350 matches
-
frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și am sperat nebun, că voi da iar peste el, prin preajma stadionului, pe străduța din stânga, ori pe ulicioara din dreapta, sau pe următoarea la rând, chiar după colț...! Rămâneți cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se corelează cu un lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși pare că privește în jur cu detașare, cu un calm aproape olimpian, trăiește intens fiecare adâncire în interiorul lucrurilor, acolo unde, după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul de flăcări / născut atunci mă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian, de la înălțimea dureroasă a treptelor urcate - În chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alții, pare a fi devenit, în parte, imun, fiind conștient că, neavând mai mult decât o viață / nu pot avea mai mult decât o frică, iar această complicitate /complementaritate sui-generis e, în consecință, benefică, permițându-i poetului să privească, oarecum olimpian, zbaterile sterile, generate de stupizeniile care agită viețile celor mai mulți, politica, mafiile, teroriștii cei pașnici etc., din moment ce există peste tot numai teama de crize și teama de legi, peste tot / surogate și stres și nevroze, psihoze, intoxicații, / datorii obligații, constrângeri, favoruri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acum / în vacanță) la Adjudu-Vechi (...) - prezența conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-un corolar al acesteia, cu finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul care grevează, de obicei, asupra existențelor lor modeste: Hermes!... hei!... sar în sus și mă sperii: tata!... / (venea după două luni, din detașare, de pe șantier, la / CFR)... Din întrepătrunderea de imagini decupate din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o dezvăluise un pedagog ce ne-a dus, încolonați, de la internat la bordel, dar începusem să am vagi tulburări erotice. Probabil, și asta a contribuit ca viața plină de păcate lumești din Olimp să mi-i facă deosebit de simpatici pe "olimpieni". Nu-i simțeam severi, intransigenți. Și mă încînta să văd că niște zei duceau o existență de copii mari care nu reușeau să se maturizeze. Preferau să imite ce observau la oameni, fără să se ridice peste limitele parodiei. Încă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nevoia mea de romantism a fost mai puternică, încît această "criză" ce ținea de modă n-a durat prea mult. M-a ajutat să ies din ea, bănuiesc, și un instinct sănătos, datorită căruia am intuit în slăbiciunile lumești ale olimpienilor o lecție pe care abia mai târziu, după mulți ani, am înțeles-o. Că, și urâțită, viața păstrează ceva divin. Toate acestea sunt, însă, lucruri banale, care fac parte, probabil, din experiența oricărui intelectual. Mai neobișnuit a fost, poate, entuziasmul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii și-au împărțit între ci diversele regiuni ale Greciei, exact ca marile puteri la împărțirea zonelor de influență. Dar, mai ales, mi-am pus lot felul de întrebări "puerile" (vor zice specialiștii). Ce vroia să însemne pasiunea lui Eros pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
urletelor gloatei. Fidias a trebuit să plece din Atena după un scandal în care a fost învinuit că și-a însușit o parte din aurul și din fildeșul destinate statuii criselefantine a Athenei. Mitologia dezvăluie și ea zone mai puțin olimpiene ale sufletului grec. Adonis s-a născut dintr-un incest. Ajax a necinstit-o pe Cassandra chiar în templul zeiței înțelepciunii. Agamemnon e ucis de o soție adulterină, Helena se întoarce pocăită în brațele lui Menelau după ce a provocat dezastrul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acel cap. "Curios era, a adăugat el, vag nedumerit, că nu eram trist deloc. Dimpotrivă. Și, în sinea mea, savuram satisfacția de a-i fi păcălit pe cei care mă credeau mort". Să rezum. Ați scris biblioteci, domnilor, despre valorile "olimpiene". Ne-ați vorbit despre "seninătatea clasică", ați elogiat "nobila simplitate" a statuilor grecești și ați citat, cu vădită satisfacție, afirmația grăbită a lui Goethe după care tot ce e clasic e "sănătos", iar tot ce e romantic e "bolnav". Ați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
greacă ne pune în gardă. Cum să fi fost senini grecii cu miturile lor pline de păcate și cu tragediile lor care adunau într-un singur spectacol toate durerile și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau au nimerit în cuptoarele de var. Cu excepția frizei Parthenonului, toate capodoperele lui Fidias s-au pierdut. Doar din reproduceri, de mai mici dimensiuni, știm cum arăta Athena Parthenos. Din statuia colosală, înaltă de peste douăzeci de metri, a lui Zeus Olimpianul au supraviețuit doar câteva fragmente din piedestal. Nici despre Fidias nu știm prea multe. Undeva în friza Parthenonului, s-a reprezentat și pe sine, bătrân, chel și melancolic. Dar de ce, oare, acest singuratec n-a fost, se pare, iubit de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i spun, fără să exagerez, "aventură" ― se termină cu un eșec. Încerc să-mi aduc aminte ce fel de zeu era Nereus. Tot ce reușesc să găsesc prin memorie e ca era un zeu marin, din generația de zei dinaintea olimpienilor, și că era socotit un protector al corăbierilor. În rest, nimic. Luni 21 noiembrie Afară norii s-au risipit, nu mai plouă, a apărut pentru câteva clipe soarele. Dar marea continuă să fie agitată. Mulți au coborât. S-au dus
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
convins, cândva, că, privit din apropiere și privit de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bucolice, pastorale. Nu i-a mai poftit a doua oară să ia bomboane de ciocolată, probabil ca să nu cadă În păcatul lăcomiei și vizita părea că nu se mai termină, cînd deodată maica se așeză și Începu să-i ignore olimpian. Maica stareță părea dusă pe altă lume, parcă nici nu-i vedea. Au stat așa cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nilda striga În gura mare că Vilma este o stricată și că abia aștepta să se Întoarcă doamna ca să-i spună, că nu se mai ocupa de Julius cum trebuie, tot schimbînd ocheade cu infirmierul ăsta. Palomino arăta un dispreț olimpian față de toți, nici măcar nu-i saluta. Venea În fiecare zi și stătea ore Întregi În grădină și o dată chiar a uitat să-i facă injecția lui Julius, nerăbdător cum era să stea de vorbă cu Vilma. Altă dată a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță gri-perle și cam pretențioși - fuseseră probați vreo trei minute. Idealul meu era pe-atunci ținuta olimpiană a modelelor din eternul decor de toamnă al vitrinelor magazinului Rogers Peet de lângă sediul administrației din Boston. Picături rebele de apă îmi schimonoseau fața reflectată în oglinda ligheanului. Eram un fel de pasăre tropicală împăiată, cu cioc enorm și colorat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cit., p. 160. (trad. n.) 424 Brian S. Lee, Exploitation and excommunication in The Wife of Bath's Tale, în „Philological Quarterly”, winter 1995, vol. 74, nr. 1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asediului Atenei, aliata lui Mithridate, a obligat amficționiile să cedeze comorile trimisului său, Caphis Focianul. Episodul este povestit de Plutarh, În Viața lui Sylla, 12, 5-8. După victoria de la Orchomene, el i-a „răsplătit” pe Apollo Pythianul și pe Zeus Olimpianul, dăruindu-le jumătate din teritoriul Tebei (ibidem, 19, 12). Mai târziu, tebanii și-au recâștigat teritoriul (cf. Pausanias, 9, 7, 6). Sanctuarul a fost din nou victima unui atac al tracilor sau illirilor, care a dus la „stingerea focului sacru
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cit., p. 160. (trad. n.) 424 Brian S. Lee, Exploitation and excommunication in The Wife of Bath's Tale, în „Philological Quarterly”, winter 1995, vol. 74, nr. 1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]