491,506 matches
-
nicidecum, de rutină și de plictiseală. Nici de repetiții supărătoare. Și, să nu-ți vină să crezi, aproape nici de umbre. Cu fața spre trecut e, dincolo de cîteva nădufuri trecătoare, o carte cu prieteni. Și cu modele. De-or fi oameni, de-or fi scrieri, întregesc, deopotrivă, aceeași pinacotecă de ,icoane". Vreau să spun că n-are prea mult a face, jurnalul unei mondenități filtrate pe care Ion Papuc îl ține, cu așezarea, foarte abruptă, a unor ierarhii. Fie că vorbește
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
nu chiar din întîmplare, pe Descartes - fie că trece de la Monseniorul Vladimir Ghika la Petre }uțea ori Ștefan Câlția, Ion Papuc nu pare a rîndui poziții de top. Ceea ce caută sînt niște învățăminte îngăduitoare unele cu altele, chiar venind de la oameni, în fond, oricît de diferiți. Adică lucruri de apreciat, peste nepotriviri de gust, de ,ideologie", de simpatii. Și încă ceva: are, Ion Papuc, o ,tactică" aparte de-a-i recupera pe toți ,clasicii" pe care vrea, întorcînd capul, să-i vadă
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
zîmbind, la formula magică a ,hermeneuticii" de școală - să spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
sunet nu reușesc a-l stăpâni, mediu total impropriu pentru jumătate din efectivul celor peste 4000 de locuri. Și totuși, cu totul recent, în afară de Ateneul Român, în afară de Sala Radio, seară de seară, pe parcursul a 17 concerte la rând, mii de oameni se îndreptau către acest loc din centrul Bucureștiului, către Sala Palatului, loc în care se petrecea marele ritual festivalier. Chiar dacă percepția evenimentului era limitată din punct de vedere sonor, a primat intuiția actului de cultură, conștiința faptului că ,acolo se
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
chip magistral în calitate de partener al acestei celebre partituri pe care, cu decenii în urmă, au tălmăcit-o - cu totul altfel, cu altă implicare, cu altă răspundere față de muzică, de publicul meloman - Enescu însuși, Yehudi Menuhin, David Oistrah. Alte timpuri, alți oameni! în acest context nu poți să nu apreciezi evoluția sobră, coerentă, de o impresionantă dinamică interioară, pe care o dezvoltă violonistul Alexandru Tomescu în realizarea celui de-al doilea Concert în sol minor de Serghei Prokofiev. Valeri Gergiev și instrumentiștii
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
Dumitru Hurubă Fila unu. Dumnezeule! Din nou inundații, din nou imagini tv terifiante, cu ape învolburate și grozăvia de pe fețele oamenilor; din nou case transformate în locuințe lacustre sau ruine și oameni privind întrebători către un Dumnezeu care nu mai vrea, parcă, să fie de partea noastră, a românilor... Într-un singur an, în câteva luni, șase valuri de inundații cumplite
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
Dumitru Hurubă Fila unu. Dumnezeule! Din nou inundații, din nou imagini tv terifiante, cu ape învolburate și grozăvia de pe fețele oamenilor; din nou case transformate în locuințe lacustre sau ruine și oameni privind întrebători către un Dumnezeu care nu mai vrea, parcă, să fie de partea noastră, a românilor... Într-un singur an, în câteva luni, șase valuri de inundații cumplite. Până și imaginile de la televiziune ne încremenesc de această dezlănțuire a
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
de această dezlănțuire a forțelor unui rău ce pare să nu mai aibă capăt; nici cei mai în vârstă nu-și amintesc să mai fi fost vreodată așa ceva, o asemenea pacoste... Și iarăși copii plângând și mame disperate, și iarăși oameni prin copaci și pe acoperișuri, și iarăși priviri în care nu mai există nici măcar durere; și iarăși morți și răniți... Dumnezeule!... Fila a doua. La jurnalele tv, o știre de senzație folclorică: în ziua de 22 septembrie, la Palatul Victoria
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
seara de 22.09: - ,Parlamentul îmi pare un sediu al dracilor..." Doamne, apără-ne, Sfinte Sisoie! Cine s-ar fi gândit? Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se... Mă rog, să nu intrăm, totuși, în panică... Fila a șasea. Ce oameni nesocotiți sunt bucureștenii! Păi, e frumos și necesar să le atragă atenția însăși doamna prefect Mantale să nu mai facă pipi la primele ore ale dimineții, că se inundă Capitala? E, într-adevăr, o concluzie logic-științifică perfectă, mai ales fiind
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
coerența opiniilor sale, indiferent că e vorba de politică, mentalitate sau cultură și în ciuda abordărilor poate variate ca stil și ton. Scriitorul cînd e retrospectiv/prospectiv analitic, cînd idealist și/sau profetic, unele articole sînt liric-descriptive - Mi-au dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și chiar înduioșător naiv, cinic dar și virulent, de o duritate nebănuită care
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
a crea iluzia unei unități naționale în jurul unei fantasme. Cred că acum, în momentul globalizării, în era unei dispariții lente a frontierelor trenuie să combatem naționalismul cu fermitate pentru că prin valorile culturii democratice, ale statului de drept, prin respectarea drepturilor omului se poate obține tot ceea ce poate părea pozitiv în cadrul naționalismului, fără a apela la această formă de colectivism aproape religios care este, de fapt, orice fel de naționalism. MS: Am insistat cu întrebările mele, pe acest aspect, pentru că și dvs.
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
dvs. Vreau să cred că acum, aici în România sau în timpul participării dvs. în anii din urmă la congrese și alte reuniuni internaționale, ați putut cunoaște alt gen de intelectuali români. Puteți să-mi confirmați această convingere? MVL: Cunosc mulți oameni din România, dar dacă ar fi să aleg un exemplu, l-aș cita pe Andrei Pleșu, cu care sunt prieten din timpul unei burse pe care am avut-o amîndoi la Berlin. Cred că este tipul de intelectual care cunoaște
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
ideile primite de-a gata", ideile pe care unii le repetă ca niște papagali, fără a le supune unei analize judicioase. Am vorbit de Andrei Pleșu, pentru că îl cunosc mai bine, dar sunt sigur că există foarte mulți intelectuali și oameni de cultură în România care se pot compara cu el. MS: Trăiți în patru mari capitale ale lumii, Lima, Londra, Paris și Madrid. În plus călătoriți foarte mult, țineți conferințe în diverse universități din lume, participați la congrese, la dezbateri
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
posibil ca azi aceste minorități să fi ajuns minorități însemnate, iar în anumite societăți au devenit majorități. Așa că nu este nici un motiv de pesimism. Desigur, eu cred că literatura este foarte importantă, că poate oferi enorm de multe lucruri bune omului și că fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă. Și mai ales, libertatea ar avea de suferit. De aceea, trebuie să stimulăm lectura, să apărăm cărțile de invazia invențiilor mediatice, pentru că sunt convins că ambele lucruri pot coexista
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
din urmă o preia de la un autor latin, Hyginus, care la rândul său prelucrează un mit antic 2. Heidegger introduce acest mit în discursul sau filozofic ca o mărturie pre-ontologică cu o anumită valoare demonstrativă, spunând că în această mărturie omul se exprimă asupra lui însuși în mod originar, fără a fi bruiat de prejudecăți teoretice curente (Ființă și timp, p. 226). Faptul că Dasein-ul este în mod fundamental grijă este ilustrat, atestat, certificat de o astfel de mărturie literară, o
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
în mod originar, fără a fi bruiat de prejudecăți teoretice curente (Ființă și timp, p. 226). Faptul că Dasein-ul este în mod fundamental grijă este ilustrat, atestat, certificat de o astfel de mărturie literară, o fabulă, care vorbește despre alcătuirea omului și despre ființa sa. Semnificativă este apoi referința (e drept, doar într-o notă de subsol), la nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici. Tolstoi este luat ca martor pentru ilustrarea modului în care este zdruncinată maniera neautentică a lui
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
câștigă. E o falsă impresie că H.-R. Patapievici și Ion Bogdan Lefter ar fi spirite opuse, care se exclud fără nici o posibilitate de conciliere. Ei reprezintă două spirite complementare, chiar imaginate în polaritatea lor. , Am declarat că sunt un om modern" - afirmă cu claritate și fermitate H.-R. Patapievici în capitolul final (o conferință) din Omul recent (ed. 2001, p. 430). Ion Bogdan Lefter i-ar putea răspunde la fel de clar și de ferm: ,sunt un om postmodern" (deși nu i-
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
opuse, care se exclud fără nici o posibilitate de conciliere. Ei reprezintă două spirite complementare, chiar imaginate în polaritatea lor. , Am declarat că sunt un om modern" - afirmă cu claritate și fermitate H.-R. Patapievici în capitolul final (o conferință) din Omul recent (ed. 2001, p. 430). Ion Bogdan Lefter i-ar putea răspunde la fel de clar și de ferm: ,sunt un om postmodern" (deși nu i-am găsit o afirmație chiar în această formă). Uneori, în cartea sa amintită, H.-R. Patapievici
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
declarat că sunt un om modern" - afirmă cu claritate și fermitate H.-R. Patapievici în capitolul final (o conferință) din Omul recent (ed. 2001, p. 430). Ion Bogdan Lefter i-ar putea răspunde la fel de clar și de ferm: ,sunt un om postmodern" (deși nu i-am găsit o afirmație chiar în această formă). Uneori, în cartea sa amintită, H.-R. Patapievici folosește ca sinonim pentru postmodernitate sintagma de ,modernitate recentă", care nu trebuie să ne deruteze, căci atitudinea de devaluare și
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
o critică a modernismului literar românesc, I. B. Lefter avea nevoie, fie și într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent, cu care I. B. Lefter este dator să dialogheze (mai substanțial decât a făcut-o în ,Observator cultural") în premisele unei viitoare reeditări a cărții sale. E adevărat că, aparent, cei doi nu se întâlnesc pe același culoar ideatic
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
doar tangente, ci sferele lor se intersectează. Premisa cărții lui I. B. Lefter este proiectarea unei perspective postmoderne asupra modernismului românesc, considerat epuizat. Pentru H.-R. Patapievici modernitatea nu este nici pe departe epuizată și alimentează în continuare postmodernitatea (v. Omul recent, p.447-450); ar fi o întrebare dacă modernitatea, rămânând deschisă și productivă, e compatibilă cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
dr. Ioan Meșota din Brașov, am cunoscut doi preoți de religie, unul greco-catolic, să-i spunem T., celălalt drept-ortodox, G. Le-am deconspirat numele mai de mult, - dar acum nu-mi mai vine să le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
-i spunem T., celălalt drept-ortodox, G. Le-am deconspirat numele mai de mult, - dar acum nu-mi mai vine să le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
de mult, - dar acum nu-mi mai vine să le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră... moale, mustrător, cu glasul său trenant: Apăi, dragii mei, v-ar
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]