370 matches
-
se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind, alături de imaginea sonoră, vector
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Pagini, 191-196; Mircea A. Diaconu, Dinu Flămând. Poezia cetății umane, CL, 1999, 2; Cistelecan, Top ten, 145-147; Dicț. esențial, 313-315; Țintă fixă - Dinu Flămând, VTRA, 2001, 6-7 (număr special); Petraș, Panorama, 294-295; Popa, Ist. lit., II, 579-580; Tudorel Urian, Un olimpian al angoaselor, RL, 2003, 29; Mircea Iorgulescu, Echinoxiștii, „22”, 2003, 713; Dicț. analitic, IV, 155-156. A.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Eugen Simion, baricadat Îndărătul reputației sale de apărător al «autonomiei esteticului» Înainte de 1989, refuză astăzi orice analiză a raporturilor dintre literatura și politică. Luminița Marcu respinge atât maniheismul lui Negrici, pentru care totul devine retrospectiv imoralitate și manipulare, precum și conservatorismul olimpian al lui Eugen Simion, care Întuneca o istorie și așa dificil de Înțeles pentru tinerii cititori. Ea vede În această exemplul perfect al unei critici literare care reușise Înainte de ’89 să coabiteze cu un regim totalitar, dar care refuză astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
coteriile, oscilațiile box-office-urilor, conjuncturile. Ai zice, parcurgând cele 1200 de pagini (!) reunite sub titlul "Contururi spectacologice crepusculare" (Ed. "Tempus", Ploiești) că lumea teatrului românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian, de sus, atent doar la articulațiile majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea coborî teatrul în prea lumeasca împărăție a nimicului banal. Dar de ce contururi crepusculare? Thalia să fi ajuns pe traiectorie descendentă, după apus urmând intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îmbrăcămintea modernă. În fața zeilor și a oamenilor, cu imagini sculptate în aur și fildeș pentru templele exterioare de la Olimpia, intrăm în templul grec: Căci stă scris în cartea sorții, că nu va scăpa de moarte Nimeni, chiar dacă el neamul din olimpieni și-ar trage Cin’ de luptă se ferește și de zăngănit de săbii, E ades ajuns de-a soartei mână chiar în casa lui, Iar norodul nu-l cinstește, nimenea nu-i duce dorul. 3. KALOS KAI AGATHOS, AGON ȘI
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
lumii. Iată-ne confruntați cu simboluri definind o altă viziune despre lume și om decât aceea încifrată în labirint (este vorba de labirintul din palatul cretan al lui Minos). „Appolo era un zeu aparținând celei de-a doua generații de Olimpieni, fiul lui Zeus și al muritoarei Leto și fratele zeiței Artemis. Hera, geloasă pe Leto, o urmărise pe tânăra femeie în jurul întregului pământ. Obosită să mai rătăcească, Leto căută un loc unde să aducă pe lume copiii pe care îi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
program și o probă de întrecere pentru barcagii, aceasta amintind de biruința navei Argo. Câștigătorii primeau drept premiu o coroană de pin la începuturi, iar mai apoi una de iederă. Poseidon. „Poseidon, zeul care domnea asupra mării, era unul dintre Olimpieni, fiul lui Cronos și al Rheei. În funcție de tradiții, el era considerat fie fratele mai mare, fie fratele mai mic al lui Zeus. Încă din vremea Iliadei, Poseidon domnea peste mări, așa cum Hades domnea peste Infern, iar Zeus era stăpân al
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Am presupus că apreciau cu toții pe deplin onoarea pe care o făceam orașului, dar nu știam sigur cum stăteau lucrurile. În curînd, Întreaga familie s-a strîns În jurul articolului, și toate celelalte știri din ziar au devenit obiectul unui dispreț olimpian. Astfel, poleiți cu admirația lor, ne-am luat rămas-bun de la acești oameni despre care nu ne mai amintim nimic, nici măcar numele lor. Am cerut voie să ne lăsăm motocicleta În garajul unui om care locuia la periferia orașului și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu înțelegem limba contemporană evenimentului narat. Este suficient să ne amintim Creanga de aur ca să oprim eventuale speculații stilistico-lexicale. Nimeni nu se așteaptă să-l audă de Kesarion Breb vorbind literalmente grecește în Bizanț, sau în limba dacilor pe plaiurile olimpiene ale muntelui sfânt 46. Sau, dacă se așteaptă la așa ceva, nu poate face parte dintre cititorii acestor rânduri. Încrustarea bine dozată a unor elemente lexicale, sau a unor turnuri lexicale meșteșugit decelate va crea impresia, iluzia, starea estetică de arhaic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi datorat conflictelor pentru supremație (de altfel reale), declanșate de ambițiile personale ale șefilor săi mai în vârstă sau mai tineri, dornici să urce pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei, ambiții care nu l-au iertat atunci nici pe „olimpianul“ Titu Maiorescu, spulberându-i totodată - din vina lui - vechea și frumoasa prietenie cu P.P. Carp. Nu e, de aceea, întâmplător faptul că simpatiile pe care Bacalbașa le-a nutrit în anii de după 1900 pentru conservatorismul luminat l-au determinat să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o barbă atât de stufoasă, cea mai frumoasă barbă din istoria modernă? Pur și simplu pentru că admira un bust grec al lui Jupiter (al cărui mulaj se afla, la Londra, în anticamera biroului său), Marx proiectându-se în figura unui Olimpian fondator de timpuri noi."295 De fapt, începând cu Marx, se poate observa flagranta manipulare a mitului (și totodată, și mai ales, a interpretărilor oferite lui), plasat în subordinea unei ideologii politice, prin aceleași mecanisme pe care le-au utilizat
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
profitabile și de influente, exprimată în filme, serii animate, jocuri pentru calculator, figurine, confecții, sau chiar alimente. În cazul acestora originea mitologică este evidentă, unele personaje intrând în filiație directă cu sursele (precum Thor, Hercule, Wonder Woman cu originea ei olimpiană sau Flash, care poartă cascheta lui Hermes), dovedind încă o dată că "după ce nu mai sunt obiecte de credință, povestirile mitologice își schimbă statutul și devin saga literară sau basme folclorice", fiind preluate de către autori importanți (cum s-a întâmplat și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asupra culturii americane mai mare decât cealaltă invenție pe care a înregistrat-o, poligraful (deși publicul îi rămâne în continuare majoritar masculin).612 Este adevărat că unele feministe o considerau progresistă pe Wonder Woman, eroina cu ascendență directă în mitologia olimpiană, însă ea confirma modelul victorian al societății americane tradiționale, în care atributele feminine majore, precum compasiunea sau empatia sunt mai degrabă exploatate pentru a-i constrânge pe bărbații agresivi decât ca auto-împlinire a femeii, plasându-se, prin aceasta, mai aproape de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
, Olimpian (1.VII.1937, Jugureni, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Ștefaniei Ungherea, dactilografă. Urmează la București Facultatea de Drept și Jurnalistica. Înainte de 1989 lucrează ca ofițer operativ în Ministerul de Interne, redactor, șef de secție și redactor-șef la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii erau siliți să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Antiochos se manifestă prin: 1) Lipsă de respect față de divinitate, în general (v. 35), și față de „dumnezeii părinților lui”, în special (v. 37). „În timp ce urmașii lui Seleucos I îl cinsteau mai ales pe Apollo”, Antiochos îl venerează pe Zeus Olimpianul. 2) Autodeificare: „Regele se va înălța și se va preamări mai presus decât oricare dumnezeu” (vv. 36 și 37). Antiochos al IV‑lea a fost primul rege care s‑a proclamat 2γΗ („zeu”) pe moneda bătută în timpul său, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Frondă), complementaritatea dintre istoria literaturii (Călinescu și Arghezi) și cea a culturii, văzută ca suport al creației (Cultul culturii), oferă studiului substanță și coerență. Prin reconstituire se ajunge la portret: „Sistemul de contraste funcționează implacabil. Un anxios care se voia olimpian. Individ de geniu, așezat pe un agresiv complex de superioritate - poate fi inhibat de privirea rece a unui student! Orgolioasă timiditate, sensibilitate exacerbată. Călinescu era un Hercule cu multe călcâie ahileene.” P. se arată preocupat și de teoretizarea anumitor aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
fețe, versatil, foarte iscusit”), este supus, ca și zeii, atotputernicei Ananke ( )Anavgkh = „Necesitatea oarbă”). Găsim la Euripide semnificația acestei atotputernicii care îi înfricoșează, în egală măsură, pe muritori și pe nemuritori. Ananke este o zeitate abstractă, aflată chiar și deasupra olimpienilor 15. Theon anankeion (Qeon anagkaon = „Ordinea inflexibilă”, „Predestinarea fatală”, „Necesitatea divină”) este nu numai indestructibilă, ci și invizibilă. Ea se manifestă în lume, în mod concret, numai prin cele trei fiice ale ei. Acestea sunt renumitele moire (moirai = „ursite
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împletitura pânzei în destin” - spune A. Dumitriu 18, trimițând chiar la primul cânt al poemului 19. Este un soi de predestinare pe care o țes moirele și o duc la îndeplinire zeii fără crâcnire. Excepție pare a face Poseidon - dușmanul olimpian al lui Ulise -, dacă nu cumva și aceasta este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
veșnică pentru că are memorie și nu poate uita pe Penelopa, care îl așteaptă, și Itaca - unde își va găsi sfârșitul. Memoria și neuitarea sunt ale oamenilor; zeii sunt amnezici, trăind veșnic în prezent. Mnemosine, zeița memoriei, este doar una dintre olimpiene. Lethosine, în schimb, este zeița infernală a Uitării. Neuitarea (alétheia, a)lhvqeia) este însuși Adevărul. Lethe (Uitarea) este ea însăși un văl al lui Calipso, iar „a dezvălui” este chiar aflarea Adevărului. La „adevăr”, în grecește se spune alétheia; este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Este „învățarea de a deveni ceea ce trebuie să fii”, „școala vieții”, enkyklios paideia, formarea de-a lungul întregii vieți, curriculum vitae. Așadar mathesis și paideia așezate în ordine strictă, anankeică. Physiopoiesis - adică travaliul lăuntric de autodesăvârșire în limite divine, predestinate olimpian. Sau, cum am spune astăzi, longlife education, între limitele generoase ale potențialului genetic uman și în conformitate strictă cu marile valori umane. Așadar ceea ce numim astăzi curriculum educațional ar trebui să acopere ceea ce, în termeni antici, se înțelegea prin predestinare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
th mh. Qewn anagkaion tóde („O nenorocire teribilă s-a dezlănțuit împotriva neamului lui Priam și a cetății mele: aceasta este ordinea inflexibilă a zeilor”). Această qeon anagkaion tóde, theon anankeion tode- ordinea divină inflexibilă - nu poate fi deturnată de olimpieni. Mulți zei, în frunte cu Afrodita, ar fi dorit să schimbe soarta Troiei și a troienilor, dar nu au putut trece peste decizia nemiloasei Ananke și războiul s-a produs implacabil, aducând sfârșitul funest pentru supușii lui Priam. 16. O
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în mod aproape evident pentru toată lumea, secolul XXI. Ea reclamă o viziune exhaustivă asupra rostului și puterii educației în viața omului. Fundamentarea unor curricula postmoderne pentru formarea „omului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
impus interdicția incestului care, în Neolitic, a fost abolit de către toate comunitățile sedentare ale spațiului euroatlantic. Această abolire s-a realizat exclusiv pe baza unei educații morale severe impuse de zei masculini, absoluți și autoritari, precum Iehova ebraic. (Dar Zeus Olimpianul al grecilor nu era o divinitate a interdicției incestului, ci, ca ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa animalică, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
El este solidar cu „armonia armoniilor”, care este tetraktys, adică suma primelor numere întregi - socotite numere sacre: 1+2+3+4 = 10. Tetraktys este tetrada divină, esența esențelor 49. Hieros Logos dezvăluie că jurământul pitagoreic nu se făcea pe Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]