351 matches
-
vagoanele. Dintre cele două surori retro, doar cea mică rămâne "la modă" supraviețuire oarbă a utopiei pașoptiste într-un sfârșit de secol dezabuzat care se mândrește că repudiază orice utopie. Demistificarea lumii să fi ocolit arta? Ni se par firești omagierea și cultul "Noului", ca și cum Pământul Făgăduinței ar fi încă în fața noastră, cu o singură cale de acces, cea mai scurtă, cea explorată de locomotiva momentului. Luminoasă unicitate a căilor de salvare, care are prețul și reversul ei: sumbrele bănuieli de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
va deveni pregnant În următorii ani, este transformarea festivalului Cântarea României În festival național, fapt pe care Ceaușescu Îl anunța prin plenara CC a PCR Încă din 2-3 noiembrie 19768. Acest festival va deveni scena principală, exclusivă a spectacolelor de omagiere a președintelui. În articolul „Arhitect al Păcii” - În care face aluzie și la rolul jucat de Ceaușescu după evenimentele dramatice din 4 martie 1977 - din volumul omagial din 1979, primul volum de acest fel după cutremurul din 4 martie 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a avut tăria să se lepede de plumbul vieții materiale și să-și urmeze chemarea. Visând încă la ceea ce ar fi putut realiza, pe deplin conștient de ratare, el sfârșește prin a se sinucide. E felul cel mai înalt de omagiere a ascensiunii celui transfomat în star sub numele Pol Manó. Restul colectivității privește aproape la unison ridicarea artistului dintr-o perspectivă mercantilă, dorind să obțină, pentru localitatea în care trăiesc sau pentru ei personal, toate avantajele posibile. E un bun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Geo Bogza (2/1955), Aventură în Lunca Dunării de Mihail Sadoveanu (3/1955), Primele iubiri de Nicolae Labiș (11/1955), Moromeții de Marin Preda (1/1956). I.l. publică medalioanele Bogdan Amaru (9/1956) și G.M. Zamfirescu (10/1956), articole consacrate omagierii scriitorilor Ion Agârbiceanu (10/1962), Tudor Arghezi (5/1965), Mihai Codreanu (7/1956), Friedrich Schiller (5/1955), C. Dobrogeanu-Gherea, precum și necrologuri: Camil Petrescu (5/1957), G. Tutoveanu (9/1957), La moartea lui M. Codreanu (10/1957), M. Sadoveanu (10/1961
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
Capcana albă (1984) autorul va continua să-și valorizeze calitățile scriitoricești în Corabia de piatră (1988), povestea vieții unui aviator, roman ce surprinde tocmai prin ineditul subiectului ales. Deși acuzat de proletcultism și amintit în special pentru implicarea sa în omagierea lui Nicolae Ceaușescu (reportajul-eseu Un arbore pentru eterna primăvară), R., un „creator de atmosferă și de personaje consistente” (Laurențiu Ulici), e totuși un prozator notabil. SCRIERI: Exilul pisicilor, București, 1969; Ultimul monac, Iași, 1973; Focul rece, București, 1973; Pietrele acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
pot fi mai ușor înțelese prin intermediul parodistului român. Lupta ce are drept rezultat "preluarea", urmată de desființarea anumitor modele și instaurarea noii opere reprezintă, de fapt, garantul evoluției formelor și școlilor literare. Indiferent dacă e dusă răutăcios sau în spiritul omagierii modelului, presupune dispariția linearității ce ar genera, în caz contrar, opere asemănătoare pe bandă rulantă. Deși "oamenii își imaginează de obicei o linie dreaptă care leagă pe reprezentantul mai tânăr al unei orientări literare de cei mai în vârstă decât
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să intre în dicționare și în anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit de mileniu"315. Apropiindu-ne de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-și sexualitatea primară. Momentele în care Robinson face dragoste cu un arbore 362 sau cu pământul 363 din care vor răsări, în urma uniunii, firave mandragore sunt simbioze pentru a căror justificare eroul face din nou trimitere la Biblie, citând episodul omagierii trupului miresei din poemul nupțial Cântarea cântărilor. Ecourile lui se fac auzite în roman la adresa "văii trandafirii" și contribuie la realizarea unui nucleu de evenimente cu o încărcătură poetică. Exploratorul acestui spațiu virgin se imaginează drept un nou profet, aruncat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de comic, de ironie sau umor, parodia literară nu rămâne tributară nici uneia dintre aceste formule. Natura ușor malițioasă a unor parodiști nu se extinde, prin urmare, asupra întregii literaturi de acest gen. Deseori, rescrierea unor texte se petrece în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a lecturilor unor autori canonici, chiar dacă situați la o distanță temporală considerabilă și clasicizați din punctul de vedere esențial al receptării. În fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fiecare an prosper, datorită provinciilor bogate. Constantin I s-a arătat dispus să renunțe la tot ceea ce Roma îi putea oferi. A modificat el însuși protocolul sacramental al orașului chiar în timpul celor trei ceremonialuri de adventus (de întâmpinare și de omagiere) care i-au fost dedicate, prin faptul că a evitat să mai facă sacrificii închinate zeității tutelare a Romei, Jupiter Capitolinul. Învățat să trăiască departe de fastul și de discursul triumfalist roman, împăratul părea că lasă în urmă relativ ușor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
are gândirea socială a lumii romane se schimbă, în mod substanțial, în reflex de simbolizare, devenit o caracteristică a gândirii colective creștine. Mutația nu se face "în pierdere", pentru că se păstrează întreaga constelație semantico-simbolică din utilizările originare (doliu colectiv, comemorare, omagiere, dar și creare de noi amintiri comune). Îmbogățită datorită afluenților ce provin din alte bazine semantice, constelația se amplifică și găsește în spiritualitatea creștinismului cutia de rezonanță ideală, până acolo încât devine o forma mentis, o paradigmă în care se
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
instituționalizată după codul social al unei culturi eroice (Vernant, Figure 44). Agathòs anēr, bărbatul valoros, omul exemplar, întruchipează și virtuțile cetățeanului, și excelența care îi definește valoarea aristocratică. Gloria sa e personală, civică, recunoscută în legătură cu familia, de aceea omagierea sa cunoaște, precum la romani mai târziu, două registre în care se manifestă: unul privat, în care i se deplânge absența (póthos), unul public, în care i se păstrează prezența în memoria colectivă (kléos). Dacă poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
martorul direct al apoteozei sale. Mișcarea de translatio din planul existenței terestre în cel divin era consfințită politic, printr-un decret dat de senat pentru organizarea ceremoniei speciale de consecratio a împăratului (valabilă pentru întreaga oïkouménè). Decizia instituțională impunea ca omagierea defunctului august să iasă din "normalitatea" ritualică și din cadrul cultual comun al înmormântării, funus publicum, pentru a deveni un proces colectiv de divinizare a familiei imperiale. Funus ajunge să fie mai curând "antecamera" asimilării împăratului în rândul zeilor, ceea ce atestă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grecești rezervate nobililor. Pentru epitaphiós lógos, oda închinată martirilor, se poate face trimitere, spre exemplu, la discursul ținut de Pericle la sfârșitul primului an de război din Peloponez, așa cum se amintește în istorii (Tucidide II 37-41). Omagierea obligatorie solicita toate formele de expresie: cuvântul, imaginea, obiectul (scenografia) și ritualul. Imagines, purtate de tineri romani, nu erau doar măștile, ci și costumele aferente gradelor militare, sau funcțiilor politice, sau nivelului social al strămoșului, după care puteau fi recunoscuți
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mitice tutelare ale războiului, în special cu Mars Ultor roman (v. fig. 3 și fig. 4), pentru că îi revela cetății caracterul apoteotic al funcției supreme. Transformarea modelului republican al ceremoniilor de înmormântare (rezervat aristocraților) în grandioase funera imperiale a impus omagierea vocației autocratului de cuceritor al lumii, prin includerea în cortegiul veteranilor (eroilor martori), alături de populus, societatea civilă, a soldaților săi, ordines. Funerariile publice ale nobililor, apoi doar cele ale împăraților au ajuns să ocupe un loc central în viața capitalei
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cauza primară a forței sale indestructibile fusese romanitatea competitivă (așadar, un argument etnic și valoric). Imaginarul bizantin va oglindi această convertire a vechii ceremonii romane − care îl punea în relație pe defunctul imperial cu spiritele marilor săi înaintași − în ceremonia omagierii basileului și a relației sale exclusiviste cu divinitatea. În ambele situații, predominantă e tema victoriei eterne datorate calităților împăratului, un (re)întemeietor (edil, dar și cuceritor de noi teritorii) și un învingător absolut. Precum în cadrul funus imaginarium, în cazul cortegiului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
posibil) convertit. În cele din urmă, ceremonialul conjunctural dedicat triumfului militar va fi înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio finală (Benoist 341). Pe lângă ceremonialurile de slăvire, Roma includea în calendarul său sărbătoresc și ritualurile pastorale (anuale), asociate de populație cu fondatorii cetății (Parilia din timpul lui Augustus, pe 21 aprilie). Cu propriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spirituale a cetății, pentru ca ea să-și reconfirme periodic valorile definitorii. Instituția imperială s-a infiltrat în acest fel în inima manifestărilor populare, pentru că una dintre responsabilitățile ei - refondarea triumfală a cetății și a imperiului - coincidea cu subiectul actului de omagiere ritualică. În diverse etape ale ceremonialului, membrii familiei imperiale deveneau actori cu rol major în pregătirea sărbătorii, în "purificarea" spațiului urban sau chiar în scenele sacrificiale ale jocurilor închinate Romei. Funcția sacerdotală a împăratului, preluată și adaptată și de teocrația
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu cetatea însăși și către extrapolarea simbolisticii aniversării lor la nivelul întregului imperiu. Autocratul este puntea vie dintre capitală și corpul imperiului, de aceea pare firească prezența sa în ceremonial, până acolo încât se ajunge la redefinirea completă a subiectului omagierii. Un argument în plus îl reprezintă schimbarea locului de desfășurare pentru etapa principală a sărbătorii, din afara orașului în interiorul perimetrului urban, într-un templu închinat Venerei și Romei. Celebrarea orașului se va înscrie în cultul imperial, iar "entitățile" se unifică și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și într-o altă reprezentare, aspect care nu îi modifică însă substanțial relația cu memoria colectivă. Tabloul atestă pentru individ ceea ce ritualul roman amintea doar în situațiile de glorificare a funcției imperiale. Cum Roma însăși alterna sau combina, în funcție de caz, omagierea meritocrației cu cea a aristocrației, renașterea italiană, ca moștenitoare a ei, prin intervenția decisivă a ordinelor călugărești, dar și a artistului (devenit o instituție în sine), acordă micului aristocrat și individului comun dreptul de a sta în imagine alături de figura
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sens roman, ajunge în societatea creștină la dimeniunile unui arhetip, iar în jurul fondatorilor religiei - figurile sacre, Iisus Christos și Fecioara Maria, sau figurile laice, Constantin I și împărăteasa Elena − se formează o întreagă ideologie cu privire la relația mamă-fiu și la obligația omagierii ei îndoliate. Ceea ce numim astăzi "imaginar creștin" ne apare, în plan simbolic, ca o formă sublimată a vechiului funus imaginarium, o schemă emergentă din el, cu următoarea caracteristică diferențială: în cadrul lui, protagonist absolut este spiritul divin întrupat, însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
christic, pe care îl susține el însuși, penitent și îndurerat. Văd în această relație, între aristocratul păgân și creatorul creștin, o parabolă vizuală a imaginarului, pe care am vrut să-l înțeleg mai bine. Ambii caută să controleze trecutul, prin omagierea comemorativă, cu speranța de a controla și propria lor imagine din viitor. De la rigoarea și interiorizarea nobilului roman, la dramatismul grupului statuar renascentist − nu întâmplător, conceput pentru a fi chiar monumentul funerar al artistului −, în principal imaginarul a fost cel
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o susținere oficială odată cu crearea, în 1936, la Moscova, a Teatrului de Artă Populară, sub conducerea fostului dansator Igor Moiseev. Ruso-centrismul se exprimă, în egală măsură, și prin voga filmelor istorice. Aleksandr Nevski al lui Eisenstein, lansat în 1918, reprezintă omagierea eroilor vechii Rusii. Prin acest film cu montare fastuoasă, susținută de un oratoriu compus de Prokofiev și care ilustrează bătălia lui Nevski împotriva cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea, realizatorul afirmă că are ca „temă - patriotismul”. în timpul războiului, etichetat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
etc. > informare, consilie, mediere privind piața muncii în colaborare cu AJOFM, a persoanelor private de libertate ce urmează a fi puși în libertate; > activități literare bibliotecă, șezători și medalioane literare, prezentări de carte, editare de reviste lunare, acțiuni în comunitate, omagieri, întâlniri periodice cu invitați din domeniul culturii poeți, scriitori, actori, muzeografi, profesori, etc.) > activități artistice cerc de teatru, grup vocal-instrumental, cenaclu literar, atelier de pictură, grafică și sculptură, cerc de abilități practice, marcarea unor evenimente semnificative, spectacole și expoziții; > activități
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
trimite în diferite împrejurări! R: Invitație oficială Sigla... Biblioteca... Str. ... Localitatea http:// e-mail ... Domnule Prefect/Primar, Instituția noastră vă invită în ziua de ... la orele ... în localul/sala .... la activitatea organizată cu prilejul/face parte din proiectul ... Întâlnirea își propune omagierea / aniversarea / comemorarea / prezentarea tradițiilor și obiceiurilor . Prezența dumneavoastră la eveniment ne onorează. Data Director Invitație pentru personalități Sigla ... Biblioteca Str. ... Localitatea http:// e-mail ... Domnule Profesor ... Avem deosebita plăcere să vă invităm să participați în ziua de... orele... în localul/sala
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]