330 matches
-
plăcere. În cadrul orelor de limba și literatura română pentru copiii de clasa I sau pentru preșcolari se pot utiliza diverse jocuri muzicale pentru stimularea și dezvoltarea vorbirii. Astfel, pentru pronunțarea corectă a sunetelor, se pot folosi jocuri în care apar onomatopee. Tot în cadrul orelor de limba română unele poezii pot fi mai ușor memorate când sunt cântate. Multe dintre creațiile marilor noștri poeți au fost puse pe muzică ( Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu). Muzica poate fi utilizată și în cadrul orelor de
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
acolo, În locul unde s-a produs revelația. Dacă sîntem suficient de lucizi, vom recunoaște că acest limbaj oral evocator este cel de la care pornim pentru a construi textul unui haiku. Acest limbaj, căruia i se potrivește mai degrabă interjecția și onomatopeea, sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate sînt doar gesturi, degete verbale Întinse ostentativ către lucrurile evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În textele livrești
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pline de sens, este unul sincopat și relativ dezarticulat. Ne precipităm, de obicei, verbalizarea, copleșită de emoție, În rostirea unor nume, a unor scurte precizări circumstanțiale, aruncăm cîteun verb sugestiv, abia dacă reușim din cînd În cînd să legăm, printre onomatopee, sintagme de trei, patru cuvinte. Limbajul este unul mai curînd exclamativ, o suită de explozii verbale care indică, arată către lucruri, circumstanțe, detalii hiperbolizate Într-un fel de exuberanța a Întregului nostru comportament. Ceea ce vrem să chemăm și să aducem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1818. Aceasta se petrecea tocmai în perioada când evoluționismul trebuia să câștige teren în gândirea istorică în urma publicării de către Darwin în 1859 a operei sale despre originea și evoluția speciilor pe calea selecției naturale. Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile indoeuropene atribuiau minții omului primitiv noțiuni și concepte, sensuri generale dezgolite de orice relație cu perceperea nemijlocită a realității. „Imposibilitatea de a explica științific facultatea miraculoasă a omului primitiv de a produce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ce rămân ca elemente constitutive ale diferitelor familii de limbi nu sunt nici interjecții și nici imitații. Omul, în statutul lui primitiv și perfect, avea nu doar, ca animalul, puterea de a-și exprima sentimentele prin interjecții și percepțiile prin onomatopee. El poseda printre altele facultatea de a da o expresie mai articulată percepțiilor naturale ale spiritului său. Această facultate nu era opera sa. Era un instinct și, ca orice instinct, obicei ereditar, se putea naște din nimic, spontan, un instinct
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvânt despre care să se poată spune că a fost dat de natură: fiecare cuvânt își îndeplinește funcția prin atribuire și în virtutea circumstanțelor, obișnuinței, preferințelor și a voinței oamenilor. Chiar și acolo unde se face mai mult simțit elementul imitativ, onomatopeea, între nume și lucru nu există absolut nici un raport de necesitate, ci doar unul convențional. Dacă ar fi existat o necesitate, atunci analogia sensului s-ar fi extins la alte animale și la alte sunete, iar aceasta sar fi reflectat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nici un animal nu posedă alt mod de exprimare decât acela pe care l-a primit direct de la natură”. Privită din prezent spre trecut, limba se prezintă fără nici o legătură cu începuturile ei naturale. Cea mai simplă dovadă o oferă forma onomatopeelor, diferită de regulă de la o limbă la alta: rom. ham-ham, engl. oua-oua, rs. gav gav. Această abordare i-a permis lui Withney să se abțină de la formularea expresă a punctului său de vedere asupra naturii limbajului articulat la om și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ce experiența lingvistică autohtonă și latină aducea în simbioza celor două popoare. Eliberați de copleșitoarea încărcătură fonematică, morfematică și semantică pusă de neogramatici în psihicul omului primitiv, etimologii pot aborda acum istoria cuvântului de la simplu la complex, de la interjecții și onomatopee la sistemele fonetice și gramaticale care satisfac toate subtilitățile gândirii și cunoașterii umane. În noua perspectivă a cercetării, compararea cu alte limbi se face nu pentru a afla sursa cuvântului, ci pentru a-i înțelege continuitatea lui specifică în limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
practicile respective. Numai colaborarea și comunicarea au putut face ca lat. granum să se fixeze în română cu sensul și forma grâu, și nu trebuie să inventăm în latină un ascendent pentru grăunte, în albaneză unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se pot întreba cel mult dacă și cum rădăcinile i.-e. pot avea direct, fără mijlocirea altor stadii, origine naturală. În această manieră de percepere a istoriei limbii face și Sextil Pușcariu precizarea că „nu se va ocupa cu problema onomatopeei ca bază a rădăcinilor indoeuropene”, adăugând că „asemenea păreri au fost emise adesea”. Onomatopeea împreună cu exclamațiile vocale condiționate de stimuli fiziologici există în limbă mai întâi datorită faptului că au constituit materia naturală a limbajului uman, iar în al doilea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fără mijlocirea altor stadii, origine naturală. În această manieră de percepere a istoriei limbii face și Sextil Pușcariu precizarea că „nu se va ocupa cu problema onomatopeei ca bază a rădăcinilor indoeuropene”, adăugând că „asemenea păreri au fost emise adesea”. Onomatopeea împreună cu exclamațiile vocale condiționate de stimuli fiziologici există în limbă mai întâi datorită faptului că au constituit materia naturală a limbajului uman, iar în al doilea rând datorită faptului că tot ele stau la baza învățării și reproducerii comunicative a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constata că „între sensul cuvântului și între sunetele din care e compus nu există un raport de corespondență” (Ib.). Percepând limba română fără legătură cu glotogeneza și alcătuită dintr-un fond de cuvinte adunate din alte limbi, Pușcariu remarcă rolul onomatopeei în funcționarea vie a limbii. „Totuși, spune el, ea este singurul izvor fertil de creație de tulpini nouă, cu mijloace proprii (și nu prin împrumuturi din alte limbi), și este un mijloc foarte des întrebuințat în graiul familiar și popular
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alte limbi), și este un mijloc foarte des întrebuințat în graiul familiar și popular spre a da vorbirii o mai mare plasticitate, un colorit stilistic” (p. 97). În aceste limite el caută să găsească „un fir al Ariadnei” împărțind cuvintele onomatopee în 1) interjecții: a) primare (ah, of, văleu), b) chemări sau alungări pentru animale (cuțu, piri-piri), c) adresări către copii (bâja, bibi, baubau), d) cuvinte-ecou (papa „mâncare”, mama, tata) și 2) cuvinte imitative: a bâjbâi, a mormăi; treancafleanca, cioc-boc; țânțar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
i.-e., întrebuințată deci în trecut și în prezent de sute de milioane de oameni” (p. 100), în timp ce pe pagina următoare aduce exemplele de mai sus, la care adaugă în subsol pe a cârti, a mârâi, a gâfâi, în care onomatopeele sunt doar baza naturală a cuvintelor. 2. Structura aglutinantă a limbii române este ilustrată prin prefixare (p. 101 urm.), procedeu pe care etimologia tradițională (DEX) îl refuză în cele mai multe cazuri limbii române, întrucât aceasta nu ar avea istorie proprie, istoria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rol comparabil cu al desinenței față de un radical).534 Bernard Toussaint consideră și el bulele (pe care le vede urmașe ale filacterelor medievale, ceea ce italienii numesc fumeti) convenția de bază în banda desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi tradusă: cocoșul galic se exprimă "cocorico", în timp ce în versiunea germană vorbește limbi străine prin "kikeriki"), până la "gradul zero al foniei", al semnului care nu marchează nici un sunet (interogația tăcută, de exemplu).535 Semnele devin simboluri, care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Între timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o mie de lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cinci ani. Interjecții ce-au uluit Întreaga scară de bloc. (Ajunsesem la oraș. Focșani. Apoi Galați. În cele din urmă, cu camionul duduind de mobile aproape complet dezmembrate și praf de farfurii de nuntă, Înapoi la București. Și aici emiteam onomatopee: nu vedeam decît blocuri. Erau frumoase și luminoase.) Sau ar putea fi ziua cînd am băgat canarul În sobă. L-am scos mult mai tîrziu, printr-un efort mental retroactiv. Era mai viu decît Înainte, mai grăsuț, și de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și Dante, lui Fink i-ar fi fost suficient să se căznească puțin și să scrie un scenariu tradițional abundînd de onomatopee pentru un film cu Damme. Dar, dacă stai și te gîndești bine, ești obligat să recunoști că viața, lupta scriitorului cu ceva nu-i deloc ușoară. Am văzut asta și-n filmul lui Rocky Morton, Efect Întîrziat, din ’88 (același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
secole, spectatorii l-ar vrea vorbind, bîiguind ceva despre cărți pe care nimeni nu le citește, într-o limbă pe care, nu peste multă vreme, nimeni n-o să o mai folosească (într-adevăr, la ce ne trebuie cuvintele, cînd avem onomatopeele?). Nu o face, preferînd să vegheze, golem melancolic, desăvîrșirea vocației lui tîrzii de învățător: micul paj nu reține doar versuri și pasaje, gînduri despre ce merită și ce nu, dincolo de orice profit, ci află, în lumea intereselor schimbătoare, gustul afinităților
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
parcă fără fund, garnisit cu jumări și jamboane după care îmi curgeau ochii (degeaba îi ascundea Muzo rolele de cârnați pe lampă și-n dulap); Pifou trăia într-o lume fascinantă și misterios oligofrenă, populată de televizor, un fotoliu și-onomatopeele fericirii: „Glop-glop!“; Gai-Luron dădea o nouă dimensiune șomajului intelectual, găsindu-i utilitatea supremă: somnul de douăzeci de ore (în slujba ei punea o armată de perne, puiuleți și somiere de dimensiuni și culori diferite, pe care le-achiziționa în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jos, în colțul paginii: Pif Gadget e fericit să ofere cititorilor săi prima Bandă Desenată Perpetuă din lume. În franceză, bineînțeles. Se zice că efectul de mișcare perpetuă e obținut nu-atât prin imagini și mișcarea căsuțelor, cât prin folosirea onomatopeelor. Ele ar direcționa deplasarea fără oprire a desenului.“ „Doar atât?“, s-a încruntat Grosescu, neîncrezător. „O-ntâlnire la Viena, pentru un procedeu tehnic? Pentru o bandă pe care o cunoști deja? Nu-i cam puțin?“ „O cunosc, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jubilau: „Bien joué! Bon Dieu!“ Și mai jos, în aceeași bulă a replicii, se putea citi continuarea: „Par tous les diables, Vitalian Manolescou a abattu le Baron Rouge!“ Desenul arăta cât se poate de clar (avionul se prăbușea cu o onomatopee tipică în căsuța următoare: CRASH!), iar combinația de dumnezeire și drăcuială te îndemna să citești mai departe. Dar ceea ce îți lua ochii aici era cu totul altceva: nu rezultatul acțiunii balistice, și nici strigătele de bucurie ale învingătorilor. Căutasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
facă ceva singur, îl învăț să spună: “Ajută-mă!”) Comunicarea totala in autism Definiția comunicării totale = acea comunicare în care ai dreptul și poți utiliza toate formele de comunicare posibile: * comunicarea verbală * comunicarea non-verbală * mimică * pictograme * fotografii * obiecte * postura * sunete * onomatopee Cel care transmite mesajul trebuie să adapteze tipul de comunicare la capacitățile copilului și la particularitățile sale de înțelegere. Comunicarea totală conduce la dezvoltarea comunicării verbale. Avantajele comunicării totale: 1. Se adresează mai multor organe de simț : vizual, auditiv, tactil
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
educațional A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective , în vederea acționării pe diferite paliere :articulatoriu,.limbaj, memorie , atenție, gândire, afectivitate. Am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unei atmosfere de lucru relaxantă. .Am început cu limbajul receptiv,apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat, în cântec , poezii ), inițierea unor jocuri :umflat baloane ,suflat în lumânări , trece trenul,etc.. In activitate au fost antrenați toți analizatorii . Învățarea cuvintelor și propozițiilor s-a realizat după modelul descris în literatura de specialitate pentru alalie (silabe duble
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
educarea respirației și a echilibrului dintre inspire și expir; educarea auzului fonematic; educarea personalității și înlăturarea negativismului față de vorbire. Terapia logopedică s-a desfășurat în patru perioade: 1. La început s-a încercat emiterea corectă a sunetelor pe bază de onomatopee sau prin coarticulare. Nu s-a reușit și s-au făcut exerciții speciale. În fața oglinzii, logopedul a arătat care este poziția corectă a limbii, buzelor, obrajilor, deschiderea gurii, actului respirator, intensitatea vocii. Prin imitație, a cerut și copilului să realizeze
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]