2,454 matches
-
o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Încoace, aceea de a revelă „nev?zutul, neauzitul, inefabilul" , „de a dezv?lui personalitatea latent? a lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de simboluri, „un cosmos viu, articulat, semnificativ" universul poetic. Dar peisajul eminescian nu Înseamn? numai „o stare a sufletului", ci un Intreg univers de simboluri, pentru c? poetul pune totul sub semnul unei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o mas? opac?, ci un cosmos viu, articulat ?i semnificativ" , a?a cum devine, În plan artistic, universul poetic. Configura?iile spa?iale ale universului poetic eminescian cumuleaz? astfel ample rezonan?e mitice. Este acesta unul dintre motivele pentru care George C?linescu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
e între noi e o treabă așa și pe dincolo. A râs carnasier, cu capul dat pe spate, limba vibrând șerpește. — Am o colecție de bile de sticlă, i-am spus la ureche. Globuri logotetice, din alea dungate, din sticlă opacă, fiecare conținând un mic vis încremenit... o căsuță din turtă dulce... o insectă obraznică, cu coarne și cizmulițe... un cățel cu rânjet arogant... un semnul întrebării... o caschetă de controlor... un lacăt... câteva care n-au nimic înăuntru, dar parcă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca să mă pot întoarce la băut normal, fără zvâcnituri. în jurul meu, la terasă, mai erau niște fete din cultura aia a smiorcăielii, pe care și-o merită, pentru că fiecare din ele era dotată cu un băiat cu ochelari de soare opaci, din cadmiu, care o întreba: „Bă, m-ai înțeles?“ Brusc, am văzut-o la altă masă pe arogantă, remarcându-i abia acum ochii injectați și un dragon decolorat tatuat pe o gleznă foarte fină. M-am holbat mult timp la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să mă ia de mână, dar și-a amintit unde suntem și a mers înainte lângă mine, pocnind baloane de gumă, dând din cap absentă. îi explicasem că în cultura violentă pe care o traversam trebuie să-și scoată ochelarii opaci când vorbește cu oamenii, că a-ți arăta ochii e un semn elementar de intenție de comunicare, dar mă ascultase agasată, mestecând, mă pupase și-mi suflase: — Te ador. Promite-mi că ne vom despărți frumos. Sfârșitul e foarte important
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne mai mult decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere / ceea ce implor clipă de clipă
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
regimului comunist, aceea a copilăriei petrecute la țară și vertebrate de o dragoste destul de confuză, aceea a unei prietenii nubile și dominatoare, în fine, aceea a trecutului care - în afara câtorva fotografii și a câtorva povești fragmentare - se arată impenetrabil și opac. Nimic, deci, cu adevărat narativ nu constituie trama acestei povești. Scheletul construcției e mai degrabă aerat, rămânând ca restul și lestul, imagistica și fantezia să asigure osatura strictă a romanului. Care este însă - dintre cele două traiectorii aproape paralele - romanul
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
adevărurilor fierbinți. Ele se pretează la un exercițiu intelectual de fină aranjare a informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
alegeri taberele politice erau clar delimitate și, practic, asumate de toată lumea. Acum totul stă sub semnul penumbrei, complicitățile, vizibile în acțiunea politică, sunt rejectate cu țâfnă în declarațiile celor în cauză, dar niciodată contrazise de fapte, o țesătură transpartinică și opacă, concepută în laboratoarele unor oligarhi și promovată de mari trusturi de presă tinde să acopere molatec o țară abia intrată în Uniunea Europeană. Trădările se țin lanț, alianțele se modifică peste noapte, un gri atotcuprinzător (cu totul diferit de cel celebrat
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
grație puternicei lentile care mărește infinit, structuri, configurații, raporturi de atracție și respingere, care se aflau dintotdeauna acolo, dar erau imposibil de văzut cu ochiul liber. Sunt scoase astfel la lumină niște adevăruri familiare și accesibile, dar care ne rămîneau opace și care acum iradiază revelator. Un astfel de demers analitic, pe care l-am numit generic microscopie hermeneutică, ne oferă și Scena supravegheată: punctul de plecare al acestei cărți este o experiență punctuală de spectator care, asistînd la o reprezentație
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
-ului în urechi și, fără alte eforturi, îți aduci aminte de tine. De la nașterea camuflată de tot soiul de obiecte încă necunoscute la explicațiile nu de fiecare dată clare ale vorbelor maturilor încrâncenați, de la sfaturile reținute nefiltrat la tinerețea din ce în ce mai opacă a bunicilor. Vreți să vă convingeți? Citiți: "ia-mă de mână, limpezește amiaza,/ netezește-mi surâsul încetul cu-ncetul,/ căci n-am să mă pot tălmăci/ în totului tot niciodată", apoi: "Singurătatea e atunci/ când, în loc de asfalt,/ dai peste bălțile
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
nostru, face parte din identitatea noastră spirituală/ culturală. (Să nu zic na-țională, că acest cuvânt a devenit fie desuet, ba, și suspect, fie, prin repetare demagogică, sleit de substanța lui curată, originară.) Rememorăm (chiar și pentru urechi surde și ochi opaci) câteva secvențe ale unor asemenea "normalități" recente. l Casa Balș din Iași, monument arhitectonic de la început de secol XIX, sediul (dar se mai poate numi așa?) Filarmonicii "Moldova", e (tot) în schele. Ce n-a reușit regimul comunist demolator, izbutesc
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
elegant volum, format mare și însoțit de un CD, Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie, Simona Popescu își propune un obiectiv extrem de ambițios: nici mai mult, nici mai puțin decât reabilitarea genului liric, într-o epocă tot mai opacă. Amânând puțin analiza cărții sale (și trecând peste amănuntul că o apărare a Poeziei ar impune, totuși, o înzestrare artistică superioară), să admitem că versificatorii de astăzi au o viață destul de grea. Spre deosebire de antecesorii lor tipăriți în tiraje mari, recompensați
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-sale de
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau de infinitul senin, sau de lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva care nu-mi spunea nimic. M-am întrebat ce se întâmplase, de ce devenise o persoană obișnuită, de ce nu mai avea atribute de zeiță a verii, dacă doar cu câteva momente înainte
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mult în jurul nostru decât banalitatea unui univers fără miracole... că nu exista nimic din infinitul acela senin care transforma realitatea, că nu exista libertatea aceea a vieții, dincolo de orice, că nu era posibil nimic supranatural, că totul era de fapt opac și limitat și fără mister... ceea ce ar fi fost total neadevărat. Era exact invers. Aveam dovada în solzii aurii... Am lăsat-o însă în atitudinea ei, să treacă neobservată, pentru că voia să fie așa, și n-am mai privit-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
însoțite și de o motivație puternică, randamentul învățării crește exponențial, ca și dezvoltarea intelectuală. Maturizare Copt la minte nu înseamnă neapărat inteligent ori deștept. Se poate spune așa despre cineva care a ajuns la maturizare intelectuală. Logic Dintr-o minte opacă sau tulbure nu pot ieși idei limpezi. Întrebare Viciile și bolile secolului îi pândesc pe tineri la tot pasul. Cine îi ajută să nu le cadă pradă? Educator Educator bun este acela care învață necontenit pentru a-i putea învăța
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și se raportează întotdeauna la "cestiunile arzătoare" ale zilei. Efectele pe care le caută sunt din galeria explozibililor. Chiar dacă analiza este minuțioasă, registrul parcurgerii și încheierii ei e unul simplificat și demonstrativ, pe înțelesul tuturor. Un publicist sofisticat și abscons, opac, ininteligibil miilor de cititori, e o contradicție în termeni. În schimb, libertatea eseistului este aproape totală. Asociații surprinzătoare și paralele inedite, focalizări ale unor detalii ori, dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
Sunată ora); "obosite stelele/ sclipind cărunte/ au îmbătrînit pe cer" (Stelară); "a fost ca-n lumi care-au trecut/ ori poate n-au fost niciodată" (A fost, n-a fost)... Concentrat cu precădere asupra eului propriu, liricul nu rămîne totuși opac la dramele lumii în care trăiește: calmul livezilor de portocali e sfîșiat de explozia unei bombe (Iarnă verde); o mamă își plînge fiul ucis: "ce vesel era cînd a plecat// ecoul pașilor lui n-are să mai sune/ urcînd scara cîte
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
mine, pentru că știu că sunt adevărate. Știu și că sunt inumane, în raport cu ce simțim și gândim acum. Or, eu simt și gândesc acum, de asta am scris Atelier. Despre indiferența asta a evoluției sau a istoriei, sau a timpului, absolut opacă, am vrut să vorbesc. Din teamă. Fiindcă mi-e imposibil să mă rup de mine, de carnea mea umană. Sunt condamnat la propriul meu fel de-a fi, dar pot în același timp să-mi închipui un altul. Și mai
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
de la unul dintre "locotenenții" săi de opt sau nouă ani, Sherko (Ajil Zibari), mîna unei statui a lui Saddam Hussein, mîna sub care s-a așezat temporar și soarta poporului Kurd, care a făcut obiectul unui genocid sub privirile intenționat opace ale Occidentului și Orientului. Ghobadi nu idealizează această lume, și este departe de a face propagandă, de a ideologiza, de aceea libertatea punctului său de vedere se transmite instantaneu, cuceritor. Filmul iranian este sensibil la această lume a copilăriei, relevată
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
este complex. După Memmi, el cunoaște trei etape: în prima, "celălaltul" (fie că este vorba despre un popor sau despre un reprezentant al acestuia) este văzut ca o absență, ca ceva lipsit de toate calitățile apreciate în Occident. Apoi, devine opac, umanitatea sa dispărând ca misterioasă și impenetrabilă. În cele din urmă, colectivitatea căreia îi aparține este asociată, prin defectele sale, cu incapacitatea organizatorică, cu haosul, corupția și răul. De necontrolat datorită marginalității lor, colonizații nu pot fi decât "rău-intenționați". Considerațiile
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]