297 matches
-
aspect de vers alb textului, astfel că senzația de poem în proză va persista pe tot parcursul lecturii: „Demonul concupiscenței trage zăvoarele și oblonește ferestrele.// Aici e foarte ușor să te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la granița dintre liric și epic, așa cum bine îi șade unei distopii. Densă și dură, deloc pentru naturile delicate, cartea lui Octavian
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
antologie poetică cuprinzătoare. De la Eminescu la poeții contemporani, autoarea ei fiind ea însăși o poetă ce apare în volum cu acest statut. Dar ar fi în același timp și o carte de critică, pentru că e vorba despre o antologie tematică (onirismul) al cărei scop mărturisit e o istorie subterană a poeziei românești. Ruxandra Cesereanu devine critic atunci cînd realizează micro-portretele poeților antologați, dar rămîne poetă în formulările surprinzătoare pe care le găsește, formulări capricioase și metaforice la care cu greu ne-
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
personaj-cheie, Terry, din ambiția de a ajunge mare cineast, eșuează în a scrie critici despre kitsch-uri, falimentând revista ce i le-a publicat. Sarah Tudor, narcoleptică - de fapt personajul care-i permite lui Jonathan Coe să facă incursiuni în onirism, între vis și realitate - ajunge lesbiană și îl determină pe tînărul Robert, îndrăgostit de ea, să facă operație de transsexualitate. Robert, devenit doctorița Madison, îi scrie lui Sarah o poezie pe o fișă medicală (într-un fel, definiția acestui roman
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
de asemenea, unele dintre temele centrale ale romanelor: exilul, căutarea omului indiviz, „triada tematică a viitorului mare romancier: iubirea, sacrul, cunoașterea” (p. 36). Ni se vorbește despre „adevărul pulverizat”, care trebuie depășit prin „adevărul sacrului”, de o proză în care „onirismul și miraculosul învăluie orice tensiune cognitivă”, în care „«apofatismul cuantic» se încrucișează cu cel religios” (p. 59). etc. Cititorul se va aștepta, poate, ca puzzle-ul conceptual, din care criticul literar ne prezintă numai câteva elemente disparate în paginile introductive
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
sfîrșitul deceniului patru, în preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Tema este, însă, de o acută actualitate: soarta intelectualului în vremuri tulburi, condiția umană prin raportare la o istorie ostilă. Deși în atmosfera cărții se pot identifica elemente ale onirismului, așa cum s-a cristalizat el în opera lui Dumitru Țepeneag, romanul trimite foarte direct la textura socială și la o tipologie umană specifice "epocii de aur"; în acest fel, cartea răspunde orizontului de așteptare al cititorului român de azi care
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
circular, în labirint din celebrul poem Nănești este reluată de tânărul emul în câteva (cam multe) variante: trenul de trei douăștrei, vârtoapele, roata sau ’76. E-adevărat însă și că Teodor Dună merge mult mai departe printr-un soi de onirism horror, aș zice, cu viziuni mult mai întunecate, unele terifiante de-a binelea, deliruri încâlcite, dialoguri și replici insolite, totul dus până la paroxistic, într-o pastă puternic expresionistă. Mult întuneric, ploi grele, comunicare bizară între oameni, timp dereglat sau paralel
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
Corin Braga Leonid Dimov a fost un mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
refuzul lui Țepeneag de a-l întâlni la Heidelberg. Simțind totuși nevoia să adauge imediat un reticent „dar nu vreau să lămurim problema” și mărturisind că este dificil să faci destăinuiri atunci când nu cunoști ce fel de audiență ai. Teoreticianul onirismului literar nu a ocolit nici el savuroasa zonă anecdotică. Intervențiile sale au invitat, în mare parte, la pătrunderea în culisele grupului oniric, „un pic descreierat”. Totodată, Dumitru Țepeneag a aruncat publicului numeroase cârlige privind legătura sa cu lumea politică de
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
etapele și punctele de cotitură obișnuite. Discursul inaugural a fost ținut de Andrei Bodiu, despre Dorin Tudoran. Profesorul și criticul a semnalat prefacerile poeziei autorului timișorean. Dumitru Țepeneag a fost prezentat de Ovidiu Moceanu, care a trecut în revistă istoria onirismului românesc și a pus în lumină însemnătatea politică a orientării. După cele două expuneri introductive în opera și traseul scriitoricesc ale invitaților, a sosit rândul acestora din urmă să dea frâu liber fluxului „confesiunilor de autor”. Dorin Tudoran a atras
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
Tudoran față cu douămiismul, a stârnit polemici. La secțiunea Proza lui Dumitru Țepeneag, Marele premiu „Gheorghe Crăciun” s-a acordat, la propunerea juriului, studentei Oana Tinca, de la Universitatea din București, pentru lucrarea Spre o autonomie a categoriei de gen? Condițiile onirismului, de la proza scurtă la roman. Premiul II s-a împărțit între brașoveanca Camelia- Teodora Bunea și clujeanul Ștefan Baghiu, iar premiul III între Alexandru Agache, de la Universitatea „Transilvania”, și Ioana Lionte, de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Toți ceilalți
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
românii din străinătate. „Convorbirile” cu Dumitru Țepeneag au gravitat pe orbita poziției prozatorului în interiorul grupului oniric și a relației grupului oniric cu puterea politică. Înclinat spre problematizare, A. Bodiu a încercat constant să tragă discuția spre zona implicațiilor ideologice ale onirismului, în ciuda caracterului eliptic al celor mai multe dintre replicile prozatorului.
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
omogenitate. Adică, precizează autoarea undeva, un "studiu". La fel își alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută doar textele - ficționale, teoretice, eseistice, diaristice - scrise în limba română. Cartea sa începe cu teoria onirismului estetic. Autoarei îi sunt bine cunoscute textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
trecerea de la proza referențială spre aceea autoreferențială. Dar Daiana Felecan ar fi trebuit să știe ceva mai mult, atunci când observă că L. Ulici, în discuția moderată de P. C. Chitic în "Amfiteatru", în noiembrie 1968, se delimitează decis de definiția onirismului medical, psihotic. Chitic lua definiția din-tr-un dicționar. M-am așteptat să arate că această cale veche, neoriginală, ba chiar aș spune neliterară, va fi susținută în anii '90, cu aplomb pamfletar, de Ruxandra Cesereanu, în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
definiția onirismului medical, psihotic. Chitic lua definiția din-tr-un dicționar. M-am așteptat să arate că această cale veche, neoriginală, ba chiar aș spune neliterară, va fi susținută în anii '90, cu aplomb pamfletar, de Ruxandra Cesereanu, în ceea ce aceasta numește onirismul delirionist sau delirionismul. În acest caz, noua exegetă n-ar mai fi validat delirul - inexistent - al scriiturii, cum face Ilina Gregori, citată în carte. Cel puțin R. Cesereanu propunea un demers autovalidant, prin agresiunea invalidării poeticii prozei lui Țepeneag. "O
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
ilimitată în ceea ce numește impropriu, oricum am privi lucrurile, "Literatura evantaică" (114). Discutabilă mi se pare identificarea scriiturii, abundent și chiar abuziv referențială, "consemnativă" (p. 53), termen prin care, se știe bine, E. Negrici (minimalizator, poate mai degrabă involuntar, al onirismului estetic, pentru el un curent literar "de mansardă") o identifica la poeții metonimici de felul lui Abăluță. În cartea sa - de debut - Daiana Felecan are nu doar atașament pentru (meta)texte, dar și o detașare, nu întotdeauna măsurată, de ele
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
să iasă la suprafață. Dincolo de granița asta capricioasă a interpretării stau cîteva, mă hazardez să le spun, fapte: Legături bolnăvicioase este un lungmetraj curat. Imposibil să nu îți placă modul în care e filmat, un pic lirism, un foarte pic onirism, multă intimitate. Plus o incursiune în filmul "de relație", o rara avis pe tărîmurile mioritice. Puțini cineaști autohtoni se simt confortabil lucrînd cu personaje asupra cărora nu apasă nenumăratele presiuni ale tranziției, presiuni care le multiplică fațetele pe de o
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
intima năzuință a necontenirii întru aceasta, ca trăire nemuritoare. 4. Timp suspendat (intervalizat) = prin aceea că OS este raportată unui TA imaginar. Un atare timp suspendă în fond dramatismul curgerii (temporalitatea), printr-un interval de temporizare. Astfel, în acord cu onirismul conștiinței, OS se închipuie pur artistic. Prin aceasta se produce glasul sau tonul poetic al OS, într-o variație intonațională care iese din confuzia alunecării și aproximării valorilor, păstrând doar profilul între aceastea, ca expresie intervalică. Putem spune că intervalitatea
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Corin Braga Sufletul nocturn Leonid Dimov a fost un mare degustător al fantasmelor nocturne, un explorator al lumii visurilor. El a elaborat o adevărată “artă de a visa”, pe care a teoretizat-o și a instrumentalizat-o în poetica onirismului. Simțindu-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism ce-l face încă mai curios, total atipic. Sunt secvențe ce pot intra în bibliografia obligatorie a onirismului și, generic, a perioadei respective. Prin demersul său, S. Damian dorește să ia un văl de pe ochii intelectualului român, să alunge orice iluzie privitoare la validitatea unor opțiuni nocive și fără viitor, pe alocuri încă vii în spațiul tăinuit al
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
o bîntuie, dictîndu-i tristețile și ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt probabil dovada cea mai solidă a virtuozității de romancieră a autoarei, pentru că a le transcrie, astăzi, după ce a apărut (și apus) o literatură a onirismului nu e ușor. Pleijel notează aceste coșmaruri, în ceea ce deducem că reprezintă jurnalul eroinei, foarte direct și simplu, în propoziții care împînzesc, transferîndu-le într-un spațiu verbal logic și structural, frisonul de irațional și totuși semnificativ al oniricului. Prin aceste
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
la o editură “oficială”, Cultura Națională, dădea târcoale Societății Scriitorilor Români, de la care va și obține un premiu... În fine, tipărind Patmos și alte șase poeme (1933), Ilarie Voronca va mai atinge un punct maxim al scrisului său, în care onirismul suprarealist e fructificat cu rafinament într-o lirică vizionară, de așezat undeva între transparențele eluardiene și orizonturile de explorator solemn ale unui Saint-John Perse. Pe întreg acest parcurs, Voronca a fost consecvent cu sine, în sensul că a propus noi
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
de profunzime sau de anvergură în schițele și povestirile din volumele Copacul (1963), Valsuri nobile și sentimentale (1967) sau în nuvelele din Noaptea inocenților (1970), nici în micile romane Reîntoarcerea posibilă (1966) și Dejunul pe iarbă (1968). Conjuncția dintre procedeele onirismului estetic și sugestiile noului roman francez creează un mic eveniment în romanul Lunga călătorie a prizonierului (1971), tradus și publicat în franceză (1976) și în olandeză (1981). Este momentul (după 1971) în care scriitorul își schimbă stilul, renunță la experiment
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
un epic minim, cu personaje șterse, amenințate de anonimizare. Sunt exerciții de perspectivă, montaj, sonorizare a dialogurilor, schimbare a planurilor temporale. Acolo, Sorin Titel e foarte atent la tehnica narativă, la focalizările de imagini. De aceea a fost atras de onirism și de școala privirii din noul roman francez, ca de niște surse de inovație. ,Imaginația mea se transformă în ochiul unui obiectiv cinematografic" - mărturisește naratorul la începutul capitolului 2 din Reîntoarcerea posibilă. Mai experimentalist în primele creații epice, Sorin Total
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
vei regăsi: Violeta Dinescu sau arta muzicală ca destin. O artă cu o retorică ce neagă depărtarea și care gravitează în jurul visului ca în jurul unei axe poetice, lăsându-ne la îndemână, cu generozitate, mai multe chei de intrare: jocul, magia, onirismul.
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]