260 matches
-
punerii în funcție a potențialului nervos, deci are o acțiune directă vizând dezvoltarea psihică. Ea se corelează cu cea indirectă, de susținere a dezvoltării fizice: creștere și maturare a sistemului nervos, osificare, dentiție, greutate, înălțime etc. Din perspectiva problematicii dezvoltării ontogenetice, este extrem de important de subliniat că accentul se pune nu pe simpla prezență sau absență a factorilor de mediu, ci pe măsura, maniera și rezonanța interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Un factor de mediu prezent, dar neutru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
un mediu favorabil), dar și o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau alienant). Educația. În condițiile în care și ereditatea și mediul sunt prezențe obligatorii, dar având contribuții aleatoare în raport cu sensul procesului dezvoltării ontogenetice, societatea umană a perfecționat în timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului și de creștere a controlului asupra procesului dezvoltării individuale. Acest rol îl îndeplinește educația. În accepțiunea sa cea mai largă, educația poate fi definită ca activitatea specializată
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și minusul oferite aleator de ereditate și de mediu procesualității dezvoltării, educația, prin esența sa de activitate umană specializată în dezvoltare, propune doar plus1. Este unul dintre argumentele pentru care lucrările de psihopedagogie prezintă educația ca factor conducător al dezvoltării ontogenetice 1.2. Modele și teorii ale dezvoltării psihicetc "1.2. Modele [i teorii ale dezvolt\rii psihice" Sub impactul mai general al modelelor filosofice și științifice ale devenirii și evoluției lumii vii Ă problemă fundamentală a ontologiei Ă, explicarea dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
prezintă ca o discontinuitate, cu secvențe calitativ diferite și care apar ca derulare a unui program intern. În psihologia dezvoltării, sub influența evoluționismului darwinist, se încadrează acestui model G. Stanley Hall (1848-1924), cu a sa teorie a recapitulării (stadiile dezvoltării ontogenetice repetă marile etape ale filoși antropogenezei); la fel și continuatorul său, A. Gesell (1880-1961), adeptul unei perspective maturizaționiste. Apropiate de pozițiile ineismului sunt și diversele contribuții etologice Ă K. Lorenz, N. Timbergen, I. Eibl-Eibesfeldt, cu puternice influențe în psihologia contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fost apreciată mai ales în raport cu psihanaliza clasică, de la care, de altfel, și pornește. 3. Vârstele școlare. Caracterizare psihologică. Recomandări pedagogicetc "3. Vârstele [colare. Caracterizare psihologic\. Recomand\ri pedagogice" Dacă secțiunile anterioare ale capitolului au structurat problematica de ansamblu a dezvoltării ontogenetice, cea de față are un rol aplicativ imediat: să sensibilizeze asupra particularităților de vârstă ale elevilor și să ofere sugestii de acțiune pedagogică sau didactică. Deoarece astăzi, la tot mai multe discipline, profesorul face echipă cu învățătorul Ă limbi străine
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
acest joc există, cu certitudine, și un beneficiar Ă elevul nostru. ÎNTREB|RI:tc "ÎNTREB|RI\:" 1. Definiți conceptele: nișă de dezvoltare, stadiu genetic, criză de dezvoltare, egocentrism. 2. Argumentați de ce mediul nu poate fi considerat factorul conducător al dezvoltării ontogenetice. 3. Comparați stadiile dezvoltării afective descrise de Fr. Dolto (vezi bibliografia) cu cele propuse de E. Erikson. Asemănări, deosebiri. 4. Prezentați și comparați caracteristicile socio-morale ale tuturor vârstelor școlare descrise. 5. Explicați, în baza schemei figurale prezentate, diferențele dintre realismul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de analiză pe trei planuri: Comunicarea verbală (CV). Informația este codificată și transmisă prin cuvânt și prin tot ceea ce ține de acesta sub aspectul fonetic, lexical, morfo-sintactic. Este cea mai studiată formă a comunicării umane, deși, din perspectivă antropogenetică și ontogenetică, apariția ei este cu mult devansată de celelalte două forme comunicative (Teodorescu, S., 1997). Este specific umană, are formă orală și/sau scrisă, iar în funcție de acestea, utilizează canalul auditiv și/sau vizual. Permite formularea, înmagazinarea și transmiterea unor conținuturi extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor. Înglobând o diversitate de posibilități, comunicarea nonverbală este astăzi obiectul unei susținute serii de cercetări menite să-i aprofundeze mecanismele și funcțiile. Din punct de vedere ontogenetic, CNV prezintă o mare precocitate bazată, în egală măsură, pe elemente înnăscute, spre exemplu: diversele comportamente expresive primare ale afectelor și emoțiilor, dar și învățate, inițial imitativ. Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea condițiilor interacțiunii (privirea, orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
existența în timp ce alții o descriu chiar de la vârstă relativ fragede, dincolo de 4-5 ani și până la adolescență. Prevalența acestei forme juvenile este dificil de estimat, dar pare mai scăzută decât cea a autismului (Volkmar et al, 1988). Antecedentele familiale și/sau ontogenetice sunt frecvente, cât și existența anomaliilor premorbide (personalități de tip schizotipal, tulburări de atenție și concentrare sau conduite deviante -Arnold, 1987; Asranov, 1986; Russel et al, 1989). Aceste anomalii premorbide, de același tip cași cele observate pentru formele clasice, permit
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de mediu sociocultural. A doua caracteristică a modelului neurobiologic este constituită de insăși funcționalitatea sistemului nervos, bazată pe mecanismul de polarizare repolarizare, de transmitere transsinaptică a influxului nervos, pe jocul de excitație inhibiție, pe ierarhizarea neurofunctională, prin integrări
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
pe utilizarea unor tehnici ca: electronomicroscopia, imunochimia, digestia enzimatică , cultura in vitro a protoplaștilor , etc. Concluzia generală a acestor studii este că peretele celular al drojdiilor este o structură fizico-chimică cu organizare arhitecturală inconfundabilă, care variază în funcție de specie, stadiul ontogenetic, condițiile de cultură în laborator, etc. Prin activitățile sale metabolice și polimorfismul antigenic, peretele celular al drojdiilor se aseamănă cu cel al bacteriilor gram-pozitive, deși organizarea sa pare a fi mai simplificată. 1.1.1.1. Semnificația biologică a peretelui
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
are o densitate electronică superioară celei interne.În imaginile electronomicroscopice de baleiaj, suprafața externă a peretelui celular apare relativ netedă. În contrast cu suprafața externă, cea internă este puternic ornamentată, prezentând riduri proeminente; numărul și mărimea ridurilor depind de stadiul de dezvoltare ontogenetică și de starea fiziologică a celulei. Pereții transversali sau septurile dintre celulele-mamă și fiică, de regulă foarte subțiri, nu mai prezintă o structură lamelară. Analiza atentă a imaginilor electronomicroscopice ale pereților celulari de la diferite specii de drojdii a condus la
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
exerciții de gimnastică facială, gimnastică linguală, exerciții de pronunțare a fonemelor și exerciții de pronunțare coarticulată a grupurilor silabice. Se va insista asupra exercițiilor care antrenează mișcările necesare în articularea consoanelor cu o biomecanică complexă, care apar ultimele în evoluția ontogenetică. Dificultățile disfazice ale copiilor preșcolari apar la pronunțarea consoanelor siflante s-z, fricative ș-j sau vibranta r și mai puțin la rostirea consoanelor uvulare c-g sau a africatelor f-v. Prin solicitarea mușchilor articulatori se urmărește menținerea echilibrului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, ca profesor consultant la Centrul de Învătământ Deschis la Distanță. Activitatea științifică și de cercetare: Contribuții teoretice și participare la numeroase simpozioane de specialitate: * „Rolul educației fizice în dezvoltarea ontogenetica a ființei umane”, Buc., 1980; * „Modernizarea procesului de ed. fizică într-o noua structură a lecției”, Buc., 1962; * “Contribuții la realizarea studiului comparativ a potențialului biomotric a populației școlare” între anii 1981-1984 și 1991-1996 în cadrul Centrului de Cercetări pentru probleme
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107363]
-
ciclul celular, atunci când este fosforilată. Alarmarea ei se traduce prin trei acțiuni concrete: a) blocarea ciclului; b) orientarea celulei către mecanismele de reparație ale ADN și c) orientarea către apoptoză a celulelor irecuperabile, care fie că și-au terminat misiunea ontogenetică (sunt perimate în procesul de embriogeneză sau au îmbătrânit, fie au suferit leziuni ale ADN imposibil de remediat. Stresul, leziunile ADN și virusurile oncogene (antigenele E6 și E7 ale virusurilor Papiloma, SV40, antigenele adenovirale E1A și E1B și probabil și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dacă de-a lungul timpului mecanismele de transcriere nu ar fi lăsat să se strecoare unele „greșeli minime“ dar compatibile cu continuarea vieții la nivel celular, nu ar fi existat fenomenul adecvării la mediu și implicit o evoluție filo- și ontogenetică a viețuitoarelor. Se apreciază că în mod normal (și spontan) apare o eroare la 107 baze recopiate corespunde, pentru o celulă, la 300 de erori per fiecare ciclu de multiplicare. O asemenea cifră de erori „proof reeding“ nu este compatibilă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
falangelor de la labele unor embrioni de mamifere (fig. 4-2). De altfel, întreaga embriogeneză este un șir lung de pierderi de țesuturi, compensat de înlocuirea lor cu altele. Se știe, încă din anii ’60-’70 ai secolului XX, că toate schimbările ontogenetice sunt dictate de intrări succesive în activitate și de depresări ale unor gene. S-a spus, metaforic, că întreaga operă de clădire moleculară care are loc în embriogeneză se face după muzica unui „clavir genetic“: un anume determinism apasă pe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în interiorul ei, în zestrea ei genetică. Oricare dintre celulele organismului, fetal sau adult, posedă această zestre, dar programul concret de distrucție, de sinucidere altruistă, nu devine activ decât în cazul celulelor condamnate să dispară. În celulele „necesare“ unei anumite etape ontogenetice programul nu este activat, astfel că celulele capătă dreptul să se multiplice. Reiese astfel că homeostazia celulară și în final toate echilibrele de acest fel din organism, sunt întreținute de „jocul“ dintre factorii proapoptotici și cei antiapoptotici. Așa se face
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care, la rândul său, influențează favorabil încrederea în sine. Este știut că o stima de sine pozitivă ne permite să acționăm eficient, să ne simțim bine în propria noastră piele, să facem față dificultăților existenței. Într-o etapă a dezvoltării ontogenetice, precum adolescență, tinerii trebuie încurajați să-și construiască o stima de sine pozitivă care să-i ajute să relaționeze mai bine cu ceilalți, care să-i ajute să se exprime mai bine, să comunice mai ușor, să acționeze mai eficient
Studiu cu privire la stima de sine la elevii cu deficien?e de auz by Ady Cristian Mihailov [Corola-publishinghouse/Science/83989_a_85314]
-
nu chimică ca mai înainte, planta evidențiază preferințe de mediu. În acest sens, figura 30 [39] evidențiază tot o dependență gaussiană a H de rH-ul substratului, cu alte cuvinte o reacție directă, ca în cazul dezvoltării în primele stadii ontogenetice a secarei. 2.2.2.3.2.2.2. Dependența de temperatură a rH-ului optim Scopul excursului nostru ridică și această problemă potențială, legată de diferențele de temperatură existente între diferitele secțiuni ale instalațiilor industriale de răcire. Aplicată unei
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
plantelor sau microorganismelor, care întrețin relații strânse, directe cu mediul (apă sau sol), o parte a metabolismului, în special bacterian, decurgând inclusiv în mediu. În cazul animalelor, noțiunea se aplică, cel puțin în stadiul actual de cunoaștere, celor unicelulare, fazelor ontogenetice inițiale ale animalelor evoluate inclusiv acelea de uscat, sau în legătură cu așa numitul mediu intern [59]. Putem discuta un caracter „introvertit“ al animalului, izolat de influența directă, chimică a mediului în „spatele“ unui tegument și desfășurând o activitate trofică internă, în cadrul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
66]: au - acid uric; c - creatinină; g - glucoză; u - uree). Și în cazul animalelor putem lua în discuție o dependență de temperatură a rHului optim, sub rezerva referirii la organisme primitive, unicelulare sau la orgnisme evoluate dar aflate în stadiile ontogenetice primare (de ou sau larvare), adică în acele cazuri în care caracterul „introvertit“ este nedesăvârșit, ceea ce face ca influența chimică a mediului să devină evidentă. La nivelul mediului intern, dependența în discuție poate fi luată în considerație numai la organisme
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
a speciilor, la rândul lor dependente de un mediu aflat adesea în permanentă schimbare. Totuși, câteva elemente comune/definitorii pot fi amintite. În primul rând, toate (de interes) sunt organisme acvatice sau cel puțin organisme care într’un anumit stadiu ontogenetic (de regulă de ou sau larvă) duc o viață acvatică. În al doilea rând, toate sunt organisme heterotrofe, microori macrofage. În al treilea rând, toate sunt organisme pluricelulare, și cu țesuturi și organe puternic specializate (este vorba în principal de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
soluției (prin apa de adaos, de exemplu) conduce la modificarea rH-ului, conducându-l spre valori mai oxidante (v. fig. 72) proprii dezvoltării producătorului primar. Verificarea celor de mai sus pe un sistem biologic experimental, anume dezvoltarea, în primele stadii ontogenetice, a unei plante (fotoautotrofe) test - secara -, a arătat (fig. 73) că efectul biologic reprezentat ca funcție de rH respectă o alură Gauss (incompletă). Alura gaussiană denotă determinismul redox al efectului biologic, anume unul direct. Totodată se remarcă faptul că efectul este
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de mediu sociocultural. A doua caracteristică a modelului neurobiologic este constituită de insăși funcționalitatea sistemului nervos, bazată pe mecanismul de polarizare repolarizare, de transmitere transsinaptică a influxului nervos, pe jocul de excitație-inhibiție, pe ierarhizarea neurofunctională, prin integrări succesive
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]