, i-am spus că nu i-am întâlnit dar am citit, pe undeva... prin presă, că și-ar fi exprimat dorința lor expresă s-o caute și-n ceruri... Așa s-au hotărât !... Cu ochi-nlăcrimați de-atâta disperare
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
poți să-i spui ?! Te prinde dor nebun de toți, dar vii in țară doar când poți, s-aduci un ban pentru copii, să îi ajuți și să-i susții. La zici apoi, făcând păcat, că-i bine, însă ai oftat. Doar știi c-acolo nu-i ușor ca venetic, în țara lor ! Iar ochii rugători rostesc c-aici aproape te doresc. Un sprijin fiindcă asta vor... Să fie-aici tăticul lor ! Dar pleci și-n urmă te privesc cu doruri
UNDE-I STRĂIN ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377093_a_378422]
-
pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine să îl mut de-aici. Îl prind cu grijă, mă înțeapă, ,,-Vai! Mă doare mâna dreaptă!’’. -O să te-arunc la tomberon! Arici vernil, pus în balcon”. L-
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
eu, ros de același vierme ca Mărin, am alergat după nea Mitică: -Stai, nene, nu te supăra! Cum ziseși că trebuie să strigăm? Nea Mitică m-a privit sictirit, făcându-mă să cred că se lasă greu convins. Spuse, aproape oftând: bine, mă, hai să vă spun! Și ne mai spuse o dată versurile scârboase, repetând supărat la sfârșit: acum, ați priceput, mă, ați priceput? Pe mine tot mă mai rodea îndoiala: -Da’ de ce să spunem, nea Mitică, „întoarce pârțu’”? Mustăcind, nea
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scară, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își căra povară Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se îngenunchează, se spun rugi în șoapte, Unii-s morți, iar ceilalți vor mai fi senini?!? Referință Bibliografică: NOAPTE DE SODOMA / Lia Ruse : Confluențe
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
tot adevărul nu m-ai mai lăuda atât ! ” - Eu am vorbit destul despre mine ? Tu ? - Ce să-ți spun ? Am fugit departe de Traian,soțul meu ,extrem de gelos și violent. Numai că peste zece zile o să trebuiască să mă-ntorc. Oftează adânc ,revenirea la realitatea cotidiană îi provoacă o imensă suferință. - Eu sunt o fire deschisă,îmi place să glumesc,să râd ,să-mi fac prieteni . Asta nu înseamnă că am ceva, cu cineva. Dacă aveam invitați la masă și unul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
mușcând zgomotos din măr privind-o adânc în ochi ca pe o promisiune - așa voi mușca și din "merele" tale într-o zi!" - ea roșea până-n albul ochilor iar sânii obraznici împungeau iia înflorată pecetluind astfel acceptarea provocării. Se opri oftând privind cerul. Parcă și el îmbătrânise... Lumina lăptoasă a toamnei se cernea printre crengile goale ale copacilor ce străjuiau aleea ca niște soldați credincioși. -Hai tataie, nu sta-n drum! Mișcă-te! Te caută moartea acasă și tu umbli haihui
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
În schimb o luase pe Mariuca.. prea devreme, mult prea devreme. Rămăsese singur și toată tristețea lumii își făcuse cuibar în sufletul lui cotrobăind cu degetele ei noduroase în sipetul cu amintiri. Picioarele i se păreau atât de grele că oftă lung dar oftatul lui se pierdu în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
dorea să devină el stăpânul palatului. A reușit să te transforme într-o arătare care să urască sărbătorile de iarnă, de care să le fie frică tuturor și care să încerce să se răzbune pe tot ceea ce înseamnă Crăciun. - Vaaaiii, oftă Ștefania, Moșule, poți rupe vraja? - Ce nume are? Spiridușul privi cruciș, tot nemulțumit. Trebuie să știm cum să-i spunem! - Nu văd numele în globul meu, zise Moș Crăciun, dar am să încerc să dezleg vraja care îl transformă. Pentru
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
să m-ascundă pe sub ape/ marea să-mi fie lințoliu și peștii să fie viermii -/ ei rămân, până la urmă, și huliții, și eternii// și-i trecut de miezul nopții, transcendentu-abia respiră/ sunt robit eternității, dar nimic nu mă mai miră/ oftez a deșertăciune și încerc s-adorm, atent/ la fâșia-mi de tristețe dezvelită indecent -/ mă voi cufunda în vise și în amețeli de-o noapte -/ mâine iar vreo cinci pahare mă vor salva de la moarte" (E. M., Craiova) * Texte modeste, cuminți
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
de marcă, avocat ilustru, eseist și polemist neobosit, Pandrea izbutește să se convingă până la urmă de eroarea fundamentală a orientării sale politice contra democrației burgheze, mai ales după ce trece prin închisorile de la Aiud, Pitești și Ocnele Mari. Se căiește și oftează amarnic: "O, ce naivitate, ce stupiditate". "Fără libertate nu există fericire". El se simte în R.P.R. - și nu era singurul - "ca într-o temniță". Dictatura proletariatului pe care o elogiase încă din tinerețe, îi apare, așa cum se confesează în Memoriile
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
berea de butoi nefiltrată și multe altele foarte apetisante. Strada Tverskaia, ducând până în Piața Triumfalnaia, unde se află monumentul lui Maiakovski și sclipesc luminile restaurantului "Pekin", își trăia viața obișnuită. Câtă amărăciune mai există încă dincolo de fiecare gemuleț rus luminat", oftă literatul. Uliana Vladimirovna Lifantieva-Gorceakova, anul nașterii 1964, persoană fină, exilată vremelnic de către soț în afara orașului, la vilă, pentru că se pusese iar pe băut, ședea la etajul întâi al vilei lor modeste, în încăperea numită camera cu șemineu. Se uita la
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
-i explici. "Acuma mă aflu în cer și vă scriu de pe lumea cealaltă ca să confirm ceea ce am știut dintotdeauna - că viața e veșnică". Repetă din nou fraza aceasta care, trebuie s-o spunem răspicat, e prostească, bombastică și, stilistic, agramată. Oftă din rărunchi, privind în jur. În "camera cu șemineu", era curat, plăcut. În jurul ei totul era strălucitor - și geamurile, și vasele, și sufletul, și gândurile. Doar viața spirituală fusese pierdută. - E timpul prietene, e timpul să terminăm cu toate astea
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
aveau și o saună. Și, imaginați-vă, chiar și o mică piscină, de dimensiunile unei căzi mari de baie. Să tot trăiești. Urcă din nou în odaia cu șemineu. Sfoara era prea scurtă, puse un scaun pe masă. Inspiră. Expiră. Oftă pentru ultima oară și... - Ce faci acolo, curvo? șuieră deodată cu mânie, clar, Kîsenka, arcuindu-se toată, cu ochii-i sticloși scăpărând, și lepădând în sfârșit obișnuita-i mască de animal nevorbitor de limba rusă. Ce-i, ai înnebunit cu
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
nativul din Leu știm că și aparențele contează. Leii sunt bărbați tandri și romantici, dar nu cu orice femeie. De exemplu, una neîngrijită, care nu e cu epilatul la zi sau care nu-și asortează lenjeria intimă îl face să ofteze deznădăjduit la gândul că merită pe cineva mai bun. (23 august - 22 septembrie): Deși e puțin probabil să o recunoască, bărbatul Fecioară are emoții atunci când face avansuri sexuale unei femei cu care e de puțin timp într-o relație. Îi
Fobiile partenerilor în pat, în funcţie de zodie () [Corola-journal/Journalistic/69292_a_70617]
-
cum îi lucesc ochii de mândrie, dar și de tristețe, când vorbește despre fiul său, arătându-se preocupat de viitorul acestuia, care poate fi umbrit de „vremurile astea negre care vin”. Despre viață nu mai are multe de spus,dar oftează adânc și recunoaște că realitatea arată că o ducem cu toții rău, din ce în ce mai rău, iar despre moarte el spune că: „vine la toată lumea, nu numai la unul sau 2, la toți pe rând, unii mai devreme, alții mai târziu, cum e
Regele Coco și fermoarele lui by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/81245_a_82570]
-
ehnovițer. El i-a dat Marusei să citească Arhipelagul Gulag și a sfătuit-o să emigreze. îi spunea: - Ne căsătorim fictiv și plecăm ca evrei. - Unde? întreba Marusea. - Eu, să zicem, în Israel, tu - în America. Sau în Franța... Marusea ofta: - Ce nevoie am eu de Franța, când îl am pe tata... Și totuși, Marusea a început să se gândească la emigrare. Mai ales că, pe atunci, asta era la modă. Aproape orice om rațional avea o chemare din Israel. Tot
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
lui Dumnezeu, spuse el, aruncând o privire spre bătrân. Iar acum și tu ai deveni robul lui Dumnezeu. Să te binecuvânteze Domnul. Mai apoi se băgară în copcă și ceilalți. Și cel mai mult se zbătu în apă bătrânul. Scrâșnea, ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu se împlini. Revenind în bordei, în primul rând toți băură câte un păhărel
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
departe? - La ora paisprezece controlul medical și masajul. La cincisprezece patruzeci întâlnirea cu solista Operei Naționale. Pe urmă ședință de guvern, cu ușile închise. În continuare mergem în tăcere. Astăzi o să vină cu siguranță șeful gărzii, colonelul Potapenko, și o să ofteze: "De ce ați plecat fără coloană oficială, fără motocicliști?" Să-l ia dracu'! Un singur lucru mă neliniștește: cum să-l fac pe ministrul de Interne Filin să prezinte situația din țară într-o formă cât mai concentrată, fără a enumera
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
mici habar nu au din ce buget au primit smartphone-urile : „ Ei nici nu știu cât costă telefoanele acelea, nu îi interesează. Dar asta e noua generație, nu mai e ca pe vremea mea, când am avut primul telefon eram deja profesoară”, declară oftând, profesoara de matematică. Elevii revin la învățat și speră să primească note cât mai bune pentrul noul lor smartphone. Dar oare când vor primi tot ce își doresc ce-i va mai motiva să învețe?
Lumea smartphone la doar 11 ani: „Tata m-a surprins cu tableta. Îmi spusese că-mi va aduce un telefon, dar m-am trezit cu un iPad” by Popa Ana Cristina () [Corola-journal/Journalistic/81044_a_82369]
-
dar nu e Caragiale cu „un pa’ar cu apă, rogu-te!“), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecînd în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, „trenul soarelui“ și al vacanțelor „cool“. De prin anii ‘80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
Pleci la Roma?!... Când mi-ai spus?... Poate în... mintea ta! Ia ascultă!... Pleci la Roma și-mi ții lecții de morală?!... Mulțumesc pentru informație. Da: e mama mea!... (Aruncă mobilul. Urlând:) Ma-măă!... (Geamăt firav. Cedează psihic și se lasă oftând pe marginea patului.) Au plecat toate curvele din țară... Au pus mâna pe... pp... Europa și-au rămas proștii și muribunzii. Mi-a pregătit-o, escroaca de soru-mea!... I-o coc eu!... Cu prima ocazie. Și-a pus palma-n
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
N-am murit?... Rareș: - Ai înviat. Ana: - De câte ori mai învii... până mă ia D-zeu?... Rareș: - Asta se întreabă și fata matale iubită... când își alege parfumul... Preferat... Poate-i pe Sena... După pești... Ana: - Da... tu cine ești? Rareș: - (Oftând ușurat, aproape fericit.) Rareș, mamă... Ana: Cine?... Rareș: - Rareș. Ana: - Care... Rareș? Rareș: - Cum care?... Al matale. Ana: - N-am... nici-un Rareș. Rareș: - Mamă!... Sunt eu, Rareș... Fiul matale... Băiatu’ Anei Gavrilescu... De ea ai auzit? Ana: - Nu... Gabi!... Rareș
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Laurian al tău și ea confirmînd că-i în floarea vîrstei, de treizeci și opt de ani abia, dar vîrsta chiar nu mai contează. Pe lîngă că-i bețiv și curvar, Laurian na simțit niciodată nimic pentru ea. O spune oftînd din toți rărunchii, cutreierată de aceiași fiori care au îndemnat-o să-i trimită mesajul acela neverosimil, dar întemeiat, Floricica mea, cît te iubesc, cît te iubesc... Sincer Diavolul, asta fiind la o adică crucea lui, blestemul și boala de
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]