434 matches
-
pusă... Din noapte cu-nceput de ziuă el se scula, nu știu dacă mânca, dar știu că-avea o doniță cu apă rece de izvor. Apoi în straie țărănești cu cioareci, cămeșă și opinci tulea pe vale-n luncă să se opintească la bușteni... Era un om întreg dar mutul vorbei îl ținea departe de prieteni și fetele erau doar pentru ochii lui și vise. De-acum povestea-și face alte căi și spune că nu știe cât avea voinicul dintr-o
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
de ales. Trebuie să coborâm cât mai repede ... Și înșfăcăm rapid valizoacele de pe lângă canapele, de pe sus ... Cât pe ce să ne cadă una în cap! Sunt așa de grele bagajele noastre că parcă au în ele geamanduri din Marea Nordului! Ne opintim și ne strecurăm cocoșați, în șir indian, pe culoarul vagonului englezesc, îndreptându-ne hotărât spre ieșire. Coborâm toți în viteză și culmea culmilor! Când și ultimul pasager pune piciorul pe peron, ne dăm seama că trenului i se dă plecarea
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
decis cum se face vorbire demult, de la Râm, că suntem, acum și pururea și-n vecii vecilor, prin neostoita noastră milosârdie, încurajați noi de avântul științelor și artelor și bunăstării întregului nostru ne-am neam (ah, fir’ar!) neam, să opintim încă Putin puțin pentru a înființa în țara noastră, pentru aceia dintre noi care încă nu-și găsesc locul specific în Pantolon Panteonul cremei elitelor din vârful societății noastre, c-aici suntem încă, Academia Academiei Academicienilor DIN ROMÂNIA, focarul de unde
Propunem încă o altă, nouă, mândră Academie. Nu mai putem răbda. Să nu fim academicieni? () [Corola-blog/BlogPost/338091_a_339420]
-
și le pun în cofrajele de carton pregătite într‑un colț. Mă ofer să scanez și eu una. Sunt 132 de ouă pe o sită, un ou are circa 65 de grame, cu totul sita are vreo nouă kilograme. Mă opintesc în ea și abia reușesc să o disloc din raft. Ferestruica de control e un portal spre lumea nouă: în stivele de lăzi din grilaj de plastic alb, printre ouă câte‑un pui se clatină etilic, încearcă să se ridice
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
îmbinate, abia fusese construit gardul. Dacă ar fi avut constituția Grasului - ăsta făcea sală, nu glumă! -, din două mișcări, era sus, dar așa... s-a cam chinuit, dar tot a reușit. Se prinsese bine în mâini, își curbă spatele, se opinti și apucă să treacă piciorul peste gard. Aruncă o privire. Ceea ce văzu nu-i plăcu... chiar deloc; el râdea și o strângea pe ea, de mijloc, iar ea se retrăgea; ba că ar vrea , ba că nu ar vrea... Ea
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
ți-oi pune, bunăoară, Fânul din câmp! Atunci să știi, / Atât de iute ca să fii!” De la o vreme s-a sfârșit / Valea, iar carul s-a oprit, Căci drumul se urca pieziș / Pe-un deal aflat de-acurmeziș. ‘Geaba Dănilă se-opintea, / Căci carul înapoi dădea. Dănilă zise supărat: / „Car am voit? Car am aflat! Ce să mă fac cu el acum?” / Cu greu l-a tras, apoi, din drum Și necăjit și-ngândurat, / Sus pe proțap, s-a așezat. „Da’ asta
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
simțirile se estompează, fericirile dispar, speranțele, și ele, se împrăștie în mocirla de neliniști, frici, ezitări, îndoieli... Lacrimi ce coboară din preaplinul inimii se omogenizează în sângele bietului suflet suferind și îmbogățesc noroiul, împotmolindu'ne pașii... Cu ultimele puteri ne opintim neclintirea pentru a rămâne înțepeniți în nemișcare; așteptând să se termine timpul ce ne mai este!... Și stăm așa, stane de piatră,.. .uneori ani, zeci de ani, zile sau poate doar secunde... atâta cât ne mai este "dat"!... Nici nu
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
Bârda Publicat în: Ediția nr. 63 din 04 martie 2011 Toate Articolele Autorului De câtva timp asistăm uimiți la zvârcolirile dureroase și sângeroase ce se derulează în Africa și în Asia. Popoare după popoare, în general de religie musulmană, se opintesc din răsputeri să răstoarne jugurile grele ale unor dictaturi, care păreau instaurate acolo pentru o veșnicie. Până mai ieri abia dacă auzise omul de rând de anumite țări, azi află câte ceva de la fiecare buletin de știri difuzat de televiziune sau
DUHUL LIBERTĂŢII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343449_a_344778]
-
LOGA) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 5 Scâncet de copil Roțile carului se mișcau agale prin glodul drumului desfundat de țară, în ritmul mersului legănat al boilor, care rumegau opintindu-se în jug. Cât timp Nelu și Lili au tăiat cu secera la tulpinile de porumb, animalele au avut timp să se odihnească și să se hrănească cu iarba crescută pe miriștea alăturată. Era destulă samulastră[ 16 - Plante crescute din
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Tot ce ți-e greu să duci, să port doar eu Și când ți-e teamă să mă strângi de mâna Aș vrea să fii iar puștiul cățărat Pe-o margine de vis cutezător Ce alerga spre mine-mbujorat Și se-opintea râzând spre câte-un nor Să-ntorc iar timpul parcă-aș vrea, să fii Acel neastâmpărat-clasic școlar Care purta-n ghiozdan ca alți copii Atâta veselie în penar Mi-e dor de liceanul mustăcind De tine cel rebel,pan’ nu
AŞ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ŞI DE MINE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379034_a_380363]
-
le pun lângă un gard. Stăpânul gospodăriei deschise poarta încet, să n-o rupă. Părea că își cunoaștea toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind cât mai strâns urechile pe lângă capul ei uscățiv, se opinti și trase căruța goală în ogradă, fără niciun îndemn în plus din partea stăpânului și fără să agațe căruța de vreunul din stâlpii porții. Ca din întâmplare în ușa grajdului apăru o femeie cu o doniță de lapte în mâini, uitându
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
-se că atunci când făcuse cumpărăturile, nu apreciase corect numărul sacoșelor și greutatea lor. Și asta se întâmpla pentru că, de obicei avea prea puțin timp liber, așa că încerca pe cât posibil, să rezolve problema aprovizionării, cu cât mai puține drumuri. Pe când se opintea să se echilibreze cu ele în mâini, din întuneric, pe alee, apăruse cu un cățeluș în lesă, Iolanda. Amabilă, femeia pe care atunci o vedea pentru prima dată, se oferise să o ajute să-și care sacoșele până la lift, dar
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. -Acum sunt cât el, surată? -Nu, încearcă înc-o dată! Într-o ultimă forțare, Se-opinti Broasca, prostuța, De se făcu mare-mare. Dar s-ajungă cât un Bou, Se vede, e lucru greu! Se forță Broasca din nou De crescu mereu-mereu... Până când-crac! Deodată Crapă Broasca cea umflată. Morala: De vreți s-ajungeți din urmă Pe
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
era vremea plămădirii a viitoarelor popoare - localnicii se-ncrucișau cu păgânești oști migratoare, ce-și împlineau crudul destin printr-o feroce pustiire, oriunde drumul apucau conduși de demonul din fire. Din codrii centrului, germanii în nord și sud s-au opintit, iar de la nord pornit-au slavii spre est și sudul însorit. Apoi, din hăul asiatic, au tot venit ordii păgâne, ce-au călărit Evropa toată până la apele-atlantine. Dar tot de-acolo a pornit cuceritorul crez creștin - un fenomen fără egal
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
au aflat savanții, toți cercetătorii, că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână, cineva, hoțește, ia apă din lună, norii se tot plimbă, lunecând cu jale, însă fără apă, nici măcar pe poale. Se-opintește vântul, haide, poate-poate, degeaba-i efortul, el n-are nici roate, nu se știe cine, când și prin ce mijloace, s-a ascuns pe lună și face ce-i place. Soarele se-nalță, trece de zenit și-și urmează calea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
au aflat savanții, toți cercetătorii,că de-acolo, cică, se încarcă norii. Însă de o vreme, cam de-o săptămână,cineva, hoțește, ia apă din lună,norii se tot plimbă, lunecând cu jale,însă fără apă, nici măcar pe poale.Se-opintește vântul, haide, poate-poate,degeaba-i efortul, el n-are nici roate,nu se știe cine, când și prin ce mijloace,s-a ascuns pe lună și face ce-i place.Soarele se-nalță, trece de zenitși-și urmează calea tot spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
Te-am curățat. Cu Duh Sfânt te-am Botezat , turmei te-Am încredințat. Eu Sânt un Mijlocitor și în nevoi Mângâitor. Cine-a pus mâna pe coarne, capul să nu și-l întoarne, Înapoi să nu privească, ca să nu se opintească. Ci s-alerge înainte cu curaj, suflet și minte. Cine din nou nu se v-a naște nici pe Tatăl nu-l cunoaște. Să-ți lepezi dragostea de sine urmându-mă numai pe Mine. Pe Calea care mergem noi e
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
iubit. În loc să își salveze sufletul, l- au răstignit Pe cel ce- avea să schimbe destinul lumii, osândit. Căderi, opriri, însângerata- i frunte, Cu spini îngemănați în umilință duce Într- o coroană -nfiptă- n carne, cruce Purtată- n chinuri, s- a opintit s- apuce Cu slabele- i puteri, destinul pus pe umeri De Tatăl său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi, Iisus, neliniștit, speriat, s- a resemnat și- a acceptat epuizat, paharul. Dar s- a pornit amnarul Cerului cu fulger scânteind
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
iubit. În loc să își salveze sufletul, l- au răstignit Pe cel ce- avea să schimbe destinul lumii, osândit. Căderi, opriri, însângerata- i frunte, Cu spini îngemănați în umilință duce Într- o coroană -nfiptă- n carne, cruce Purtată- n chinuri, s- a opintit s- apuce Cu slabele- i puteri, destinul pus pe umeri De Tatăl său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi, Iisus, neliniștit, speriat, s- a resemnat și- a acceptat epuizat, ... Citește mai mult Via Dolorosa...Pe Poarta Leilor acum intrămPrin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
i- a iubit.In loc să își salveze sufletul, l- au răstignitPe cel ce- avea să schimbe destinullumii, osândit.Căderi, opriri, însângerata- i frunte,Cu spini îngemănați în umilință duceîntr- o coroană -nfiptă- n carne, crucePurtată- n chinuri, s- a opintit s- apuceCu slabele- i puteri, destinul pus pe umeriDe Tatăl său ceresc. Scuipat și huiduit, stropit cu lacrimi,Iisus, neliniștit,speriat,s- a resemnatsi- a acceptatepuizat, ... XXIV. CAND PIATRĂ N-A LOVIT..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1943
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
din pământ un morcovior, cu rădăcină, cu tot. - Buni, lasă-mă și pe mine să scot un morcov din pământ! - Cum să nu, trage cât poți, să văd dacă poți scoate un morcov fără să-i rupi frunzele. Ionuț se opinti, și, cu ceva greutate, scoase planta din pământ, sufocat de așa muncă. - Ei, vezi, ce ispravă ai făcut? Ia să mai scoatem vreo doi morcovi. Apoi să luăm niște frunze verzi de ceapă, apoi câteva fire de mărar, uite, de
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric scula pe tine. Și bineânțeles că, toate se înnăbușeau în hohote de râs și țopăiau mandre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le creaseră cu atâta talent. Într-o
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde văpăi din amnar. Din limbile roșii de foc, Scântei dănțuiau pe mălini
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]