206 matches
-
află despre cei doi scriitori, despre lumile și timpul în care au trăit, și totodată despre ei înșiși, ca identitate, dorințe și ambiții. Alternează astfel două planuri, unul al prezentului relatat de un narator ce-și schimbă, ca în joc, omnisciența și impersonalitatea, altul al trecutului (mijloc de secol XIX), recuperat rând pe rând din diferite confesiuni aparținând unor naratori diferiți, mai mult sau mai puțin creditabili (scrisorile trimise de Ash soției, jurnalul ținut de aceasta, corespondența celor doi scriitori, jurnalul
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
cuprinde spaima și În același timp Își aduce aminte de ceva, Întrebându-se unde a mai auzit vocea aceea... Acum Fard Muhammad iese din spatele podiumului. Traversează scena și coboară la nivelul podelei. Se apropie de Desdemona, continuând să-și etaleze omnisciența. ― Mai are și acum bodega? Zilele Îi sunt numărate. Lefty ar trebui să găsească altceva de făcut. Cu melonul Înclinat Într-o parte, cu haina de la costum Încheiată Îngrijit până sus, cu fața umbrită, Mahdi se apropie de ea. Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe cale să se Întâmple. Gena e pe cale să-și Întâlnească geamănul. Când spermatozoidul ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
persoana întâi singular, lucru ce pare firesc având în vedere caracterul de confesiune al întregului roman. Narațiunea este homodiegetică în stil direct, de tip special, care combină perspectiva limitată a naratorului martor cu una mai largă, care se apropie de omnisciență, dat fiind că eul locutor este în același timp actor și spectator al propriei aventuri. Relatarea propriu-zisă a visului este urmată de un comentariu privind semnificația celor întâmplate în vis, corelarea lor cu elemente din realitate, precum și considerații asupra stării
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
social-democrații. Cu tot cu Tăriceanu, cu Norica Nicolai, cu Paul Păcurariu și, desigur și inevitabil, cu domnul Crin Antonescu. Păzea, domnilor, de Băsescu suspendat și liber să vorbească de dimineața până seară. Pericol maxim! Despre Ucigă-l Toaca Știe bunul Dumnezeu, în omnisciența Sa, că în disputa icoanelor de prin școli și în privința Legii cultelor și-a băgat dracul coada. În celebrul film A șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
marea dezamăgire Caius Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am citit o sută de pagini (iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite“ pentru propria-i adulare. Până aici merge autoreflexivitatea. E obositor, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
se repede cu pumnalul la Publicola, Petronius îl reține spunându-i că ar putea să facă din el o statuie a intervenției neputincioase, de vreme ce omul acesta, ca toți marii democrați, va muri în patul său (III, p. 60). E drept, omnisciența lui nu e întotdeauna infailibilă. Când asistă la sacrificarea celui menit să consființească prin sânge legământul regaliștilor, el anunță că acesta va muri fără a scoate vreun sunet. Previziunea este contrazisă imediat de țipătul victimei calificat de Petronius drept o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 1), Iocasta îl îndemnă să accepte sfatul lui Tiresias de a nu forța limitele cunoașterii umane (De ce să vrei/ să fii mai mult decât un om ? - scena 8) și îl mustră că a gustat plăceri pământești când năzuia la omnisciența și atotputernicia divine (Dacă-ai vrut să fii/ singur cu adevărul tău și-n cer/ alăturea de zei, să nu te fi/ atins de mine și de tron - scena 8). Inițial, Tiresias admiră tăria lui Oedip, evidentă și pentru cei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai reușite după indicațiile lui (III, p. 82). Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc (III, p. 84). Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el un imens dosar plin de texte de toate felurile, de la cele scrise de el, până la cele scrise de alții și doar semnate de el. Și nu vreau să fiu „textualist“ aici. Nici nu vreau să fac teorii literare despre omnisciența imposibil de evitat. E pur și simplu chestia aia banală știută de toată lumea și spusă de mulți cum că nu ai cum să pui un singur cuvânt pe hârtie fără să visezi că acel cuvânt va face „victime“, va lua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Dumnezeu din legendele cosmo gonice românești „n-are nimic comun cu Dumnezeul creator și cosmocrat al iudeo- -creș tinismului” (39, p. 97). Într-adevăr, oboseala fizică și mintală de care dă dovadă primul nu poate fi asemănată cu omnipotența și omnisciența de care dă dovadă cel de-al doilea. Trebuie să remar- căm totuși faptul că nici Dumnezeul vetero testamentar nu este scutit de o stranie epuizare, chiar dacă aceasta nu se manifestă, ca în legendele românești, în timpul creației, ci imediat după
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drept [...], că el nu se va retrage de la granița lumii luminii înainte de a fi atacat creația și de a fi încercat să lupte împotriva ei, înainte de a fi fost circumscris în interiorul cerului, înainte de a fi suferit o înfrângere în bătălie.” Omnisciența lui Ormazd este dublată de omnipotență. Victoria sa împotriva lui Ahriman nu este pusă la îndoială, dar mijlocul prin care ea va fi repurtată trebuie minuțios analizat. Comentatorul (este vorba de Manushchihr, mare preot zoroastrian din secolul al IX-lea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare, Să facă o biserică mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o „figură ambivalentă și controversată totodată”, în sfera căreia ar coexista mai multe straturi : „a) motive legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu atribute magice, graiul animalelor, puterea asupra furtunii) ; c) interferențe (firave, însă) ale tematicilor creștine (cartea sacră, diavolul dascăl, vindecarea sufletului) ; d) bănuite, dar deloc incerte, contururi ivite din posibila descendență a șolomonarului din zeitățile uraniene (travestiul umil, cerșitul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lor sau viața lor de birou. Mai apare un personaj cât de cât conturat, un anume Goliath, șeful redacției unui ziar de provincie, poate singurul care reușește să mențină un grad onorabil de coagulare a întâmplărilor. Deasupra tuturor planează o omnisciență ciudată (voci transcrise cu italice în carteă, una din care reținem că femeile sunt „curve“, o sintagmă care apare destul de des, completată de o duritate extrem de contrastantă cu vocile nesigure de sinucigași adolescentini ale celorlalte personaje masculine, Benedict sau Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
era sigur că În acele cuvinte exista un sens ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce a fost și ceea ce va fi nu există deosebire În virtutea omniscienței inspirate de Sfântul Duh, zise el, finitudinea noastră omenească trebuie să constate că doi oameni au fost uciși, drumul lor pe Pământ a fost curmat, timpul le-a fost furat. Această faptă strigă după răzbunare către Dumnezeu. — La mine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai noștri ar fi și cei mai erudiți universitari. Putem afla acest lucru reducând povestea la absurd și Închipuindu-ne că Dumnezeu sau vreun vizitator proteic din spațiul cosmic ar putea să ne ofere dintr-o dată Întreaga cunoaștere. O asemenea omnisciență ar fi, pentru specia umană În Întregul ei, mai cumplită decât cea mai cumplită catastrofă naturală; am fi văduviți de suflet, am pierde orice plăcere și motivație de a trăi. Și nu este singurul domeniu În care, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
faptelor în desfășurare, a situațiilor traversate de protagonist, muzeograful T., a percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția de a-și povesti viața, dar în loc să o facă, formulează mereu felurite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
opozitive sunt activate ori de câte ori se are în vedere constituirea sau, și mai bine, desăvârșirea portretului ale cărui linii, după cum am văzut, sunt trasate încă de la început. Astfel, creatorul este singurul capabil să vadă în spațiu și timp, dar o asemenea omnisciență trebuie plătită cu o suferință pe măsură, după cum avertizează una dintre vocile din Demonul: Nu sunt cuvinte să dezvălui/ suferința de a vedea peste tot/ și-n timpurile toate". Vocația creatoare, căreia nu i se poate nicicând sustrage, așadar acest
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de cercetare. Nu poate exista o cunoaștere totală a obiectului violență a violenței în școală ca fapt social -, deoarece nu putem avea decât reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință, contribuind
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
artificializate asupra trupului „demodat” și dispensabil. Direcția simulaționismului (de tip Bostrom și Daintonă este încadrată în același registru discursiv criticabil, prin ambiția postulării faptului că mintea umană este o simulare de computer. De asemenea, cybervizionarismul, cu corolarele imortalității și ale omniscienței, sunt supuse dezbaterii și polemicii, astfel că sunt aduse față în față argumentele lui Gregory Stock sau ale lui Nick Bostrom și, respectiv, contraargumentele lui Francisc Fukuyama sau Bill McKibben. Raportarea transumanismului la umanism este făcută în mod constant, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
noilor întruchipări identitare avatarice văd în imersie, în interacțiune sau în telecolaborare avantajele posibilității de a fi în locul altuia sau a celuilalt, nu doar metaforic, ci în mod pragmatic, sau dacă transumaniștii își închipuie oportunitățile pozitive deschise prin nemurirea și omnisciența cibernetice, criticul virtualității socotește evoluția uman-tehnologică ca fiind un punct non-retour, al imposibilității de distanțare și de alegere. De la excrescențele tehnologice ale protezelor și ale interfețelor la identitățile spectrale și banalitățile sintetice, condiției virtuale a subiectului din cyberspațiu nu i
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]