337 matches
-
1. Dumnezeu nu există; 2. Dumnezeu există și este o canalie; 3. Dumnezeu există, dar, uneori, doarme: coșmarurile sale sunt existența noastră; 4. Dumnezeu există, însă are accese de nebunie: accesele astea sunt tocmai existența noastră; 5. Dumnezeu nu este omnipotent, nu poate să fie în toate părțile. Uneori este absent în alte lumi sau în alte lucruri; 6. Dumnezeu este un diavol, care are o problemă mult prea complicată pentru puterile sale. Se luptă cu materia că și artistul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îi răspunde că, din punctul lui de vedere, teologia este literatura fantastică la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu imperfect, spune Sábato, care să nu știe să controleze bine lucrurile, care să nu fi putut împiedica cutremurele, sau "un Dumnezeu care adoarme și are coșmaruri sau accese de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
moralității 49. Consecința supunerii la lege este utilitatea. Altfel spus, Locke consideră că legea naturală ne obligă, iar această obligație rămâne în armonie cu scopurile noastre 50. În Al doilea tratat se va afirma că toți oamenii sunt "opera unui omnipotent și infinit creator înțelept, servitorii unui stăpân suveran, trimiși în lume din voința și din interesul său, [și că ei] pot trăi atâta cât Îi face Lui plăcere, nu altora, pentru că-i aparțin, fiind creația Lui"51. Aceasta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
recunoscută, în Japonia, spune Uchida, "drepturile statului" se presupune că primează. Ajungem, în felul acesta, la punctul trei: problema puterii hipertrofiate a statului. Se afirmă că aceasta a atins proporții critice în modelul sovietic de socialism în care statul este omnipotent, iar societatea civilă este lipsită de forță. Țările socialiste existente trebuie să-și dezvolte societățile civile, chiar dacă numai pentru a actualiza idealul de bază, prezentat de Marx în Grundrisse der Kritik der politischen Ökonomie și la sfîrșitul Cărții 1 din
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
filosofică 1. Poezia autodefinirii omenirea este dominată de manifestări contradictorii (Rugă de vecernie), omul este plămădit din materie și spirit (Portret, Nehotărâre, Binecuvântare), omul este o fire angelică, pură, o creație divină (Denie cu clopote); 2. Arta poetică cuvântul este omnipotent, atotputernic, esența universului, crezul său cel mai încărcat de forță creatoare (Rugă de seară), omagiul adus operei literare, cărții, creației spirituale (Ex-libris, Testament), elogiul adus poeziei, stihurilor (Dor dur, Din drum), estetica urâtului (Testament, Blestem de babă, Horă de hâtru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt mai puțin înțelese și acceptate de o parte semnificativă a opiniei publice, a mass-media populare și chiar a clasei politice, care exprimă încă, adesea destul de vehement, "cereri maximaliste" (maximalist demands) față de statul actual, ca și cum ar fi vechiul stat total, omnipotent și atotresponsabil pentru asigurarea directă a bunăstării private a fiecăruia și a tuturor cetățenilor săi. Aceste "așteptări", mereu înșelate, nesatisfăcute, sunt, după părerea mea, sursa principala a conflictului politic și constituțional din interiorul societății românești actuale. În definitiv, vechea ordine
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Ministerul de Interne) a rămas în Occident în 1978, deconspirându-i structura și scopurile ca instituție de represiune. Din această cauză, Ceaușescu a reorganizat-o în forță într-o formă dură, amintind de anii ’50, acordându-i un statut special, omnipotent. În ultima fază a perioadei Ceaușescu, numărul lucrătorilor din Securitate ajunsese la 15.000, aceștia folosindu-se de 137.000 de informatori activi - ceea ce reprezenta o creștere spectaculoasă față de vremurile de început ale Securității, când instituția funcționa prin 3000 de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
favorită a lui T. este însă teatrul istoric, plasat în descendența modelului Barbu Delavrancea. De altfel, dramele sale istorice colectează - nu fără un anume succes - toate ingredientele rețetei: figura exponențială a domnitorului, adjuvanții bine intenționați, dar lipsiți de viziune politică, omnipotentul adversar extern, ținut însă cu tenacitate la distanță, inamicul intra muros, trădătorul viclean, dar cu capacități limitate, oamenii „simpli”, care întrețin cultul personalității voievodului, raisonneur-ii occidentali aflați în misiune, când detașați, când direct interesați de soarta țării etc. Aceste elemente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
o dezbatere mai consistentă despre starea de frică și suspiciune generalizată din România regimului comunist și despre consecințele sale maniheiste în postcomunism; despre omniprezenții informatori și colaboratori ai poliției politice, Securitatea și despre duplicitate, minciună generalizată și dublu-gândit; sau despre omnipotenta acestei instituții cu sarcini de reprimare politică în viața oamenilor din vremea regimului comunist și, în consecință, despre absența culturii civice și politice în postcomunism și câte și mai câte alte aspecte n-ar fi putut fi dezbătute într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva, acolo și aici, ca o entitate omniprezentă, omnipotentă, omniscientă, cred că ești suveranul unic a tot ceea ce există pe pământ și în cer. Dar așteaptă-mă să vin la Tine de bunăvoie, nu de frică, mândru de statutul meu de om, trăind în armonie și deplină fericire alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un punct, justificabile prin însăși esența naturii umane. De nejustificat a fost, este și va rămâne în veci ideea de cenzură, ca zăvod în calea gândului liber. Cenzura era structurată pe "etaje". Cenzorul din provincie, chemat să-și așeze ștampila omnipotentă, măruntă cât o tastă, pe ziarul local, primea indicații de tipul "nu se publică nimic despre instalația XST-06 și excavatorul PT-303". Ce se ascundea în spatele acestor interdicții am aflat cu adevărat numai după ce am propus, pregătit și trimis la tipar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este - În opoziție cu cel drept - Încărcat de o simbolistică malefică, maladivă și demonică <endnote id="(152, p. 197)"/>, În perfect acord cu simbolistica generală a stângii și a dreptei <endnote id="(139, p. 267)"/>. Câteodată, „omul roșu” este malefic omnipotent. El le provoacă oamenilor nu numai deochiul, ci „toate bolile”. Mai ales dacă el este străin, adică „trecător” și „prin sate umblător”, ca În unele descântece românești : A fost un om roșu trecător, Din nouă sate viitor, Și peste (cutare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
centre de putere pe mapamond, dar America rămânea, totuși, puterea dominantă, un fel de jandarm mondial sui-generis, care putea și avea cu ce să intervină oriunde apărea un focar periculos. Acum lucrurile s-au schimbat și această imagine de putere omnipotentă a Americii s-a rodat, iar Irakul a contribuit foarte mult la acest proces. Sigur că multora ideea de jandarm mondial nu le este pe plac, dar poate că violența respingerii sale ascunde un soi de ipocrizie, în condițiile în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
acelui soi special de oameni pe care specia Îi naște doar din cînd În cînd, pentru care setea de putere nelimitată e atît de extremă, Încît orice suferință pentru a o obține pare naturală, iar el ar fi devenit conducătorul omnipotent al unei națiuni războinice. Arica e un port mititel care n-a pierdut Încă amintirea stăpînirii dinainte, cea peruană, și formează un fel de punct de Întîlnire Între cele două țări, atît de diferite, În ciuda apropierii lor geografice și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi primiți simplu și respectuos"(1981). Aceste tipuri de declarații pot fi înzecite. Maniera în care candidații expun propriile scopuri, fără a indica cum intenționează să le îndeplinească, sugerează faptul că aceștia se consideră a fi potențiali apărători sau decidenți omnipotenți. În realitate, un parlamentar poate doar să pretindă că este capabil să joace un astfel de rol în propriul oraș dacă este primarul acelui oraș. În ceea ce îi privește pe ceilalți, acesta nu poate fi decât un pledant de renume
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echității sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le numim utopii; ca și cum statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 6 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a lumii moderne deși tratată pe larg de autori importanți (Kant, Arrow, Lange, Bergson, Hayek, Samuelson
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
și În același timp s) fac) lucruri bune; s) susțin) cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce probleme au fost rezolvate? Nasser n-a soluționat nici o problem). Domnul Kedourie se Îndoiește c) el ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
commons/thumb/4/49/Star of David.svg/45px-Star of David.svg.png" \* MERGEFORMATINET Religia iudaică este una dintre cele mai vechi religii monoteiste, îmbrățișată de aproximativ 14 milioane de persoane. Este cuprinsă în Vechiul Testament din Biblie și în Talmud. Un Dumnezeu unic, omniscient, omnipotent, bun și iubitor, transcendent a creat universul și îl guvernează. Elementul central al religiei iudaice nu este o persoană sau un grup de persoane, ci respectarea tradiției și a învățăturii lui Dumnezeu. Conform tradiției, Dumnezeu a făcut un legământ cu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și religioase devin interschimbabile. Împăratul devine „egal cu apostolii”, iar episcopii ajung magistrați. XXIII.5. Modelul religiei de stat Spre deosebire de guvernările laice și de statele seculare din Occidentul european și American, în lume există și state
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
concluzia că ele pleacă de la premisa unui sistem juridic și polițienesc depășit, în care dreptatea poate fi apărată doar prin agresivitatea nobilă a unor indivizi care sfidează legea și autoritatea, oferind tinerilor argumente pentru a visa la un "om puternic" omnipotent și infailibil, modelul omului nihilist al ideologiei totalitare, creând astfel mituri pentru o audiență tânără înfometată de empatie și de explicații facile, public îndepărtat de normele morale victoriene ale clasei de mijloc.637 Slater Brown duce raționamentul la extrem și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu poate fi câștigată ușor și nici exclusiv pe baza puterilor ci, de regulă, în cheie mistică ori intelectuală). Această ierarhie de putere nu o determină însă nici pe cea a popularității, eroi care se plasează în vârful primeia (precum omnipotenții Superman ori Thor) fiind depășiți în a doua de către eroi lipsiți de super-puteri, slabi în comparație cu primii, dar care oferă cu atât mai mult exemple de morală și tărie a caracterului, precum și doze considerabile de efort suplimentar (ca Batman sau Daredevil
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de legile pieței, în care "basme ideologice" maniheiste (respectând momentele fixe ale narațiunii: încercarea, iscodirea, confruntarea, soluția, demascarea sau transfigurarea) le prezintă copiilor în mod repetitiv imaginea Edenului "multilateral dezvoltat" (Patria), administrat în mod ideal de Îngerul Salvator (Partidul) sub omnipotenta și părinteasca supraveghere a Divinității (Ceaușescu însuși), care asigură suprema armonie locală ("Părintele tuturor") și planetară ("Campion al Păcii"), al paradisului terestru (socialismul) și sideral (comunismul).885 De altfel, întregul discurs îmbina "monomania cultului personalității", "mitomania patriotismului general" și "delirul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că cei care o interogau cunoșteau atât de bine mecanismele prin care să o intimideze, încât „jucam cum mi se dicta”, nereușind să opună nici un fel de rezistență. Amenințările vizau și autolegitimarea aparatului represiv de anchetă și tortură ca fiind omnipotent și omniscient (legendă pe care Securitatea o răspândise cu asupra de măsură în rândul populației): „Ai să povestești și despre țâța pe care ai supt-o de la mă-ta!”, îi spunea un anchetator victimei sale. Unii sunt amenințați că, o dată
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
practic să moară (la Timișoara, cazul lui Dominic Paraschiv, bolnav psihic, iar la București, cel al lui Cristian Lupu). Dacă, în ceea ce privește evenimentele din București, aceste situații s-au datorat psihozei și intoxicării cu ideea prezenței teroriștilor considerați a fi omniscienți, omnipotenți, putându-se travesti în fel și chip și păcălind populația, la Timișoara s-a speculat obsedant pe ideea că membri ai forțelor de represiune, care au interogat răniții din primele zile ale insurecției, ar fi fost cei care i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de regim datorate războiului, evoluțiilor interne sau prăbușirii unei puteri externe. Capitolul 3 tratează itinerarii comparative ale democrației în Europa. Mișcarea a fost adeseori bruscă în țări cu guvernări autoritare aparent stabile, cum ar fi Portugalia, sau cu regimuri totalitare "omnipotente", precum cel al Germaniei naziste. Deși democratizarea în țările din regiunea mediteraneană a fost marcată de reîntoarceri la dictatură, moștenirea acestor greșeli a avut un efect mult mai puțin negativ decît cea a unui regim comunist. Trebuie să avem grijă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]