205 matches
-
B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe măsură ce o încercau asemenea gînduri. Dar pînă la propoziția a patra, naratorul s-a retras aproape complet (și rămîne astfel pînă la propoziția a zecea), omnisciența sa lăsînd loc științei limitate a Isabelei - o știință care presupune cu emfază și pe negîndite că, „tradițional, clasic”, Ralph a pretins dintotdeauna că o adoră. A pretins, se întreabă cititorul care a ajuns pînă la pagina în cauză. Nepotrivirea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vizibile pentru orice martor atent - Stătea la fereastră, privind cum seara invada strada - le vom numi Narațiune Pură (NP). Adesea, exercitîndu- și opțiunea de a fi cît mai semnificative pentru sentimentele unui personaj (opțiunea naratorială de a dezvălui „pînă la omnisciență”) vor fi narate informațiile care merg dincolo de aparențe externe: „simțea în nări mirosul cretonului prăfuit”. Atîta timp cît acele detalii intime rămîn probleme de care personajul nu este conștient, le-aș include în aceeași Narațiune Pură. În mod similar, reprezentările
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
opoziția; și ea, de asemenea, parțială). În judecata: Dumnezeu este infinit, faptul de a fi infinit îl "determină" pe Dumnezeu. Acesta devine, cumva, infinitul însuși. Dar despre Dumnezeu se poate predica și altceva, de exemplu, i se poate adăuga predicatul omniscienței, cel al atotputerniciei etc. Nici unul dintre aceste predicate nu epuizează spațiul virtualității "subiectului" Dumnezeu, dacă nu concentrează în sine, "semantic", toate celelalte atribute; decât, poate, dacă gândim într-o manieră spinozistă, afirmând că Dumnezeu posedă o infinitate de atribute, fiecare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
păstrând sensul infinitului (ca "subiect" de judecată), se află în această poziție paradoxală. În plus, îi este prescrisă (predeterminată) potențialitatea (altminteri, infinită). Dumnezeu este actualitate, ca subiect de judecată căreia i se atribuie predicatul infinitului sau oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în infinitul său, din perspectiva unui intelect care îl ia ca obiect, constituindu-l (chiar prin sensul infinitului), pentru că îl menține deschis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
persoana întâi singular, lucru ce pare firesc având în vedere caracterul de confesiune al întregului roman. Narațiunea este homodiegetică în stil direct, de tip special, care combină perspectiva limitată a naratorului martor cu una mai largă, care se apropie de omnisciență, dat fiind că eul locutor este în același timp actor și spectator al propriei aventuri. Relatarea propriu-zisă a visului este urmată de un comentariu privind semnificația celor întâmplate în vis, corelarea lor cu elemente din realitate, precum și considerații asupra stării
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de a transcende radical condiția umană. Și totuși Ghilgameș era într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a făcut. Dar imediat după aceea ni se prezintă imaginea unui despot care violează femeile și fetele, și-i extenuează pe bărbați în munci grele. Locuitorii îi imploră pe zei și aceștia hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ianuarie 1944. 204 Ion Caraion, Panopticum, Editura Prometeu, București, 1943, volum interzis și confiscat din librării. 205 Panopticumul este conceput astfel ca o structură arhitecturală care permite observarea, dintr-un spațiu central, a tuturor celulelor deținuților, creându-se impresia de omnisciență perpetuă și invizibilă. 206 Barbu Cioculescu, "O scurtă deschidere asupra vieții și operei lui Constant Tonegaru", în Constant Tonegaru, Steaua Venerii, ediție îngrijită și prefațată de Barbu Cioculescu, Editura pentru literatură, București, 1969, p. XXVII. 207 "Cuvintele care stârnite de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avea dreptate când spunea că nu există nici un principiu integrator al ordinii în efortul subiectiv de a consemna relația unei persoane cu lumea nedefinită. Singurul motiv pentru care lumea este nedefinită este neputiința subiectivității de a ajunge la stadiul de omnisciență, care este aspectul primordial, sau cel puțin unul dintre cele mai importante aspecte, pentru jurnalismul literar narativ. Trebuie precizat încă o dată că, în funcție de gradul de reflexivitate în producerea declarației, jurnalismul literar narativ reprezintă o tentativă de a îmbina caracterul subiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el un imens dosar plin de texte de toate felurile, de la cele scrise de el, până la cele scrise de alții și doar semnate de el. Și nu vreau să fiu „textualist“ aici. Nici nu vreau să fac teorii literare despre omnisciența imposibil de evitat. E pur și simplu chestia aia banală știută de toată lumea și spusă de mulți cum că nu ai cum să pui un singur cuvânt pe hârtie fără să visezi că acel cuvânt va face „victime“, va lua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lor sau viața lor de birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care reușește să mențină un grad onorabil de coagulare a întâmplărilor. Deasupra tuturor planează o omnisciență ciudată (voci transcrise cu italice în carteă, una din care reținem că femeile sunt „curve“, o sintagmă care apare destul de des, completată de o duritate extrem de contrastantă cu vocile nesigure de sinucigași adolescentini ale celorlalte personaje masculine, Benedict sau Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
marea dezamăgire Caius Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am citit o sută de pagini (iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite“ pentru propria-i adulare. Până aici merge autoreflexivitatea. E obositor, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din vest, este deci diabolic de ingenioasă. 1.7. Libertatea Desperado Robii convenției Fluxul conștiinței, care precede epoca Desperado (plasată în anii de după 1950), a fost o libertate iluzorie. Dorința de a evada din realismul veacului al XIX-lea, din omnisciența devenită o convenție atotputernică, din ordinea intrigii și personajelor predictibile, a dus la o sfidare frenetică. Pentru Joyce, Woolf, Conrad, personajul nu mai reprezenta o istorie, o viață: el era un flux (de gânduri, de emoții, de amintiri). Cunoscutul eseu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este unul dintre aceste atribute, rezultă în mod necesar că ființa perfectă pe care am supus-o exercițiului rațiunii există. Dar existența nu este un predicat, asemenea celorlalte predicate care se pot afirma despre o ființă perfectă, cum ar fi omnisciența, bunătatea, puterea sau înțelepciunea. Așa cum explică Kant, susținătorii clasici ai argumentului ontologic comit o contradicție în momentul în care introduc în conceptul unui lucru pe care au dorit să îl gândească în ceea ce privește posibilitatea lui, conceptul existenței lui și în realitate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este sau nu o proprietate, evidența că ar fi apare mai mult ca o consecință a limbajului natural și gramatical. Putem să spunem că "Dumnezeu este omniscient" și în mod similar că "Dumnezeu există"; ambele enunțuri fac să predice proprietăți: omnisciența și existența. Noua logică propusă de Frege înlătură gramatica din postura de ghid pentru analiza unor expuneri. Prin analiza introdusă de logica lui Frege existența nu este o proprietate. În analiza logică a lui Frege, predicatul "există" este o expresie
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
că "existența și existența necesară nu sunt ele însele perfecțiuni, ci doar condiții necesare ale perfecțiunii"321. Plantinga reformulează argumentul ontologic astfel: (1) Proprietatea are mărimea maximă implică proprietatea are perfecțiunea maximă în orice lume posibilă. (2) Perfecțiunea maximă implică omnisciența, omnipotența și perfecțiunea morală. (3) Mărimea maximă este posibil exemplificată. Din (3) se mai pot trage următoarele concluzii: dacă pentru orice proprietate P, dacă P este posibil exemplificată, atunci se găsesc o lume W și o esență E astfel încât E
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ontologic a recăpătat importanță în discuțiile filosofice și este tot mai des fie criticat, fie susținut, ceea ce nu poate fi decât un lucru util pentru dezbaterile filosofice actuale. Plecând de la precizările lui Plantinga referitoare la perfecțiune maximă (care implică omnipotența, omnisciența și moralitate perfectă) și mărime maximă (dacă posedă perfecțiune maximă în orice lume posibilă), Graham Oppy construiește o variantă prescurtată a argumentului propus de acesta: 1. Există o lume posibilă în care avem o entitate care posedă mărimea maximă. 2
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este într-o permanentă schimbare. Teismul neoclasic își are tradițiile în ideile socinienilor și a fost dezvoltată cu succes de filosofi precum Alfred Whithead sau Charles Hartshorne. În teismul clasic, Dumnezeu apare descris în termeni absoluți în ceea ce privește calitățile sale precum omnisciența sau omnipotența, și nu se poate schimba pentru că schimbarea ar anula perfecțiunea ființei divine. Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, este omnipotent și omniscient. Pentru teismul procesual, indivizii sunt și trebuie considerați, la fel ca Dumnezeu, creatori ai realității înconjurătoare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ceva înseamnă e fi într-un anumit raport, Dumnezeu nu poate cunoaște lucrurile contingente și schimbătoare. El poate cunoaște doar necesitățile eterne și față de această poziție a existat un dezacord total din partea gânditorilor creștini sau islamici. Ei nu puteau respinge omnisciența lui Dumnezeu și să mențină în același timp o legătură cu Scriptura 350. Ceea ce a încercat Aristotel să arate a fost faptul că un cunoscător depinde de ceea ce cunoaște, este într-o relație directă cu ceea ce cunoaște. În cazul cunoașterii
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
contradictorie. Nu este corect să se spună că la orice problemă există doar soluții bune chiar și Dumnezeu trebuie să ia decizii contingente în procesul creației, nici chiar el nu poate avea valorile tuturor lumilor posibile, toate complet actualizate 354. Omnisciența lui Dumnezeu în teismul clasic nu include posibilitatea de a cunoaște tot ce va fi în viitor. "Ceva ce încă nu e" reprezintă o idee cu înțeles doar pentru cineva care nu se bucură de toate detaliile viitorului. Viitorul implică
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de cunoscut, iar tot ceea ce este posibil va cunoaște doar ca posibilitate. Se poate spune că o astfel de cunoaștere este infinită în două sensuri: în ceea ce privește actualitățile trecute și în ceea ce privește posibilitățile 361. În lucrarea Man Vision of God, Hartshorne afirma: "Omnisciența nu implică o cunoaștere în afara timpului. Se poate vorbi de un eveniment viitor chiar și în cazul unei ființe omnisciente. Când un eveniment viitor are loc, o astfel de minte atotcunoscătoare va cunoaște ceva mai mult decât a cunoscut înainte
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
totul are loc înăuntrul ei întreg mediul este intern. Mai mult, dacă multe din evenimentele trecute sunt uitate de către oameni, în cazul lui Dumnezeu totul este reținut, nimic nu este uitat 364. Din perspectiva procesuală este susținut un concept al omniscienței divine prin care Dumnezeu este privit drept ființa de nedepășit și care este în devenire o astfel de ființă acumulează cunoaștere de la un moment la altul, dar nimeni și nimic nu o poate depăși în cunoaștere. Dar acest lucru nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este mai bine ca viitorul să facă referire la posibilități și la caracterul indeterminat al acestora. Fiecare eveniment viitor aduce cu sine elemente de noutate în ceea ce privește măreția unei ființe perfecte iar Dumnezeu trebuie în fiecare moment să depășească în măreție (omnisciență) toate celelalte ființe și să se depășească pe sine în stări viitoare (măreția sa în momentul t1 depășește măreția sa în momentul t0)365. Hartshorne consideră că numai persoanele care se mulțumesc cu o concepere tiranică a divinității pot fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Dumnezeu există o coincidență perfectă între altruism și interes propriu: devreme ce toate creaturile sunt părți ale sale și toate au un loc în cunoașterea sa, Dumnezeu dorește fericirea lor ca parte a fericirii sale.368 Perspectiva teismului neoclasic asupra omniscienței divine și asupra viitorului permite o raportare adecvată asupra libertății umane. Oamenii au posibilitatea de a alege dintre variantele ivite, iar ființa perfectă cunoaște acel fapt în momentul în care se actualizează. Realitatea este într-o permanentă schimbare, într-un
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Totuși indivizii aleg liber, iar Dumnezeu ajunge să cunoască doar ceea ce se actualizează la un moment dat: nici chiar o ființă perfectă nu poate cunoaște viitorul indefinit ca definit. Dumnezeu se schimbă alături de lumea care este într-o permanentă schimbare, omnisciența sa implică cunoașterea a tot ceea ce este actual de cunoscut. Revenind la argumentul ontologic, după această incursiune în teismul neoclasic, ne propunem să vedem diferențele dintre Malcolm, Findlay și Hartshorne, în reinterpretarea modală a argumentului ontologic. Findlay împărtășește o perspectivă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o divinitate caracterizată printr-o notă greu de asimilat în diferitele tradiții religioase, aceea a contradicției, dar care implică ceea ce sistematizarea neuropsihică face posibil, anume conștiința conștiinței și cunoașterea cunoașterii, de această dată potențate într-o "luciditate progresivă a unei omnisciențe și omnipotențe în laborioasă și perpetuă devenire"536. El consideră că aceasta ar putea fi baza pentru o nouă religie, o religie a stării T am putea spune, o religie care pune contradicția în chiar ființa divinității, un antagonism intensificat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]