207 matches
-
mai puțin la minte. Nu vreau un răspuns în silă, Nimeni să nu aibă trac: El e Prepeleac Dănilă Sau...? Dănilă Prepeleac Vă zic una fără fard, Căci n-am născocit-o eu: E om bun, însă mereu Dă cu oiștea în gard. Irimia Două vorbe diferite, Dar cu-același înțeles; Dacă le citim unite, Tot cu ele ne-am ales, Căci, precum întâia oară, Tot secunda o măsoară. Prima parte - aliment, Cea de-a doua - instrument. Dacă vrem să le
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-a venit de hac. Deși seamănă cu-o frișcă, Limba ușurel ți-o pișcă Și se știe din părinți Că te curăță pe dinți. Ghicitoarea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit că ne spui cum și-a rupt calul pieptul - a revenit Mitruță cu întrebarea. În ogradă se afla sania așezată cu oiștea spre poartă. Și cum bine știți, în capul oiștei se găsește un cârlig... În acest cârlig și-a agățat pieptul calul în alergarea lui nebună... După această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru a da strălucire și veșnicie cuvintelor dăltuite. Scriu cu litere de luceferi, pe felii de Lună, ca să luminez calea gândurilor mele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru că atunci când i-am povestit că al doilea etaj al Turnului Eiffel e mare cam cât curtea casei, bunicul Victor a spus: „Adică cum, mă!? Vrei să spui că dacă urc carul cu boi acolo îl întorc fără să încârceiez oiștea?”, pentru că după ce își cumpără vreo cămașă de la second-hand tot pe mine mă întrebă dacă nu cumva îmi place să mi-o dea mie; pentru că nici unul nu mai pricepe cum la 25 de ani încă n-ai terminat-o cu școala
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
În urmă, pe șosea, s-a postat undeva și acuzatul. Când trăsura subprefectului a fost zărită venind dinspre oraș, căruța cu boi a fost împinsă drept în răspântie și astfel întoarsă ca din încăpățînarea vitelor, încît s-a izbit de oiște și s-a pus de-a curmezișul trăsurii. La acest semnal, cele patru grupuri formate din oameni ai acuzatului, toți cu căciulile trase pe frunte și nerași, ca să nu fie recunoscuți, s-au îngrămădit în jurul trăsurii, strigând și amenințând. Subprefectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
definește În textul său „Banchet platonician la mod românesc” (Deschizând noi orizonturi, vol. 1, Editura Libra, București, 2002) drept un naiv, un soi de Don Quijote. Refuzase să intre În Partid („eram instinctiv și principial Împotriva oricărei dictaturi”), dădea adesea „cu oiștea În gard”, dar Încuviința „principiile socialiste”, rămânând leal față de un regim care Îi părea „singurul capabil să transforme visurile În realitate”. Am putea pune multe semne de Întrebare la atâtea contradicții cuprinse În doar câteva fraze, dacă n-am ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un glas de bunic ce scrie cărți de aur, iar eu mă gândesc cum de-a ajuns iubirea veșnică-n muzeu... „Îndată zbură albina și iată că în curte intră, nu știu pe unde, o caleașcă frumoasă de cristal, cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până mai ieri slujitor: ce facem la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cer prea mult? --Sunt atâtea de aflat și de văzut!... --Apoi tot tu ești tartorul care hotărăște. Eu sunt doar cel care veghează să n-o iei razna prin hățișuri necunoscute și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mănăstire Bărboiul mi-au dat o bucată de moșie ce-au avut la Jijie, anume Lazorenii”. --Până aici n-ai spus mare lucru. “Schimbătură” cu vreo mănăstire au mai făcut și alții... --Ia-o domol, zăvodule, să n-o dai cu oiștea-n gard. Ascultă ce spune hatmanul prins la înghesuială de prea cucernicii călugări: Iar acum, după doi ani, fiindu egumen la... mănăstire Bărboiul, svinție sa arhimandrit chir Sava au căzut cu rugăminte... să le dau alte doao dughene în locul celor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu-i ia altul vorba din gură. * Ofițerii comandă și prin somn. Când nu ajunge la struguri, vulpea mănâncă găini. Deși a rămas fără coadă, ursul tot se mai duce la baltă. * De când are mașină, Irimia nu mai dă cu oiștea în gard. * De când a fost restructurat, acarul Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
că după aceea iar e rău. * O să fie bine, dar nu se știe când. * La noi lucrurile se îmbunătățesc din ce în ce mai rău. * Morții cu morții, viii cu viile. * Sătulul îl crede pe flămând mofturos. * În drum spre Europa, am dat cu oiștea-n gard, iar pentru asta va da socoteală acarul Păun. * Pentru noi, Steaua Polară arată Drumul Robilor. * Călătorului îi stă bine cu emigrația. * Haina dezbracă pe om. * Era așa de frig, încât a înghețat și focul în sobă. * Politicienii mint de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri, lui Irimia i s-a rupt oiștea. * De când a fost promovat la munca de sus, nu mai este acarul Păun. La fel sau altfel spuse * Păcală s-a făcut director de bancă, iar Tândală a devenit depunător. * Ca să poți fura, trebuie să ai ce și de la cine
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun de la stăpâni
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui de al doilea bidiviu. Într-un cuibar, meșteșugit din baloturi și saci în vârful căruței, chicoteau pe înfundate frații și surorile mele mai mici; eu cu mama și cu fetele împingeam atelajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista cal odată, parcă l-ai fi școlit, așa-i de cuminte!.. îl completă, vizibil ironic, un vecin numit Țambal. Și, mă rog dumitale, spune-mi în clar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul a ajuns la mijlocul apei s-a smucit, a tras roțile din față de la căruță, iar coșul a fost săltat de apă cu tot cu bătrân, luându-l curentul la vale. Oiștea cu roțile din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de furia apei cu tot cu coșul de la căruță, am lăsat sculele de pescuit, am traversat podul în fugă, m-am dus la cal și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu oiștea, de inși cu idei fixe, destul de neluate În seamă, totuși, fixe, de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]