275 matches
-
fii văzut în chip de hamal, mai rău e că nu știu cum să scap de niște cioburi pe care nu le vrea nimeni, Poate că vei reuși să vinzi vreun vas, Pentru vânzare ne ajung vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-adevăr complicat, O să mai văd, poate le las pe undeva, pe drum, N-o să te lase poliția, Dacă rabla asta, în loc de furgonetă, era un camion care-și ridică lada, ar fi fost foarte simplu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atent, Nu, nu e nimic grav, scuză-mă că te-am obligat să aștepți, Ești supărat, Nu e nimic grav, ți-am spus, nu-ți face griji. Erau aproape de casă, furgoneta viră la stânga pentru a urca aleea care ducea la olărie, schimbând viteza, Cipriano Algor își dădu seama că a trecut pe lângă casa Isaurei Estudiosa fără să-și amintească de ea, și, în această clipă, un câine vine de sus, alergând și lătrând, e a doua surpriză pe care o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când e gol, răspunse Marçal, dar nu se mai simțea amărăciune în glasul lui. În timpul cinei au vorbit îndelung despre cum i-a venit Martei ideea să facă păpuși și despre îndoielile, temerile și speranțele care au agitat casa și olăria în ultimele zile, și, trecând la chestiuni practice, au calculat timpul necesar pentru fiecare fază de producție, ca și respectivii factori de siguranță, totul fiind diferit de condițiile de producție cu care erau obișnuiți, Totul depinde de numărul de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
instalăm, tu și cu mine, că se apucă să caute cumpărător, Și tu ce-ai spus, Crezând că pun punct subiectului le-am spus că avem intenția să-l luăm pe tatăl tău ca să nu rămână singur, mai ales că olăria trece printr-un moment de criză, Le-ai spus asta, Da, dar nu le-a păsat, puțin a lipsit să nu se pună pe țipat, pe plâns, vorbesc de mama, sigur, tata nu e un sentimental, el a bombănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mie și una de povești despre cupluri cu copii, dar analiza concretă a situației în care se află acest cuplu trecu în revistă și anumite chestiuni care le sunt proprii, precum slăbirea capacității Martei de a suporta duritatea muncii în olărie, problemă deocamdată fără soluție pentru că depinde de așteptata numire, întrebarea dacă copilul se va naște înainte sau după mutarea în Centru. În ce privește prima chestiune, Marta afirmă că nu crede că mama ei, răposata Justa Isasca, care a muncit fără odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
luni nu mă promovează, nu mă mai promovează niciodată, Dă-mi un sărut, domnule gardian intern, și hai să dormim, Uite-ți sărutul, dar mai trebuie să vorbim de ceva, De ce anume, De azi înainte vei lucra mai puțin în olărie și, peste două trei luni, vei renunța de tot, Crezi că tatăl meu se poate descurca singur, mai ales dacă Centrul va comanda păpușile, Vom angaja pe cineva să-l ajute, Știi bine că e zadarnic, nu vrea nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
două trei luni, vei renunța de tot, Crezi că tatăl meu se poate descurca singur, mai ales dacă Centrul va comanda păpușile, Vom angaja pe cineva să-l ajute, Știi bine că e zadarnic, nu vrea nimeni să lucreze la olărie, Dar în starea ta, În starea mea, ce, mama a lucrat tot timpul cât a fost gravidă cu mine, De unde știi, Îmi aduc aminte. Râseră amândoi. Marta propuse, Deocamdată să nu-i spunem nimic lui tata, el va fi încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mine, De unde știi, Îmi aduc aminte. Râseră amândoi. Marta propuse, Deocamdată să nu-i spunem nimic lui tata, el va fi încântat, dar mai bine să nu-i spunem, De ce, Nu știu, are prea multe pe cap, Olăria, Nu numai olăria, Centrul, Și Centrul, comanda care va veni sau nu, vasele pe care trebuie să le ia înapoi, dar mai sunt și altele, povestea unui urcior căruia i-a căzut toarta, de exemplu, o să-ți povestec mai târziu. Marta adormi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
până când încetă să mai înțeleagă ce spunea, atunci pronunță cuvântul cuptor, cuvântul șopron, cuvântul lut, cuvântul dud, cuvântul arie, cuvântul felinar, cuvântul pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate lucrurile din lume, numite și nenumite, cunoscute și secrete, vizibile și invizibile, precum un stol de păsări care a obosit să zboare și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche de piatră pe care bunicul o pusese lângă cuptor, își sprijini coatele pe genunchi, bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e în mâinile altora, când nu le poți influența judecata, nu-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica de viori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
negativi, Nu negativi în sensul riguros al termenului, aș spune mai curând factori care, fiind în principiu neutri, ar putea să reprezinte o influență negativă, Mi-e destul de greu să înțeleg, dacă nu vă supărați, Mă refer la faptul că olăria dumneavoastră nu are nici un fel de experiență cunoscută în fabricarea produselor pe care le propuneți, E adevărat, domnule, dar și eu și fiica mea ne pricepem la modelat și, pot spune fără vanitate, suntem buni la asta, și dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar trebui să fie o zi de lacrimi, Ai dreptate, sunt egoist, Nu e asta, sunt egoist, dar, oricât mă străduiesc, nu reușesc să înțeleg de ce nu mi-ai spus, ai vorbit de griji, grijile mele sunt și ale tale, olăria, vasele, păpușile, viitorul, cine împărtășește un lucru împărtășește totul. Marta își trecu rapid degetele peste obrajii uzi, Am avut un motiv, dar a fost o copilărie, mi-am imaginat sentimente care probabil nu există, și, dacă există, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am văzut cât sunt de rustice instrumentele, aproape primitive, am văzut afară cuptorul care păstrează trăsături de inadmisibilă antichitate pentru epoca modernă, care, în ciuda scandaloaselor defecte și intoleranțe care o caracterizează, a avut bunăvoința să admită până acum existența unei olării ca aceasta când există un Centru ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt pe cale să devină laboratoare cu angajați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arte, a trecut fără obiecții la alt subiect, întrebându-și tatăl, Crezi că va fi o cantitate suficientă pentru cele o mie două sute de păpuși, Cred că da, dar o să am grijă să mai fac. Au trecut în compartimentul din olărie unde țineau vopselele și alte materiale de finisaj, au înregistrat ce există, au notat ce lipsește, Vom avea nevoie de mai multe culori decât avem, spuse Marta, păpușile vor trebui să fie atractive, Și trebuie și ghips pentru mulaje, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici neutralizat, ce spun eu n-are sens, cum s-ar putea scoate sau neutraliza caolinul, mă întreb, singura soluție e să pregătim alt lut cu componentele bune, Nu e timp, tată, Da, ai dreptate, nu e timp. Ieșiră din olărie, două ființe descurajate de care Găsit nici nu încercă să se apropie, acum stăteau în bucătărie, se uitau la desenele care se uitau la ei, și nu vedeau cum s-ar putea rezolva impasul, știau din experiență că luturile grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Poate că oglinda câinelui e stăpânul lui, poate că numai în el îi este posibil să se recunoască, sugeră Marta, Frumoasă idee, Cum vezi, până și ideile greșite pot fi frumoase, Vom crește câini dacă va da faliment afacerea cu olăria, În Centru nu sunt câini, Bietul Centru, dacă nici câinii nu-l vor, Nici Centrul nu vrea câini, Această problemă nu-i poate interesa decât pe cei care trăiesc acolo, îi tăie vorba Cipriano Algor cu glasul crispat. Marta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din nou desenele obosite se gândi, Dacă mâine Marçal vine acasă și spune că a devenit gardian rezident, că trebuie să ne mutăm, tot ce facem aici își pierde sensul, va fi totuna dacă tata ne însoțește sau nu, oricum olăria tot va fi condamnată, chiar dacă ar insista să rămână nu va putea lucra singur, o știe și el. Nu știm ce-a gândit între timp Cipriano Algor și n-are rost să inventăm gânduri care ar putea să nu coincidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu înțepenească sau să se agațe când îl scoatem din mulaj, fă-l din două părți și gata, din trei ar fi prea greu, N-o să uit. Cipriano Algor rămase câteva minute privindu-și fiica desenând, apoi se duse în olărie. Se va măsura cu lutul, va ridica greutățile și halterele noii reînvățări, își va exersa mâna amorțită, va modela câteva figuri de probă care nu vor fi nici măscărici nici bufoni, nici eschimoși nici infirmiere, nici asirieni nici mandarini, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu mine. Și poate că una dintre aceste persoane, femeie sau bărbat, bătrână sau tânăr, din plăcerea și poate vanitatea de a duce acasă o reprezentare atât de fidelă a imaginii pe care o are despre sine, va veni la olărie și-l va întreba pe Cipriano Algor cât costă figura, iar Cipriano Algor va spune că nu e de vânzare, și când va fi întrebat de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întreba pe Cipriano Algor cât costă figura, iar Cipriano Algor va spune că nu e de vânzare, și când va fi întrebat de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când Marta veni în olărie și spuse, Am terminat, le-am pus la uscat pe masa de bucătărie. Imediat, observând lucrarea executată de tată, două figuri neterminate de aproape două palme înălțime, în picioare, una masculină, alta feminină, amândouă goale, din umărul uneia ieșea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atunci când se întâmplă, între ce aveau de propus și nevoile noastre. În timpul jumătății de zi în care tatăl se va ocupa de treaba absurdă de a se debarasa de o încărcătură considerată inutilă și superfluă, Marta se va afla în olărie, cu jumătatea de duzină de păpuși practic terminată, ocupându-se să îndrepte câte un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu ideea, Dar tata, Tata va spune singur, dacă vrea, Nu sufăr de altă zăpăceală decât că am o mie două sute de păpuși de fabricat și nu știu dacă sunt în stare, îi tăie vorba Cipriano Algor. Se aflau în olărie, aliniate pe masă cele șase păpuși păreau în mod dramatic șase obiecte insignifiante, unul mai grotesc decât celălalt prin ceea ce reprezentau, dar toate egale în fascinanta lor inutilitate. Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ascensiunii lui în carieră ar fi altceva decât un episod banal, fără importanță. Acest subînțeles era, totuși, evident și desigur cel mai puțin problematic dintre toate. Chestiunea esențială, involuntar subiacentă cuvintelor rostite de Marçal, continua să fie îngrijorarea privind viitorul olăriei, munca și oamenii care-o făceau și care, mai bine sau mai prost, din ea trăiseră până atunci. Cele șase păpuși erau ca șase ironice și insistente semne de întrebare, fiecare vrând să afle de la Cipriano Algor dacă era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
șase ironice și insistente semne de întrebare, fiecare vrând să afle de la Cipriano Algor dacă era atât de încrezător încât să-și închipuie că dispune, și pentru câtă vreme, dragă domnule, de forțele necesare pentru a se ocupa singur de olărie când fiica lui și ginerele se vor muta în Centru, dacă era atât de naiv încât să creadă că poate face față cu satisfăcătoare regularitate comenzilor următoare, în providențialul caz că vor veni, și, în sfârșit, dacă era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]