110,211 matches
-
și al lui, ca "decan al presei românești", vine parcă în întâmpinarea ediției Scrieri I, angajare de mare, dificilă și pioasă lucrare a editorului Victor Frunză: "Închei cu speranța, nu deșartă, că va veni momentul (scrisoarea este datată 1996) când opera lui Pamfil Șeicaru, ca și a altor "osândiți ai istoriei", în integralitatea ei, va vedea mult-așteptata lumină a tiparului." Acestui început i se cade analiza aprofundată într-o cronică următoare.
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Aici, adevărul este valoarea artistică. O carte de literatură nu poate fi adevărată sau falsă, e bună sau proastă. Arta poate fi ilogică, imorală, ilegală, eretică. Arta nu cunoaște mila, nici democrația. Nu cred în rolul educativ al artei. O operă de artă poate fi rea, nocivă, malignă, ca tabloul negustorului lui Gogol. Visez să scriu o carte insuportabilă, care să presupună riscul nebuniei pentru cine o citește. Demult, o fată extraordinară de care eram îndrăgostit până la desființare îmi spunea, pentru că
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
bântuie umanitatea. După 11 septembrie 2001 cred că și cea mai dementă construcție imaginară a autorilor de SF poate deveni într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să trăiască la nesfârșit? Nu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să trăiască la nesfârșit? Nu voi înceta să-l pomenesc pe Caragiale: important e ca o operă de artă să nu fie născută moartă, să vieze, fie și o secundă, nu să fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să trăiască la nesfârșit? Nu voi înceta să-l pomenesc pe Caragiale: important e ca o operă de artă să nu fie născută moartă, să vieze, fie și o secundă, nu să fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva să fie un simplu zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de ani de la dispariția sa. Un nepot al său, Marcel Zambaccian, proprietarul unei Galerii de lîngă Curtea-Veche din București, își amintește de Krikor și de înaintașii familiei: "Z. era un om foarte activ. Se agita, vizita galerii, cumpăra picturi și opere de artă din acea perioadă. Veniturile sale erau obținute din activități comerciale. Avea o firmă înființată în 1910, la Constanța, de către bunicul meu, Agop Zam-baccian. Se pare că și străbunicul meu, Aram Zambaccian, se ocupa cu negoțul." Muzeul Zambaccian a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Nicolae Manolescu Aceste rînduri nu vor să fie nici o analiză critică (nu i-am recitit opera), nici o evocare propriu-zisă a omului (pe care l-am cunoscut tîrziu), ci, mai degrabă, o înseilare de considerații strict personale inspirate de literatura și personalitatea lui Zaharia Stancu (n. 2 oct. 1902 - m. 5 dec. 1974). Cînd l-am întîlnit
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
-l condamna, măcar pentru a ne face o imagine asupra amplorii activității sale deviante. Mai palpitant, însă, decât viața sexuală a zâmbitorului istoric e felul în care el a ajuns la un statut de vedetă academică. Un statut pe care opera sa de până acum nu-l motivează deloc. Refăcând, din articolele de presă, traseul biografic al lui Kurt Treptow, am obține următoarea fișă de dicționar: un tânăr american, fascinat de istoria României, sosește în această țară, după ce, în prealabil, făcuse
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
Antoaneta Ralian Înainte de a fi fost cunoscut cititorilor - cel puțin cititorilor din România - prin opera sa bogată, insolită, plină de farmec, numele lui Salman Rushdie a făcut vîlvă datorită extraordinarei întîmplări care i-a fost hărăzită: condamnarea la moarte, de către fundamentaliștii islamici, pentru cartea sa, Versetele Satanice. Carte considerată a fi un sacrilegiu, o insultă
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
adusă religiei musulmane. Condamnare care l-a făcut pe autorul de origine indiană să se refugieze sau, mai bine zis, să se ascundă în Anglia. Ani de zile a dăinuit crunta amenințare cu moartea și atenta păzire a autorului, în timp ce operele lui cucereau întreaga Europă și cele mai înalte distincții: "Booker Prize" și "Booker of Booker" pentru romanele Grimus și Midnight's Children (Copiii din Miez de Noapte, tradus și la noi), "Prix du Meilleur Livre Etranger" pentru romanul Shame (Rușinea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
unui poet adevărat) nu se poate încadra în tiparele conceptualizărilor și problematizărilor bachelardiene." De aceea Balázs Tibor utilizează tipurile de complexe din cadrul psihanalizei focului, apei ș.a.m.d., mai curînd ca pe un substanțial punct de pornire în analiza unei opere care s-a realizat "visînd materii, visînd prin materie." De fapt, trebuie să precizăm că autorul nu se oprește asupra întregii opere a lui A.E.Baconsky (nu ne spune nimic, de pildă, despre începuturile sale poetice, marcate de presiunea
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
psihanalizei focului, apei ș.a.m.d., mai curînd ca pe un substanțial punct de pornire în analiza unei opere care s-a realizat "visînd materii, visînd prin materie." De fapt, trebuie să precizăm că autorul nu se oprește asupra întregii opere a lui A.E.Baconsky (nu ne spune nimic, de pildă, despre începuturile sale poetice, marcate de presiunea dogmelor proletcultiste), ci se concentrează cu precădere asupra volumului Fluxul memoriei, în măsura în care acesta se pretează cel mai bine explorării prin lentile bachelardiene
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
interviu acordat lui Alastair Reid. Cunoscuta editură clujeană Dacia, cu începere din 2000, a lansat o nouă colecție: Dacia Educațional, în seria "Bibliografie școlară", prin urmare este vorba de monografii sau de " Biografia unei capodopere", de analize critice ale unor opere clasice studiate în liceu. În 2002 au apărut în cadrul acestei colecții coordonate de criticul Ion Simuț, patru cărți despre cărți, patru numere (12, 13, 14 și 15). Analiștii operelor consacrate sunt critici literari cu experiență didactică, profesori universitari din diferite
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
monografii sau de " Biografia unei capodopere", de analize critice ale unor opere clasice studiate în liceu. În 2002 au apărut în cadrul acestei colecții coordonate de criticul Ion Simuț, patru cărți despre cărți, patru numere (12, 13, 14 și 15). Analiștii operelor consacrate sunt critici literari cu experiență didactică, profesori universitari din diferite centre culturale românești cum sunt Iași, Craiova ori Baia Mare: Șerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Al. Săndulescu ș.c.l. Cel care parcurge aceste biografii, duce o muncă de recunoaștere dar
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Sânziene. De fapt, toate monografiile incluse în colecția Dacia Educațional urmează aproximativ același mod de abordare analitică a scrierilor literare apărute în manuale și cartea domnului Gh. Glodeanu nu este o excepție din acest punct de vedere. Se vorbește despre operă în general, demersul critic se continuă cu o imersiune în opera-obiect de studiu, în cazul de față Noaptea de Sânziene a lui Mircea Eliade, și biografia se încheie cu menționarea altor viziuni critice asupra romanului supus disecării. Lucru evident (cu excepția
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
lui Nicolae Breban folosindu-se de un instrumentar critic creat de el însuși, onto-retorica, de reorientare post-structuralistă și post-deconstrucționistă. Această onto-retorică presupune o dialectică interpretativă, nuanțată până la detaliul și relația infinitezimale, având drept scop cunoașterea identității retorice și poetologice a operelor. Domnul M. V. Buciu se apropie, prin urmare, de creația literară, cu un alt obraz și cu un alt glas: Naratorul își reprimă privilegiul certitudinii, refuzându-l deopotrivă naratorului - destinatarul narațiunii (...). Marcată este, în aceste romane, și prezența naratorului - destinatarul acțiunii
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
prin urmare, de creația literară, cu un alt obraz și cu un alt glas: Naratorul își reprimă privilegiul certitudinii, refuzându-l deopotrivă naratorului - destinatarul narațiunii (...). Marcată este, în aceste romane, și prezența naratorului - destinatarul acțiunii... Dar în același timp și opera se pretează la acest joc, este maleabilă, are nervii scriiturii moderne și postmoderne și capcanele din ce în ce mai dificile caracteristice. Autorul acestei monografii vehiculează termenul bizar (la tot pasul) amfibologic, pomenește de Ph. Lejeune (distincția autor-narator), de informanții spațio-temporali (R. Barthes), de
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
exclusive (și exclusiviste!) ale programului bretonian", fiind limpede din lectura meditațiilor sale asupra poeziei, conținute în plachete precum Medium, Castelul orbilor, Teribilul interzis, că ele se nutresc consistent din tezele și din practicile comilitonilor parizieni, fundamentate, după cum am amintit, pe opera unor predecesori, asimilați cu fervoare în cîteva directive resimțite drept capitale. Acestea în ceea ce privește încadrarea bardului în curentul pe care și-a propus a-l sluji cu devoțiune. Dar personalitatea robustă a lui Gellu Naum nu pregetă a se diferenția de
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
autenticitatea: "Poeticul și poieticul, remarcă Ion Pop, comunică intim, și avangarda, radicală în tot ce întreprinde, atinge nivele acute ale acestei osmoze, cu atît mai mult cu cît este prin definiție militantă, revoluționară, iconoclastă și experimental-novatoare, interesată nu atît de "opere" încheiate și "definitive", cît de mișcarea spre operă, de o dinamică a spiritului angajat în gestul creator". Se cuvine a reține ascuțita conștientizare a convenției literare în sfera imaginarului însuși, ca și a tehnicilor "automatismului psihic" care, paradoxal, ajung a
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
intim, și avangarda, radicală în tot ce întreprinde, atinge nivele acute ale acestei osmoze, cu atît mai mult cu cît este prin definiție militantă, revoluționară, iconoclastă și experimental-novatoare, interesată nu atît de "opere" încheiate și "definitive", cît de mișcarea spre operă, de o dinamică a spiritului angajat în gestul creator". Se cuvine a reține ascuțita conștientizare a convenției literare în sfera imaginarului însuși, ca și a tehnicilor "automatismului psihic" care, paradoxal, ajung a se monitoriza. Este ceea ce criteriul a numit "comedia
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
o criză de conștiință de felul cel mai general și cel mai grav", afirma concludent însuși Breton, în Al doilea manifest al suprarealismului, datat 1929. Cu discreție, însă cu tenacitate, Ion Pop a punctat acest "negativ" al rebeliunii antiintelectuale în opera lui Gellu Naum (deși extensibil, în bună măsură, la întreg peisajul avangardist), această recuperare (repêchage) a conștiinței ce are aerul catastrofic că renunță la sine, dar care nu aplică decît norma hegelian-bretoniană a "negării negației". Teribilul, "monstruosul" inconformism revine în
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
cu ceva timp în urmă. Aflată acum în Berlin-Mitte, realizez că perspectiva culturală asupra metropolei europene se poate modifica ușor în funcție de locul din care privești și, nu mai încape vorbă, influențată de anturaj. Așa am ajuns să asist la scurta operă a lui Boris Blacher, Die Flut (după o nuvelă de Guy de Maupassant), în piscina fostelor Băi orășănești de pe Oderberger Strasse, din Prenzlauer Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca atare din anul 1986 și planificate a
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
în piscina fostelor Băi orășănești de pe Oderberger Strasse, din Prenzlauer Berg. Indiferent de destinația viitoare a acestor băi (închise ca atare din anul 1986 și planificate a intra în reparații capitale în 2003), iată că au găzduit Fluxul lui Blacher, operă radiofonică a anului 1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări (mai ales scenice) de Boris Blacher sunt necunoscute în România. Densă, expresivă, modernă în neoclasicismul său (de mijloc
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
poate fi socotită nici o monografie pentru că pictorița este foarte puțin prezentă în datele ei umane și istorice, chiar dacă epura bio-bibliografică, de altminteri foarte consistentă, și anumite trimiteri din studiul introductiv compun cu multă exactitate itinerariul unei vieți și istoria unei opere. Nici despre un catalog de etapă sau despre unul exhaustiv nu poate fi vorba, pentru că dimensiunea de inventar și aceea a descripției muzeografice lipsesc cu desăvîrșire. însă în pofida acestor aparente dificultăți de așezare a cărții într-un gen sau altul
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]