348 matches
-
Luni. Trenul fuge printre oițe și maci. Culoarea de lut. Apoi ma-rea. Ce-o fi făcând Ela? Câțiva turci, câțiva măgari, o goarnă încercînd sunete în mijlocul zilei, căsuțe albe, unele după altele, coborând spre mare ca o turmă de oițe: Balcicul. Balcicul: impresia unei fetițe blonde, care, cu gesturi grațioase din cap, din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Unul face un spirit local: "E așa de mică grădina, că dacă s-ar culca un măgar, i-ar rămâne coada afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la oițe, nici de la Hamiri. Și iarăși trenul printre maci... Toată ziua amărât îndelung, ca de obicei fără motiv. Aș spune că mă gândesc la moarte dacă n-aș auzi riposta unui om sănătos, bine odihnit și ghiftuit: ești banal. Irina, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Doamne, ajută-ne! Maria: Uite o iesle. Să înnoptăm aici! Iosif: În iesle? Maria: Da. (Intră. Îl naște pe Isus.) Pauză muzicală de trecere spre scena III - 2 minute Scena III - Lângă iesle Păstorul 1: Frate păstorule, în seara asta oițele ne-au dat mai mult lapte ca de obicei. Păstorul 2: Da...Cine-i acolo? Un înger cu stea: Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toți. Astăzi s-a născut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
am rugat s-o pună În Gara de Nord. cu el m-am dus din nou pe rampa gării din oraș și acum Îmbarca bateria a șasea și grupul de comandă al Divizionului 2 Artilerie Ușoară. M-am găsit (din Întâmplare?) cu Oiță al lui Marin Duțea și mi-a dat un pachet de țigări și am stat mult de vorbă cu el seara am spălat cămășile murdare și am primit 39 de țigări, unt, conserve, bomboane și pâine. În ziua următoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gândeam la el. în sfârșit, scăpasem de chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă genisul Îl urmează, și oile Îl vor urma. Dragul meu Jacopo, trebuie să-ți cer un mare sacrificiu, dar tu trebuie să te Întorci la genis, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie. Puțin mai sus, pe Mihai Bravu, se afla un mare Ferometal de unde se puteau cumpăra tablă, cuie, lanțuri, dar și vaze și pahare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
get-beget, da ăștia noi, d-acu, care a umplut Bucureștiu, ăștia nu știe. S-a umplut Bucureștiu de țărani, și ei, bucureștenii vechi, nu mai are loc : țărani care stă la bloc și strânge bani de mașină, ca nespălata de Oița, vară de-al doilea cu Delcă ; așa-i acu, așa a ajuns vremurile. Merge printre scaune, clătinându-se, greoaie. E plin de noroi cauciucu ăsta, să nu alunece, Doamne ferește, să nu-și rupă ceva, uite-un scaun gol lângă fereastră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că vrea să scape dintr-odată de lucruri. — Numa troace ! La ce să mă mai împiedic de ele ? Le-a dat cu grămada, pe câteva sute de lei. Câteva sute de lei, ș-ăia plătiți în rate ! Le-a luat Oița, vară d-al doilea cu Delcă. Nu pentru ea, că n-a ajuns să-și umple casa cu lucrurile Vicăi, dar pentru ăia de la țară. A venit bărba-su și le-a cărat cu mașina. Ultimul a cărat televizorul. Avea treișpe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câte un lucru, la întâmplare : — Cât îmi dai p-ăsta ? face. Se tocmesc, până când Vica mai scade din preț. Sau spune chiar : Mi-oi da și tu cât oi putea ! Oi vedea tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima ocazie, i-o spune de la obraz : — Mi-ai luat pe nimic cutare lucru... — Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Oi vedea tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima ocazie, i-o spune de la obraz : — Mi-ai luat pe nimic cutare lucru... — Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și înăbușitoare, strecurată pe lângă cartonul transperantelor. Mă zăresc cu neplăcere în oglinda garderobului... — ...da cum vine hoața aia de Oița, că tre’ să vină, mai are să-mi dea obzeci de lei, și de când mă duce cu vorba ! Cum vine hoața, îi zic să facă bine s-aducă-napoi astea de ziseși tu... ligheanu și cana... Ca să nu crează c-a pus gheara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândește, a unui om cu individualitate. — Un demon, cred eu. — A trebuit să-l inventeze pe Hristos și pentru asta avea nevoie de o energie demonică. Îl invidiez pe Pavel. Dar nu crezi în mântuirea fără Dumnezeu? Ce le oferi oițelor dumitale? Sau le îndrugi minciuni? — Într-adevăr, ce le ofer? — Iluminarea și așa mai departe? Când mă gândesc la asemenea lucruri, mă simt umil și speriat. — Nu te cred. Și ce faci atunci? — Mă rog. — Cum poți? — Mă adresez lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La fel de vigilent era și-atuncea, îl vezi? A copia înseamnă a comite un act de sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu dragoste de mamă mânuțele și Îi șoptea cu duioșie: „O, Fiul meu și Dumnezeul meu!” Păstorii I-au dus o cunună de flori și umilele lor daruri: o blăniță de miel care să-I țină de cald, lapte de la oițele lor și un mieluț care să-L înveselească pe Pruncul Iisus. „Aflându-L ei s-au închinat Pioși Copilului Iisus, Ca unui Domn și Împărat, Ce mântuire ne-a adus!” Apoi au plecat bucuroși la turmele lor, iar pe cale au
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
suflând asupra Pruncului. Iată de ce am spus, că și noi suntem de folos, nu numai ca să tragem la jug, ci mai cu seamă am avut un rol important la Nașterea Domnului, așa, vite umile cum suntem, ” încheie Joian de povestit. Oițele prinseseră și ele glas. Mioara, cea mai bătrână și înțeleaptă dintre ele grăi: “Și noi I-am fost de folos Pruncului Iisus și Măicuței Sale. Căci trei păstori care-și păzeau turmele pe câmp au fost înștiințate de un Înger
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
am fost de folos Pruncului Iisus și Măicuței Sale. Căci trei păstori care-și păzeau turmele pe câmp au fost înștiințate de un Înger despre Minunata Naștere, și au venit la Peșteră, călăuziți de Stea, aduncându-I Pruncului lapte proaspăt de la oițe, o blăniță de miel, care să-i țină cald și chiar un mieluț viu, care să-L bucure!” „Dațimi voie să vă spun și eu care a fost rolul neamului meu,” vorbi asinul. “În primul rând, Fecioara Maria a călătorit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
muri. Se simte, ca Petre Țuțea, „român de meserie”, “român prin vocație”, așa cum de mic a fost crescut în casa părintească. În luminișurile cu iarbă și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie. Un sat scos din anonimat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
s-o vedem printre națiunile respectate de mapamond. Suntem și noi fruntași în privința... corupției. Crin Antonescu e sigur că îi dă pașaport pentru Cotroceni lui Mircea Geoană... Mulți liberali mai au timp de reflecție și să se hotărască... Nu suntem oițe care ne luăm una după alta în drum spre abator... Un rol deosebit îl va avea discernământul fiecărui alegător. Am schimbat pansamentul facial și am văzut că va trebui să am răbdare și mai ales să nu mă expun la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant. Acum, el, nepriceputul flăcău, strigă, cheamă, suie la pisc, așteaptă, olaritizând, până către înserare. După care, bătrân ca toți bătrânii, coboară, spre marginile de jos ale munților, la cioporașul de oițe și de căprișoare, cu care l-a înzestrat, prin timp, sfânta viață! NICIODATĂ - SINGUR! Era un om în etate. Umbla prin lume, totdeauna, în haine ori albe, ori gri, sable, vernile, albastru-deschis. Potrivit deînalt. Mustața, scurtă, bogată, galbenă îl scotea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite, cândva, cu păduri. Din pădurile de altădată mai rămăseseră petecuțe, sub care creștea și iarba, mai bine, iar, când soarele ardea puternic, pe cer, Ionică al lui Fluierariu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Petru, "știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște mielușeii Mei." 16. I-a zis a doua oară: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: "Paște oițele Mele." 17. A treia oară i-a zis Isus: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]