18,249 matches
-
ură asupra semenului lor un fel de pânză cutată îl învăluie cum nu se deslușește puiul în desenul de pe pielița subțire a oului așa nu mai deslușesc ochii dincolo de pânza cutată chipul lui Dumnezeu scris pe pielița fină a sufletului omenesc risipit în viscol eu îți sunt ție un fel de casă în care locuiesc laolaltă prietenul tău și cel mai aspru judecător: ca frigul, ca viscolul dar îmi sunt și mie un fel de casă în care locuiesc laolaltă eu
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
și-n curăția ăstui aer clădiri încrâncenat durate, cu oarecare vrajbă și-n emfaza unui triumf imaginar, scălâmbe par toate, în comparație cu vraja priveliștii. De unde-i ea? Asta ar trebui să căutăm toată viața, dar n-o facem, și iată cum omeneștile noastre lucrări voalează diafanul sâmbure ce ne-a adus în lume și-n adulmecarea atâtor parfumuri uităm că toate bucuriile se cade să i le dăruim la loc, cum aburul acesta patetic, dureros, al luncilor transilvane, lângă care șezum și
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Ioana Ieronim Arta tânără Lui Tom Brânduș rock hip-hop și rave beția peisajelor laser cutreierând carcasa noastră omenească între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
loc ci pentru mișcare, pentru venirea purtătorului de torță și plecare. Deplinătatea privită cu ochii deschiși iluminarea tiparului ce s-a golit trecerea purtătorului de torță prin viața noastră. Nu pentru somn, ci trezie nu pentru somn, ci pentru veghea omenească aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu în câmpiile soarelui și pe Eurydike sabia trează despărțitoare Cel ce-a vorbit nu eu spun aceste cuvinte poate le-ai spus chiar tu s-au rotit în gura ta închisă și
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Ion Zubașcu Motto: Sunt om și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin Tragedii de familie într-o bună dimineață m-a trezit Hieronimus Bosch din somn și mi-a poruncit scurt du-te la ei coboară între ei în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie în bunkerele
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
tablouri, covoare, să smulgă inelele de aur de pe degetele chircite ieșind din moloz, chiar cu prețul tăierii acestora; în replică, toate forțele de ordine, inclusiv Securitatea, instituiseră ceva foarte asemănător stării marțiale. Ca de obicei, ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul se între-pă-trundeau în acele zile. Și mai puteai vedea și auzi pe Calea Victoriei, pe Dionisie Lupu, în Mântuleasa ceva ciudat, neașteptat, ceva tulburător care apare negreșit la marile nenorociri în fața cărora ființa umană e neputincioasă: misticii de
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
ceea ce era mai mult decît convenabil, aproape dublu față de cît ar putea pretinde închiriind localnicilor pe cont propriu. Îi povesti cît pătimise în lagăr, mă rog, uite că-n pofida regimului din lagăr, statul austriac înfia emigranți, le asigura condiții omenești și posibilitatea să-și găsească de lucru. Avea aici o cameră a ei, acces la baie și bucătărie, micul dejun și prînzul asigurate, iar la o zi după ce ajunse la pensiune primi înștiințarea că i s-a schimbat statutul în
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
un cutremur dar limbile orologiului din turn îi distribuie și azi disperare și huzur ca un sultan care-și strunește cadânele în fiecare dimineață simt cum oglinda lacului Bled îmi răpește spiritul demult m-am obișnuit cu slăbiciunile și trădările omenești ce vreți sunt doar o piatră care-și petrece concediul în eternitatea unei mori de apă 8 În ultimii doi ani câte patru nopți și cinci zile m-am expus tăcerii lacului Bled Dacă aș fi făcut asta în fiecare
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
se spune că peste 300 de ani se va naște un om, care-și va scrie o dorință pe un petec de hârtie. Va fi o dorință oarecare, nici smerită, nici sfidătoare, un gând pe cât de egoist, pe atât de omenesc. Apoi omul va împături răvașul și-l va îngropa exact în acest loc. În Săptămâna Luminată, a anului 2009, toate străzile din împrejurimi vor fi acoperite de aurul Ghiculeștilor, iar la trei zile după aceea, dorința omului se va împlini
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor. Leonard adunase suficient material pentru film și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Ionescu, unul dintre cei care a pus în cauză lanțul în care e prinsă viața omului. Iar Cioran, mereu mai radical decât prietenul lui, afirmă: Ar trebui să ne naștem bătrâni și, pe cât posibil, să rămânem așa". Din gama nemulțumirilor omenești legate de vârstă - noțiune care încurcă și descurcă existența la fel de mult ca materia ei primă, timpul - cele două ispite sunt, probabil, cele mai originale. Când scrii roman, când creezi lumi, lucrurile care-ți dau de furcă încă de la pornire sunt
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
San Marco și a catedralei din Pisa (1063), cu matematicianul și poetul persan Omar Khayyam (1045-1122), am fi putut vedea cum se pune piatra de temelie la Turnul Londrei (1078), precum și tot ce s-a mai întâmplat important în lucrările omenești de atunci încoace, de la impunerea primelor tipărituri ale lui Johannes Gutenberg, de exemplu, la laptop, inclusiv. Și toate acestea ar fi ținut de firescul biologic. Matusalem, patriarhul veterotestamentar care a ajuns la vârsta cea mai înaintată, depășindu-l pe Adam
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
lăsăm deoparte ipoteze de tip Dan Brown) și a murit la o vârstă fragedă, 33 de ani, o vârstă la care patriarhii nici nu-și începeau bine viața care lasă urme. Isus și-a asumat și la nivelul vârstei destinul omenesc, ba chiar unul crud, în care nici nu se atinge bine jumătatea vieții. Fiindcă, după cum se știe, "vârsta lui Isus" a devenit sinonimă cu ceea ce Dante socotea a fi jumătatea drumului temporal al fiecăruia dintre noi. De la aceste date de
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
sacrificată vieții și nu invers. În fine, un tânăr nonconformist din ziua de azi, Martin Page, autorul romanului M-am hotărât să devin prost, amestecă vârstele încă din prima frază a cărții, refuzându-le atât atributele tradiționale, cât și specificul omenesc: " Lui Antoine i se păruse dintotdeauna că are vârsta câinilor. Când avea șapte ani, se simțea obosit ca un om de patruzeci și nouă; la unsprezece, avea deziluziile unui bătrân de șaptezeci și șapte. Acum, la douăzeci și cinci de ani, sperând
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...), aveam șaptesprezece ani atunci și ea tot nu câștigase pe de-a-ntregul bătălia. Chiar și acum, când sunt om în toată firea, aș renunța la mâncarea omenească și m-aș întoarce bucuros la prima mea hrană minunată și care mi se potrivește, cuvintele. Cred însă că între timp chiar am pierdut războiul și am devenit altul, mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
realizase: un platou modificat structural, montagnarzii încrezători în misiunea lor, un interes crescând al inspectorilor de la patrimoniile internaționale, redistribuirea unor generali în alte funcții, pe care istoria nu-i mai putea omite. În clipa următoare, oamenii văzură zborul unui trup omenesc, ca și cum ar fi avut aripi. Prima care înțelese ce se întâmpla fu alpinista. Ea mai asistase la o asemenea scenă, cu un protagonist romanș în munții Bucegi, care-și dorea cu ardoare moartea. Încercă să facă ceea ce nu reușise atunci
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
vînătorul o înzestrase cu o coadă de peste cinci stînjeni! Morala istorioarei, "dacă va căuta cineva o morală într-însa, este, precît mi se pare, că de vreme ce exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească, nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită". Cu părerea domniei tale, scumpe domnule Odobescu, se vor uni, în lungul vremii, mulți. Un mare prozator
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
tinereță." (Filip Negru) Omul, s-ar putea zice dacă am vorbi simultan în două limbi, era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
de prima! - lui misiune eroică). Parafrazîndu-l pe Kundera (evocat și de Pintilie, în “Bricabrac”), s-ar putea spune că noul film, Niki Ardelean, nu examinează realitatea, ci existența. “Iar existența nu este ceea ce s-a întîmplat, existența este cîmpul posibilităților omenești, tot ceea ce omul poate deveni, tot ceea ce este capabil. Romancierii desenează harta existenței”... Pe harta existenței desenată de Pintilie, descoperi “normalitatea” care ucide, și deșertul (un masculin pentru deșertăciune) Înspăimîntătorului Cotidian. Uneori, în momentele lui de grație, cinematograful are acces
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
s-ar fi zis, căci astfel îi apar cititorului până către sfârșitul romanului, când perspectiva oarecum se schimbă. Începe să se vadă că există legături între lumile celor doi, între evenimentele pe care ei mental le reconstituie, între experiențele lor omenești, legături purtătoare de sens. Dar să vedem mai de aproape ce e cu aceste personaje din ale căror retrospecții alternante germinează și crește substanța epică a romanului. Una din vocile naratoare este aceea a liceeanului Tin, violonist în formare, venit
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]