2,363 matches
-
dintre cele mai diferite. Revenind la adevăr, găsesc necesar să vă spun că fata frumos cântătoare s-a măritat. Nunta va avea loc la toamnă. Acum, ea înfrumusețează natura și viața într o altă parte a câmpiei. Pe un alt ogor. Acolo au auzit-o cântând, astăzi, unii dintre consăteni. și nici nu își dă seama, că, bucuriei cântecului său, atunci când se auzea, i-a luat locul o tristețe la fel de mare, acum, când nu se mai aude. Naștere pe-o lespede
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Nimic altceva. Cred că aceasta este cea mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o regăsești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
roadele mult așteptate și ceea ce semăn de cinci ani încoace, începe să rodească spre bucuria și convingerea mea, că ceea ce am spus în această carte este adevărat și verificabil, în legătură cu liniștea din interior. Am schimbat pur și simplu sămânța pentru ogorul meu și acum recoltez ceea ce am semănat, nu trebuie să mă credeți pe cuv=nt, nu este obligatoriu acest lucru, fiecare culege ce seamănă și dacă nu dorește să schimbe recolta atunci seamănă ce-a semănat mereu și va recolta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cuv=nt, nu este obligatoriu acest lucru, fiecare culege ce seamănă și dacă nu dorește să schimbe recolta atunci seamănă ce-a semănat mereu și va recolta tot la fel. Așa este și viața și gândirea noastră, exact cum este ogorul câmpului, nu este simplu să schimbi ceva, care s-a format în patru decenii, cum este în cazul meu și să nu credeți că m-am băgat în nu știu ce grupare sau sectă religioasă. Nu, am reușit să obțin transformarea, doar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se găsea și o fântână...Nu se vedea nimic din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crescut din copilărie? În Calabria își au corespondentul în muierile încremenite pe băncile bisericilor, unde înghit tot rahatul ăla catolic, scârbos; în Calcutta, le vezi cerșind pe străzi sau, dacă-s norocoase, le găsești înhămate la un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prost să bîrfesc pe viitorul ginere al lui Săteanu, ce, nu mi-e bine la teatru ca referent? Dar Săteanu, cum e? Cum să fie? Ca țăranul... Chiar așa!? Chiar așa. Numai tata era veșnic nemulțumit de cum arătau gospodăria și ogoarele, iar cînd trecea pe undeva, se cunoștea în urma lui. Păi de ce credeți că orașul nostru a ieșit de-atîtea ori fruntaș? Că podgorii n-avem, lacuri cu pește nu, terenuri de vînătoare nu știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să aduc apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luau mereu și eram supărat că-s pus la păscut boii. Cînd tata pleca undeva cu căruța, bucuria mea! Mama mă lua numai să-i aduc apă. În rest, rîde Mihai ușor, sub impresia amintirii umblam toată ziua pe haturile ogoarelor și prin lanul cu grîu. Visul meu era să prind o prepeliță. Tata reușea. O asculta cum face pitpalac și pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă acela zice că mă poți mânca, n-ai decât să faci ce vrei cu mine! Lupul a încuviințat și amândoi au pornit la drum. Nu după mult timp, s-au întâlnit cu un plugar care tocmai se întorcea de la ogor. După ce a ascultat spusele lor, țăranul s-a scărpinat în creștet și a zis: Mie unuia nu-mi vine să cred că tu, lupule, cât ești de mare, ai putut încăpea într-o traistă așa de mică! Ia să văd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o groază de lucruri moș Francisco. Și pentru că știa atâtea, într-o după-amiază, în timpul unui meci de ping-pong pe care îl cam câștigam, îl întrebasem de ce zona în care locuiam era numită Fabrica de Sticlă. Străbătusem toate străzile, înfundăturile și ogoarele din apropiere și nu văzusem niciodată vreo fabrică. Moșul rămase interzis la întrebarea mea. - Dar ce-ți veni? zise. I-am explicat: mă întorceam cu băiatul de la sfatul popular unde îi schimbasem numele din Nicolae în Alexandru. „Nicolae e nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apă dulce rezervoarele, ba din cînd În cînd Îl mai și răsfăța cu vreun cadou neașteptat, venit din alte lumi și de pe alte pămînturi. Și, În cele din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint. Deodată, o linie subțire de sânge se arată la răsărit. Prin ogoare, prin văi și prin dumbrăvi, trece vântișorul lin dinaintea zorilor. Pe ape se deslușesc aburi șerpuiți. Potire plutitoare înfrumusețează peisajul sălbatic. Lucrurile au contururi nelămurite. Deodată umbrele se risipesc. Obiectele din jur încep să capete forme precise. Geana de lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la fel și păsările care sunt într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cocorii, care-și începeau pribegia lor lungă și obositoare. Soarele nu-și mai trimite razele ca niște săgeți de foc către pământ; acum razele lui coboară temătoare ca filtrate prin miere. Toamna a trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
hopuri că autobuzul și de aceea autobuzul era ceva aparte. Ieșind din oraș, autobuzul cel galben și rotund, de la care te murdéreai de negru, intră pe drumul de țaré și Începeau sé se vadé livezile de pruni și de meri, ogoarele de sfeclé de lîngé fermé, lanurile de grîu și de lucerné și iazul cu papuré pîné unde ajungea scară lui Dumnezeu. Pionierii scoteau capetele pe fereastré și cravate roșii fluturau În vînt, iar béieții mai mari aveau moriști de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În coc, din care curgeau șuvițe crete. „Nu se poate, Sophie, nu se poate”. „Dar de ce tați? e un iepuraș micuț și pufos, de ce nu pot sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii și ogoarele, drumul și livezile În floare, toaté méreția Patriei sale o vézu. Înfloritoare și méreațé, siguré și pașnicé. Un cer albastru vézu - cerul Patriei sale. Un stol de vrébii zburînd de sub roțile autobuzului - pésérile cerului Patriei sale. Vézu iazul pîné la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Parisul. Am tăiat fraza și, odată cu ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu Mioara Alimentară. Bancnota foșnitoare a nopții imprimată cu stele a fost gonită de vârtejul zilei, zglobiu zornăind soarele pe cupola de cadmiu a cerului. De undeva, un cor se epuiza înalt, coji de timp desprinse de pe trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de neprevăzut, durere și frumusețe. Victor Olaru, cu fața Împietrită, cu gândurile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării? Uriași? -Boieri!, a răspuns scurt Ochenoaia În timp ce gândurile ei erau departe de tren, la supărarea produsă de scrisoare, la ogoarele ei, la fetele În care nu avea nicio bază, ehei... În schimb, Va Înțelese noutatea descoperită și o fixa În mintea sa, pe segmente: Vrasâzâcî, urieșî care ating stelili cu mâna, răi șî numai c-un ochi În frunti, cari
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au fost ținta lor, sulițe către dușmanii de rând, către fetele sale, care niciodată nu reușeau să o mulțumească și fulgere prevestitoare de trăsnete față de dușmanii mari care Încercau să-i micșoreze grădina, să-i fure din curte ori de pe ogor sau să se atingă de familia sa. Victor Își luase o piatră de pe inimă, scăpase de incertitudini și de frică, de gândul că Ochenoaia cu firea ei dârză ar putea face „o manevră” la margine de legalitate și până se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îi crescuse În mod vizibil burta, În timp ce bunica se jura prin tot satul că Aneta are o problemă cu indigestia), a decis că locul acela este și ... necurat! Cercetând și dincolo de Îndepărtatul fund de râpă, privirea lui Va admira mulțimea ogoarelor și livezilor, a viilor și pomilor disparați, care acopereau o mare parte a pantei ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În dealul Dăreștilor, denumirea dată celor șapte case de către noul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]