200 matches
-
ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o ceșcuță? — Da, cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bântuit de „inaccesibila imagine” pe care femeia caută să o reînvie prin dansul ei frenetic, imaginea bărbatului iubit și pierdut pe care încearcă în zadar să și-o amintească, tot așa cum în zadar încearcă să prindă în mâini imaginea lunii oglindită în apă. Câtă frumusețe sfâșietoare e în această neputință, în această singurătate în care fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care induce în eroare. Pe când Narcis, îndrăgostit de imaginea chipului său oglindit în apele fântânii, dar neștiind că despre el e vorba, traversează experiența paradoxală și sinucigașă a încercării de a se regăsi în celălalt. Astfel, în toate oglinzile Antichității, aceste jocuri ale aceluiași și ale celuilalt deschid drumul spre o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ele servesc drept reflex unui spectral ce ține deopotrivă de oglinda lui Narcis și de aceea a lui Gorgo. E de ajuns, pentru a ne convinge, să-l ascultăm pe Archibald din Negrii: „Teatrul! Locul unde ne jucăm de-a oglinditul, numai că, încetul cu încetul, o să ne vedem dispărând în oglinda apelor lui, ca niște imenși narciși negri”. În această mișcare acceptată ce duce la o dispariție în irealitatea imaginii reflectate, Village, incarnare a urii și a crimei, protestează zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cum mi-a spus, într-o bună zi, cu mâhnire, Blaga. Atât patronul "Sburătorului" cât și ceilalți critici ai noștri dintre cele două războaie au devenit pentru mine "modele", inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii optimistului", care apărea săptămânal în "Contemporanul", deoarece și acolo se vădea un limbaj mult diferit de cenușiul cotropitor al publicisticii propagandistice. O nespusă bucurie mi-a produs-o faptul că, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vocabula comună celor două părți (Locuri, cu majuscula explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a fi găsirea locului, prin urmare identitatea, reunirea.“ „Prin patetica sau răceala mimată a instanței narative structuri duale, bucăți suprapuse / oglindite una în alta, se ajunge la gestica înstrăinării limbajului lume până la pierderea / înlocuirea originalului.“ În primul pasaj Viorica Răduță se referă la Mihai Eminescu, în al doilea - la Irina Petraș, iar în al treilea - la Lucian Dan Teodorovici. Să recunoaștem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a umplut brusc capul cu o neînțeleasă neliniște amețitoare. și-a amintit de primii pași făcuți În spuma blândă și călduță a mării. Karl rămăsese În picioare În apa puțin adâncă de lângă mal. și-a amintit de strălucirea razelor soarelui oglindite pe mare și de spaima care Îl cuprinsese când și-a dezlipit picioarele de fundul apei și s-a lăsat În voia valurilor, mișcându-se cu o libertate pe care n-o mai simțise, de parcă abia atunci Își descoperea propriul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Voica, Lisandre, este mult mai scumpă decât învoiala noastră, zise Vijelie, dar i-o dau lui Vișinel fiindcă știu că va fi un baro 2 și va avea grijă de ea. În ochii fetei mele am găsit de multe ori oglindit chipul lui, așa că... Merseră cu toții la bulibașă să-i dea marea veste. Acesta aproape că nu-și mai încăpea în piele de bucuros ce era. - Eu vreau, bulibașă, le-am spus și părinților de la oraș, ca nunta să se facă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu argint. Un lac, un iaz, un canal, o porțiune a rîului care îmbrățișează orașul ca un braț de copil. Și cînd noaptea se transformă în zi, totul devine dublu în apă, un copac care se apleacă și se vede oglindit, la fel și păsările, norii, o barcă, un pescar, Anton și David. Perechi create de apă, singura eliberare care înseamnă ceva pentru mine. Frigul a dispărut. Mirosurile au revenit. Mireasma de cacao plutește prin aer, dulce-amară. Nimeni nu mă poate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda devorează și dă în vileag pe cel oglindit. Oglinda, acest obiect artificial, copie a unor modele din natură, nu-l fascinează doar pe om. Animalul se trage și el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mioare, gemeni de mine, iar prin fața teatrului se plimbau în toate sensurile alți gemeni-Autori, la fel și exemplare de Mioare, ținând la braț momâi de Mioare, ceea ce însemna că spațiul rămăsese același dar, în urma timpului, care ne prezenta în ipostaze oglindite invers: copilul discuta cu maturul, bătrânul cu nou-născutul. Pulberea țesăturii timpului se risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi spună ce să fac în continuare. —Uită-te la mine, mi-a zis Luke. Fără prea mare tragere de inimă, am ridicat ochii și când, în sfârșit, ne-am privit, ceva a izbucnit în mine. Ceva ce vedeam oglindit și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ACASA INFINITULUI Și încå-mi mai pun capul sub Poartă ce poartå råbdarea de timp nesfârșit Și încå-mi mai spål podul palmei în stele oglindite vremelnic în Jiu Și încå mai știu înainte de-a stă pe un scaun tåcut la o maså cu vremea cå-i un rost rugåciunea Și c-un genunchi înfipt în påmânt eu încå mai calc pe istoria scobitå în piatrå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1600]
-
pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași sau nepoței mi-ar sparge din nou globul și ar face pe el, îngrozit că nu se vede oglindit el însuși, ci altcineva foarte străin. Ei bine, la asta mă gândeam eu în bucătărie, în sala de mese, în camera mea, în timpul orelor, de când adormeam și până mă trezeam, dar nu erau decât gânduri și nu mă sustrăgeam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și încă și mai departe spre fundul sălii și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea... Apoi a continuat să aibă probleme cu menținerea echilibrului la fiecare plecare din stație. La întoarcere în schimb, am avut parte de locuri. Ne-am așezat alături și, îndreptându-mi din întâmplare privirea drept în față, m-am zărit oglindit, alături de ea, în fereastra întunecată de pe partea cealaltă a vagonului. Am rămas tăcuți o bucată de vreme. Privind în gol, mi-am amintit de un pasaj din Vacanța de Crăciun a lui Somerset Maugham. De fiecare dată când mă vedeam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul zice: „Căcat“. Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite la mine, țintindu-mă cu mâna în care ține berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l întâlni pe Licorn și a-i surprinde privirea ucigătoare, când Licornul însuși oglindindu-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-i madam Cîrlova? se interesă Clementina Magherușan. Încrezuta care s-a mutat la noi pe străduță? 363 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingură de furnici roșii, plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]