203 matches
-
Tom. Ăsta-i alt subiect predilect, deși recunosc că rușii dețin monopolul. Specialitatea lor sunt istorioarele despre fetițe drăguțe care-și frâng coloana vertebrală și sunt adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă zâmbesc Întruna. Ai crede că suntem o rasă de ologi veseli și că majoritatea țăranilor ruși sfârșesc sinucigându-se... - Ora șase, a anunțat Amory, privindu-și ceasul de mână. Ești invitatul meu la o cină nemaipomenită, de dragul Juvenaliilor operelor tale complete! PRIVIND ÎN URMĂ Iulie s-a terminat, umflată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9, 25-33: șIudeiiț l-au chemat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spre intrare și la ghișeuri. în toamna aceea opera ținea recordul cererilor, așa cum altădată simfonicele. - Nu s-a văzut în București concert ca al Elenei, zise Nory. Tu spui, Mini, că Rim nu e bolnav și că se face! Perfect! Olog nu l-am fi putut aduce, dar mofturi cu Elena nu se trec. Avem nevoie de el. Elena era chiar îngrijorată că nu vine răspunsul Linei. Vrea să trimită pe moaca cea mică . . . - Pe cine? - Pe Mika-Le! Cine vrei să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ochi albaștri, nimeni cu doi cai. - M-am săturat de cuvântul „nimeni”, spuse Moussa, gânditor. Parcă omul nostru ar fi devenit invizibil. Nu mai există. N-am găsit decât negustori bătrâni sau Între două vârste, câțiva cerșetori, un orb, un olog, un negustor de cai burtos și scund, cu trăsături mongole, adică nimic care să semene măcar cu ceea ce căutăm. Chiar dacă s-ar fi ascuns, nu s-ar fi putut ascunde atât de bine. L-am fi găsit. - Și atunci? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
diavole! Ba se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa de moțată... Când îi vine pofta de ceva cărniță de godăcel, te sfătuiește să mai intri cu jungherul prin cele cotețe, că cică unul, chipurile, îi olog, altul cară apă la ceilalți și mănâncă degeaba, și tot așa... Dar în realitate el îi pregătește, el îi ologește mai din vreme și te lucrează cum vrea el, că dumneata ai prea mare încredere în el, zici că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să‑l țintuiască, pentru că ologii care târau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl Învredniceau cu o privire, Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l întrebi pe Clovis, Kiril și Roman nici n-au existat. Mă roade o întrebare: cineva cu un picior în ghips poate fi considerat olog? — Mai curând șchiop. De ce? — Ghicitoarea mi-a spus c-o să-mi taie calea o oloagă la drum de seară și... Și aseară, o femeie cu un picior în ghips mi-a tăiat calea. Și... - Lionel ezită îndelung - mi-a mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul, conspirația? Ce dracu’ înlocuiește legenda Ianuli? Cum se vinde azi, într-o lume de amorțiți, legenda? Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul, conspirația? Ce dracu’ înlocuiește legenda Ianuli? Cum se vinde azi, într-o lume de amorțiți, legenda? Are preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să aibă în el doar întrebări și nimic altceva. Mama terminase de cântat bucata. A fost „Când scorușii înfloresc“, a spus ea. Apoi a căutat o altă partitură. Când Pettersson din Hugnaden își ridica fața în felul acela, semăna cu ologul care tocmai fusese tămăduit de apostolii Petru și Ioan. Părea gânditor, dar nu deosebit de bucuros. Se vedea bine că era ceva ce nu pricepea. Avea ochii adânc înfundați sub osul frunții și buzele păreau să i se umfle sub efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să citească și să scrie. Și țin totuși predici. Este o dificultate. Dar nu o piedică. Apoi a reluat: Pentru tehnica modernă totul este posibil. Nimic nu trebuie să despartă biserica de tehnică. Cei orbi văd, cei surzi aud, cei ologi se ridică și merg. A scrie cărți este în vremea noastră o bagatelă chiar și pentru analfabeți. Niciodată nu mi-a plăcut cuvântul acesta. Analfabeți. Dar am înțeles ce voia să spună. Și mi-am amintit întâlnirea mea cu scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
luni, și la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani peste tot Israelul și Iuda. 6. Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva Iebusiților, locuitorii țării. Ei au zis lui David: "Să nu intri aici, căci și orbii și ologii ți se vor împotrivi!" Prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu nici un chip aici. 7. Dar David a pus mîna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David. 8. David zisese în ziua aceea: " Oricine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
răspuns: "Robul tău, da!" 3. Împăratul a zis: "Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare." 4. Împăratul a zis: "Unde este?" Și Țiba a răspuns împăratului: "Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar." 5. Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
David, ca unul din fiii împăratului. 12. Mefiboșet avea un fiu mic, numit Mica, și toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau robii lui Mefiboșet. 13. Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mînca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amîndouă picioarele. $10 1. După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun. 2. David a zis: Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pe Bayswater Road spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe banda rezervată vehiculelor rapide. Am schimbat viteza și am apăsat piciorul până la podea - între timp, însă, ologul se făcuse nevăzut. Nici vorbă de întrecere. Ieri m-a apucat iar paranoia când un ciclist m-a urmărit după colț. Am oprit mașina. Am oprit mașina din cauza celei mai autentice neîncrederi. Bicicleta și-a văzut de drum. În șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea. Ar trebui să-ți spun o grămadă de lucruri despre ologul ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am urmat-o pe Martina cu picioarele tremurânde până la capătul rândului, după care am luat-o pe culoar. În timp ce ne îndreptam spre mezanin, am văzut semnul de toaletă și am țâșnit pe ușa neagră a durerii mele. Dah! Doar pentru ologi! Un cărucior electric era pus chiar la intrare și un însoțitor în halat alb sau un medic m-a privit drept în față. M-am împiedicat și m-am întors - și am văzut-o pe Martina ceva mai departe, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doar eu nu eram în stare să văd acest lucru. — Martina, am spus eu. Scumpo. Eu... — Hai că începe. — Trebuie să mă duc la budă. — Nu mai e timp. Du-te. Repede. — Unde? — Acolo. — Acolo nu am voie. E pentru ologi. — Hai, du-te. Intră odată. Am țâșnit afară după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea în timp ce ne așezam. Pari dărâmat. — Nu. Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]