1,335 matches
-
mi-am dat seama că estimase corect: cu un sunet Încordat, capătul filmului se strecură În proiector. Era doar o chestiune de secunde Înainte ca lumina becului să pătrundă prin celuloid. Am Închis proiectorul din instinct. Abia după ce scoase un oftat scârbit de ușurare, am realizat că spectatorii Își dăduseră seama de prezența unui oaspete nepoftit În camera de proiecție. Stegemann cel puțin părea s-o fi făcut pentru că, brusc, se auzi un scaun de lemn lovindu-se de un spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat pe lângă inima agitată, dar ca să mă asigur, mi-am mai aprins o țigară. — E În centrul orașului. Poate ați auzit de el? Poate ați fost acolo? Nu? Ei bine, noi am fost. Conform declarațiilor personalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în creierul meu. Și continuă să mă omoare până azi! Astea-s adevăratele mesajele pe care aceste Rose și Sophii și Goldie și Pearle și le transmit zilnic una alteia! Le dăruiesc altora tot ce am, recunoaște ea cu un oftat, și, drept răsplată, încasez palme peste față - iar vina mea e că, oricâte palme aș lua, nu mă pot opri să fiu bună. Vacs, Sophie, ia încearcă, de ce nu încerci? De ce să nu încercăm cu toții! Pentru că să fii rău, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu? Fața lui se posomorî și tînărul o Întrebă cu neașteptată umilință: — Nu vrei să fii prietena mea? Te-ar plictisi? — Nu, spuse ea, nu m-ar plictisi. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l acuzator. —Poartă verighete la fel, Sophie, zise Marci Într-o manieră care nu mai lăsa loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire, adăugă: —Ei, felicitări atunci, Sylvie. Îl știu pe superbul tău soț de... Dumnezeule, dintotdeauna, de când eram la liceu. Eram uite-așa, zise ea, Încrucișându-și degetele. Apoi, aruncându-i o privire lui Hunter, continuă: — Hunter... nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soare cu lentile din oglindă ai unui bărbat. Ochelarii Îi aparțineau lui Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu un oftat de frustrare. —Te doare ceva? Da, și i-am promis lui Hunter că mă Întâlnesc cu el la P’tite Ravine, dar eu nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pot. Helen Hoover Boyle aruncă o privire spre ledul de așteptare care clipește pe telefon și zice: — Ce-ai găsit ieri la casa spaniolă cu șase dormitoare? Și Mona dă ochii peste cap. Își împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or să-mi mai aprobe să încep anul..." De copil nu amintea nici una din ele, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu gîndurile proprii, aproape adormite, moțăind la căldura venită dinspre focul puternic din vatră. Actorul se întinde mai bine pe saltea, nevoit să-și tragă brațul stîng, amorțit de greutatea capului femeii de alături. Mmm... geme încet Nina, ca un oftat de plăcere, deschizînd o clipă ochii. Vino mai aproape, te rog! șoptește, prinzînd între palme brațul care i-a servit drept pernă. Ochii actorului se întorc o clipă spre ea, subțiindu-se într-o privire tandră, apoi se închid, obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte de-a afla ce vreau. Bine, Mihai, te-ascult zice Cristina ca un oftat, recunoscîndu-l. Te rog să-mi ierți cuvintele urîte spuse numai de dragul replicii! Îmi pare rău că s-a sfîrșit așa! Tocmai că nu s-a sfîrșit, dovadă telefonul ăsta, iar de mai discutăm o dată azi, voi albi toată, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de jos pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rupeam repede hîrtia de ambalaj, căutînd romanul lui Jerry Magoon. Miracolele chiar se Întîmplă - eram sigur de asta. De fapt, acest lucru mi se adeverea de fiecare dată cînd ajungeam acasă teafăr cînd mă Întorceam din piață, cînd scoteam un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încuiată și o dată deschisă dezvălui o altă ușă, căreia Îi slujea drept paravan, menit să amortizeze zgomotele și să-l lase pe doctor să lucreze netulburat În cabinetul său. Constată că și această ușă rămăsese neîncuiată! deschizînd-o, auzi parcă un oftat lung: era freamătul draperiei din dreptul celeilalte uși. 2 Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să bat cîmpii. SÎnt foarte tulburat... Poate că au dreptate... — Dar cine-i Barnes? — Era un om de treabă. I-au făcut de petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
deviezi cu un singur grad, te las fără apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau pleoapele și vedea în întunericul lor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Anuanúa, al cărei mariaj cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atol nelocuit trebuie să se transforme neapărat în rechin. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti îl priviră cu un scepticism nedisimulat și, până la urmă, cel dintâi observa, clătinând din cap: — Am impresia că tu cam inventezi legile astea!... Scoase un oftat. Sau cel puțin îți aduci aminte numai de cele care-ți convin. Nu le inventez... îl lămuri prietenul lui. Dar Hiro Tavaeárii mi-a explicat odată că legile au fost create de oameni și se păstrează numai în memoria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
gugura: Vai, vai, vai ci durieri, Iotiti, bre, vaporiu cum chieri Șî marinarii cum plânji: Îh! Îh! Cum plânji cu lacrimi di sânji!" Făcea "Îh!Îh!" după un moment de pauză, trăgând aer în piept în timp ce pronunța cuvintele, scoțând un oftat șuierat și înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte, iar și iar și Luana nu se plictisea niciodată. Când melodia se termină, unchiul Dali și partenera lui se pregătiră pentru dansul următor dar Vanda își înhăță bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
auzi o lovitură puternică în ușă și în clipa următoare, spre surprinderea tuturor, intră în clasă Moș Crăciun. Prichindel și cocoșat, susținut cu grijă de doamna dirigintă și profesorul de sport, Moșul se așeză la catedră și lepădă, cu un oftat, sacul plin de pachete. Rosti privea și nu-i venea să creadă cu ce idee trăsnită reușea "otrava asta" să-l surprindă din nou. Moșul îi chemă pe rând și le înmână darurile, nu înainte de a le cere câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și ia cineva rămas bun. Arată ca un copil, Își spusese Margaret. Întocmai ca un copil. 9 — Te rog, spune da, Mick! De data asta chiar că am nevoie de tine! De la celălalt capăt al firului s-a auzit un oftat, urmat de o pauză care a durat doar cu o jumătate de secundă prea mult, iar Margaret a știut de Îndată că asta Însemna Încheierea Împotrivirii lui. — Hai, Mick, e pentru mine! Ai spus cândva că sunt singura persoană În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]