KorAP: Find »[drukola/base=olărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...11 >

265 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

căreia zilele trecute nu-i răspunsese decât E bine la întrebarea pe care o murmurase, cu ochii în jos, în timp ce număra monedele, Și tatăl tău, când, de fapt, ar fi trebuit s-o ia de braț, s-o aducă la olărie, să intre acolo unde lucra tatăl, să spună, A venit, și apoi să închidă ușa și să-i lase înăuntru până când ar fi putut vorbi, de vreme ce tăcerile, bieții de ei, nu sunt altceva decât tăcere, nimeni nu ignoră că, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
mai spunem de tatăl tău, Vom veni aici de multe ori, Da, în casa de la țară, cum a numit-o el ironic, Mai e o soluție, spuse Marta, renunți la slujba de gardian și vii să lucrezi cu noi în olărie, făcând vase pe care nu le vrea nimeni sau păpuși pe care nimeni nu le va dori prea multă vreme, Așa cum stau lucrurile, și pentru mine există o singură soluție, slujba de gardian rezident al Centrului, Ai obținut ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
apoi chipul ei deveni grav, E adevărat că ni se strânge inima la gândul că trebuie să abandonăm toate astea, spuse. Se aflau sub dudul negru, așezați unul lângă altul pe una dintre scândurile de uscat, priveau în fața lor casa, olăria care se rezema de ea, dacă și-ar întoarce puțin capul, ar vedea printre frunze ușa deschisă a cuptorului, dimineața e frumoasă, însorită, dar răcoroasă, poate că se schimbă vremea. Se simțeau bine, în ciuda tristeții, se simțeau aproape fericiți, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui perete lateral al cuptorului. Cunoscătorii spun că a călători e foarte important pentru formarea spiritului, cu toate acestea nu e nevoie să fii o lumină a intelectului ca să pricepi că spiritele, oricât ar fi de călătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că e indiferent, că e totuna, îl întrebă socrul, Uite, dacă rezultatul sondajului va fi pozitiv, vom mai avea timp să terminăm păpușile și să le predăm, cât privește restul comenzii, în mod logic, va fi automat anulată de desființarea olăriei, Și dacă rezultatul va fi negativ, Atunci aș fi tentat să spun că ar fi și mai bine, vă scutește pe dumneata și pe Marta de efortul de a coace păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
trecut pe acolo și n-ar fi fost la curent cu faptele ar fi crezut, închipuindu-și că are dreptate, Uită-te la ei, toată viața o să facă asta, dar acum iată-i în furgoneta care încă mai are cuvântul Olărie scris pe aripile laterale ale caroseriei, în drum spre oraș și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că ați văzut spațiul de care dispunem, probabil ați înțeles că nu e loc pentru multe lucruri. Erau pe trotuar, pe punctul de a-și lua rămas bun, dar Marta adăugă, De fapt, e ca și cum nu ne-am muta, casa olăriei e în continuare a noastră, de acolo nu putem aduce aproape nimic, e ca și cum ne-am scoate o haină ca să ne punem alta, un soi de carnaval mascat, Da, observă tatăl, în aparență așa este, dar, spre deosebire de ceea ce se crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lor, un nou afiș gigantic proclama, VĂ VOM VINDE TOT CE VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI NEVOIE DE CEEA CE AVEM DE VÎNZARE. Pe drumul spre casă, sau, cum spusese Marta ca s-o deosebească de cealălaltă, spre casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
că are rost să ne pripim, Îți amintesc că n-avem decât o săptămână pentru toate, N-am uitat, Atunci, Atunci, așa cum chiar tu ai spus la ieșirea din Centru, în fond e ca și cum nu ne-am muta deloc, casa olăriei, așa ai numit-o, e aici, și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
săptămână pentru toate, N-am uitat, Atunci, Atunci, așa cum chiar tu ai spus la ieșirea din Centru, în fond e ca și cum nu ne-am muta deloc, casa olăriei, așa ai numit-o, e aici, și, fiind aici casa, evident și olăria este cu ea, Știu, tată, că-ți plac foarte mult enigmele, Nu-mi plac enigmele, îmi plac lucrurile clare, Tot aia, nu-ți plac enigmele, dar ești enigmatic, așa că ți-aș fi foarte recunoscătoare dacă mi-ai explica unde vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Fiica își aplaudă tatăl, tatăl mulțumi. Ba chiar, spuse Marta, deodată entuziasmată de oceanul de posibilități pozitive care i se deschidea înainte, presupunând că Centrul își păstrează interesul pentru păpuși, ne-am putea continua munca, nu va trebui să închidem olăria, Exact, Și dacă spunem păpuși, spunem și orice altă idee care ne-ar veni și îi va convinge și pe ei, sau am putea adăuga alte figuri celor șase pe care le avem, Așa e. În timp ce tatăl și fiica savurează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Algor, nu va fi greu de priceput că unele dintre insolitele sale procedee sunt motivate de preocupările care îl frământă privind rezultatul sondajului, și că, amintindu-i fiicei lui că, chiar locuind în Centru, ar putea veni să lucreze la olărie, n-a vrut pur și simplu decât s-o facă să renunțe la vopsitul păpușilor, ca nu cumva să vină mâine sau mai târziu un ordin de anulare a lucrării de la subșeful cel zâmbitor sau de la superiorul lui, fiind ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
sau de la superiorul lui, fiind ea nevoită atunci să suporte suferința de a abandona munca neterminată, sau, dacă va fi terminată, nefolositoare. Mai surprinzător ar fi comportamentul Martei, impulsiva și într-un fel nepotrivita bucurie în fața unei îndoielnice supoziții că olăria s-ar menține în activitate, dacă n-ar fi posibilă stabilirea unei relații între acest comportament și gândul care i-a dat naștere, un gând care a urmărit-o tenace de când a intrat în apartamentul din Centru și pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
restul vieții, fără alte certitudini decât că e soția gardianului rezident Marçal Gacho, fără alt mâine decât fiica pe care crede că o poartă în pântece. Sau fiul. S-a gândit la asta tot drumul până au ajuns la casa olăriei, a continuat să se gândească în timp ce, fără poftă, împingea cu furculița mâncarea din farfurie dintr-o parte într-alta, a continuat să se gândească pe când îi spunea tatălui ei că, înainte să se mute în Centru, aveau stricta obligație să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
un simplu cuvânt, tatăl îi deschisese poarta spre libertate, de fapt, putea să vină din Centru de câte ori dorea, să deschidă ușa casei ei cu cheia casei ei, să regăsească în același loc tot ce ce-a lăsat, să intre în olărie ca să verifice dacă lutul avea umiditatea potrivită, apoi să se așeze la roată, să-și încredințeze mâinile argilei proaspete, doar acum înțelegea că iubea aceste locuri așa cum un arbore, dacă ar putea, și-ar iubi rădăcinile care-l hrănesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
multe ori să lucrezi și să respiri aerul câmpului. Cât despre Cipriano Algor, pentru a-și limpezi mintea de păianjenișul de temeri care, în timpul zilei, îl făceau să se uite de zeci de ori la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu noroiul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
exprime nedumerirea pentru întârzierea livrării celor trei sute de statuete care mai erau de făcut, poate și pentru cele șase sute care nici măcar nu fuseseră începute, și, după ce i-a spus telefonistei, Un moment, și a alergat să-și cheme tatăl din olărie, s-a gândit să-i arunce în treacăt un reproș pentru greșeala făcută necontinuându-și munca după ce a fost terminată prima serie de păpuși. Cuvântul reciminator i-a rămas totuși pe limbă când a văzut cum s-a transformat chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
departamentului mi-a spus că vor face o anchetă pentru a evalua dispoziția clienților față de statuete, cel mai probabil ideea i-a venit chiar șefului, Așadar, în ultimele trei zile, am fost mințită, mințită de dumneata, tată, visând la o olărie care funcționează, imaginându-mă ieșind din Centru dimineața devreme, ajungând aici și suflecându-mi mânecile, respirând mirosul de lut, lucrând cot la cot, cu Marçal alături de mine în zilele libere, N-am vrut să suferi, Sufăr de două ori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
hotărât până la urmă să cumpere păpușile, n-ai fi știut niciodată cât am riscat, Acum nu mai e un risc, e o realitate, Avem casa, putem veni când vrem, Da, avem casa, o casă cu vedere spre cimitir, Ce cimitir, Olăria, cuptorul, planșetele de uscat, grămada de lemne, ce era și nu mai este, vrei un cimitir mai mare ca ăsta, întrebă Marta, gata să izbucnească în plâns. Tatăl îi puse mâna pe umăr, Nu plânge, recunosc că a fost o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
nici unul dintre voi, așa stau lucrurile, va trebui să facem un efort ca să înțelegem și să acceptăm, cel mai greu mi-a fost să-mi pierd iluzia că, și dacă vom trăi în Centru, vom putea continua să lucrăm în olărie, Nu m-am gândit niciodată la această posibilitate, Ideea n-a fost a mea, a apărut pe când vorbeam cu tata, Dar el nu putea fi sigur că păpușile vor fi acceptate, A vrut să mă cruțe, ca și tine, rezultatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
casa, singure, nu sunt iubire, Să nu ne jucăm cu cuvintele, un bărbat nu-i cere unei femei să se mărite cu el dacă nu are mijloace să-și câștige existența, E cazul dumitale, întrebă Isaura, Știi bine că da, olăria s-a închis și eu n-am învățat să fac altceva, Dar vei trăi pe socoteala ginerelui dumitale, N-am altă soluție, Ai putea trăi și din ce-ar câștiga nevasta, Cât timp ar dura iubirea în acest caz, întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
și de durere, el bâiguia, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, e într-adevăr păcat că poarta de la stradă nu se deschide larg pentru ca vecinii să poată să vadă și să ducă vorba că văduva lui Estudioso și bătrânul de la olărie se iubesc cu o iubire adevărată și în sfârșit mărturisită. Cu un glas care aproape își recăpătase tonul natural, Cipriano Algor repetă, Mă voi întoarce, mă voi întoarce, trebuie să existe o soluție pentru noi, Singura soluție este să rămâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Ieșiseră din sat, lăsaseră în urmă cele trei case ruinate, acum treceau podul peste râul cu ape negre și rău mirositoare. În față, în mijlocul câmpului, unde se zărea un pâlc de copaci, ascuns în tufișuri, se ascunde tezaurul arheologic al olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale unei vechi civilizații. Când, în dimineața următoare, Marçal coborî de la etajul treizeci și patru ca să se prezinte la serviciu ca gardian, rezident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
podeaua nu mai vibrează, și nu se aude zgomotul excavatoarelor, iar Marçal răspunse, Trebuie să fi terminat lucrul. Marta îi propusese soțului ei ca, în prima lui zi liberă de când se mutaseră în Centru, să meargă să aducă din casa olăriei câteva lucruri de care, spunea ea, avea mare nevoie, Într-o mutare normală, iei tot ce ai, dar nu ăsta a fost cazul nostru, de altfel, sunt convinsă că va trebui să mai mergem acolo, și, în fond, chiar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ar fi de ajutor, sigur ar dori să vadă ce mai face Găsit, ar sta din nou de vorbă cu ea, Foarte bine, dacă așa crezi, mergem, dar gândește-te la ce-ți spun, ori trăim aici, ori trăim la olărie, a trăi în ambele locuri ca și cum ar fi unul singur, ar fi ca și cum n-am trăi nicăieri, Poate că pentru noi așa va trebui să fie, Așa, cum, Să nu trăim nicăieri, Toată lumea are nevoie de o casă, noi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]