75,240 matches
-
direcția activității lor susținute, atît de detectare în publicațiile de peste hotare a literaturii românilor din exil, cît și de recuperare benefică a acesteia. Opțiunea celor doi cercetători ai istoriei literare, în general, și ai literaturii exilului, în special, s-a oprit la revistele Înșiră-te mărgărite (Rio de Janeiro), Ființa românească (Paris), Revista scriitorilor români (München) și Cuvîntul românesc (Canada). Nota asupra ediției, semnată de Mihaela Constantinescu-Podocea, informează atît asupra locului unde au fost publicate dintr-un început nuvelele, adică revistele
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
restabilirii adevărului, cînd este cazul, capitolulVintilă Horia sau sensurile "resemnării" active, în trei părți: Biruința prin suferință; Replămădirea contemplativă a lumii; Un prag al trecerii din volumul de "reevaluări critice ale exilului" Întoarcerea proscrișilor (1998). Înainte însă de a mă opri la poezia sufletelor, la cugetările asupra păcatului și asupra ispășirii lui, la semnificația amintirilor și, implicit, la semnificația "rădăcinilor", pe fundal moral-istoric și de poezie, consider binevenite cîteva date despre epica propriu-zisă a vieții lui Vintilă Horia. Sînt informații rezultate
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
dispărut). O abordare a realității din interior, o lume văzută "cu ochiul dinăuntru" (Nu pe dinăuntru) și mai toate textele în care, aproape că nu mai interesează faptele narațiunii, pentru că important este ce se adună ca sentimente și unde se oprește palpabilul ca să fie preluat de vis, într-o notă romantică și inițiatică. Ideile iradiază toate din condiția exilului. Năvălirile, invaziile, cotropirea distrug civilizațiile. Valorile etice sunt deasupra valorilor estetice și cele religioase deasupra celor etice. Totuși, pietatea este lucidă. Fără
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți ceilalți Ionescu minimalizează generația anterioară. Ce-l singularizează pe Ionescu (și citatele alese de Marta Petreu sînt mai mult decît edificatoare) e disprețul față de propria generație. Un dispreț care nu se oprește însă la portretele suculente făcute lui Noica, Eliade sau Cioran, ci merge pînă la totala delimitare de autohtonism, ortodoxism, spiritualism - cu alte cuvinte de toate exagerările pe care comentatorii de azi le trec de obicei sub tăcere atunci cînd exaltă
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
găsim în Cartea Albă a Securității sub forma unor note informative. Dl Dan C. Mihăilescu a pus pe două coloane în L.A.I. comentariile critice din Istorie semnate Marian Popa și denunțurile din Cartea Albă, semnate Micu. Lucrurile nu se opresc aici. Într-o anchetă a Convorbirilor literare din februarie, dl Popa îl denunță pe Caragiale. În stilul lui Caion și cu argumentele lui Davidescu, dl Popa murdărește comemorarea marelui scriitor în cea mai pură manieră național-comunistă pe care Securitatea anilor
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
anume afectivitate: a copiilor către adulți (în primul rînd din familie), a tinerilor către bătrîni ("Sărut mâna, tataie"). Multe exemple atestă evaluarea pozitivă a formulei, considerate semn de bună educație: "polițist era și cel din patrula de circulație care a oprit-o pe prietena mea într-o seară și i-a cerut actele EXTREM de politicos, le-a verificat atent și apoi i-a spus "Vă mulțumesc și vă rog să ne scuzati că v-am oprit. Drum bun, sărut mîna!", fază
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
patrula de circulație care a oprit-o pe prietena mea într-o seară și i-a cerut actele EXTREM de politicos, le-a verificat atent și apoi i-a spus "Vă mulțumesc și vă rog să ne scuzati că v-am oprit. Drum bun, sărut mîna!", fază la care am crezut ori că nu aud bine ori am ajuns în Germania" (sictir.org/Arhiva); "la 10-12 ani, în vacanțe, ziceam de 30 de ori "săru'-mâna" până ajungeam "în centru" și mă
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
vorbește despre o gândire matură asociată cu o voce frumos timbrată și bine condusă. Marele premiu a revenit mezzosopranei Cornelia Oncioiu - o culoare interesantă, un timbru emoțional cu o deschidere luminoasă în acut și cu un potențial de anvergură. Mă opresc aici, ceea ce nu înseamnă că ceilalți premiați nu au avut prestații notabile și este cert că o distincție la acest concurs nu este numai o recompensă, ci și o garanție, o recomandare de prestigiu. Cu ea, viața va arăta cine
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
să caute un domn nou. Între timp, Gligorie intrase pe sub pielea Vizirului. "Alegeți-vă un domnu dintre voi... și veniți mâine dimineață să vi-l fac" - li se adresează scârbit Vizirul boierilor veniți în delegație... Aici se cuvine să ne oprim puțin și să medităm asupra acestui "să vi-l fac"... A doua zi, boerii munteni se prezintă în fața Vizirului cu propunerea lor, nepierzând ocazia să-l vorbească de rău pe Gligorie, ocărându-l blestemându-l. În estimp, Gligorie, pus la
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
sigur, o explicație pentru lipsa de entuziasm a juriului la festivalul de la Berlin). Ce are, filmul, memorabil? În primul rînd starea de exasperare - difuză, continuă, crescîndă - a unui om singur, care își asumă condiția de fir de nisip incapabil să oprească o mașinărie infernală. Apoi detaliile - de pildă "spectacolul morții", ascuns spectatorului, și sugerat dincolo de un vizor, sau tatăl coborînd brațul copilului care îl salută cu "Heil!", sau trenurile care trec, implacabil, și multe altele, care trădează cineastul de clasă. Pare
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
refractară și nu vrea să se supună cerințelor și canoanelor lui Marcian. Și, totuși, bombănind, ea se supune, fără să vrea. Dar ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția din aceste răzlețe însemnări este faptul că Hortensia Papadat-Bengescu se oprește la poezia eminesciană "Melancolie" și, imaginând o scenă în care Ina se chinuie să afle versului eminescian corespondentul muzical cât mai adecvat, scriitoarea exprimă nu numai cazna actului creator, dar analizează într-un mod aparte poezia eminesciană. Fire capricioasă, Ina
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
înfipt în timp, în timpul cel de jos, de pe pământ." După numeroase frământări, Ina, învinsă până la lacrimi de momentul inspirației poetului imaginat și de neputința ei de a compune, conchide firesc, într-un final în care ea recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în 1937) "pe nopțile
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
a impresionat realmente vocea dumnezeiască a tenorului Marius Brenciu, un artist al sunetului, un artist tînăr, cu o frumoasă afirmare internațională, cu o sensibilitate care aduce, la rîndul ei, o vibrație specială, un flux de emoție puternic în spectacol. Mă opresc aici și las locul specialiștilor.
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
constitutive (numeroase și nu îndeajuns de bine delimitate) lipsește tocmai cel mai important pentru o bună situare în modernitate - Renașterea. Consecințele sunt considerabile. Și nu numai prin faptul în sine - mari culturi nu o cunosc și asta nu le-a oprit să se exprime în deplină splendoare - ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar ușor de recunoscut la originile sale. Al. Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
ministresei de resort, obligată să dea formă procedurală unei țepe politice de cea mai joasă extracție. Când, de 8 martie, același înalt personaj afirma lingușitor: "Destinul nostru este rezultatul șansei de a fi avut profesori extraordinari" nu m-am putut opri să constat: Extraordinari, însă cârpiți în fund! Când un profesor universitar este normat cu o sumă ce oscilează între trei milioane două sute de mii și patru milioane opt sute, în funcție de vechime și nu de eventuale calități, extraordinar e doar faptul că
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
care le aleg îndrăgostiții, cuprinzîndu-se de mijloc în serile de duminică. Prietenul meu, care era cam superstițios, l-a întrebat într-o bună zi pe bunicul: -Nu-i așa că o să aveți grijă să fiu înmormîntat cum se cuvine, don Johniño? Bunicul, oprindu-se o clipă din lucru, căci tocmai tăia o tufă de trandafiri, i-a răspuns: -Să n-ai nici o grijă, Jeremías. Dacă te porți frumos pînă în ceasul morții, te înmormîntez cum se cuvine. -Dar dacă mă port urît, don
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi oprite oștile, femeile/ vor rămâne însărcinate, vor fi repopulate orașele"( Bratislav Milanovici) În Balcani, �subconștientul Europei", poezia e ocupație salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia/ Salvată prin strigăt,/ Ea există
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
o experiență eminamente lirică. Sunteți și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrieți? Peter Ackroyd: Am pornit la drum ca poet și n-am făcut altceva un număr bun de ani. S-a întâmplat că atunci când m-am oprit din scris poezie să încep pe dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași dar pur și simplu a migrat către un mijloc de expresie diferit. Este în intenția dvs. să creați un nou gen literar, un
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
o pocnea și peste mutră, peste fața ei aspră, masculină, al cărei păr ciufulit părea tăiat cu briceagul, (...) și ea zicea: Dă în mine! Dă mai tare! Și mai tare! Așa, mai tare". Ei, ce zici de asta?... Reporterul se opri din nou. Redactorul suci fotoliul, lipindu-se bine cu spatele de el și scoase un suspin amplu și adânc de meditație, pe când reporterul își apleca peste birou carcasa lui strâmbă și patetică, cu aerul acela de vehemență extenuată și visătoare
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
poștal, aviator, nenorocitule!"... "- Să mor, na, dacă", - făcea, "habar n-am..." Să se fi potrivit, doar?... "Spune! - l-am somat. Nu-ți fac nimic, da' spune, măcar. (Uneori, nu știu cum, mă enervez ca proștii). M-am dus la bibliotecă, m-am oprit la raftul sud-americanului trecând în revistă toate romanele lui, majoritatea traduceri. La urmă de tot, era să-l scap: m-am oprit la Pylone, pe franțuzește, traducerea franceză, că, în engleză, e simplu, e fără de e la coadă... Pot să
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
fac nimic, da' spune, măcar. (Uneori, nu știu cum, mă enervez ca proștii). M-am dus la bibliotecă, m-am oprit la raftul sud-americanului trecând în revistă toate romanele lui, majoritatea traduceri. La urmă de tot, era să-l scap: m-am oprit la Pylone, pe franțuzește, traducerea franceză, că, în engleză, e simplu, e fără de e la coadă... Pot să indic și traducerea, editura și celelalte. Gallimard, ediția a doua, 1946, N.R.F., roman tradus din engleză de R.N. Raumbault (nu Rimbaud) în
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
după "Vicarul" lui Rolf Hochhuth. Din păcate filmul a fost o altă mare dezamăgire, parti-pris-ul realizatorilor fiind atît de evident încît a ajuns să nege pînă și realitatea istorică, iar expresia cinematografică a dramatismului încercării ofițerului SS Gerstein de a opri gazarea evreilor și țiganilor printr-un apel al papei Pius al XII-lea s-a redus la încrucișarea trenurilor care-l duceau pe Gerstein spre Roma sau Berlin cu trenurile morții. Pornind de la faptul real că episcopul de Münster, Galen
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
al papei Pius al XII-lea s-a redus la încrucișarea trenurilor care-l duceau pe Gerstein spre Roma sau Berlin cu trenurile morții. Pornind de la faptul real că episcopul de Münster, Galen, a reușit prin intervenția sa publică să oprească eutanasierea handicapaților din Germania - sau măcar să o amîne pentru 1948, exterminarea evreilor și țiganilor, era din nou timp pentru probleme "interne", conform - Rolf Hochhuth a dorit să revină în atenția publicului cu tema așa-zisei complicități dintre Suveranul Pontif și
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
Dan Pavel semnează un editorial încurajator intitulat România nu mai e republică bananieră. Asta deoarece: "Piramida complexă a corupției din lumea financiară, politică, economică se prăbușește sub ochii noștri." Dar tot Dan Pavel adaugă prevăzător: "Procesul nu mai poate fi oprit decît dacă marii corupți vor sprijini revenirea la o republică bananieră." Și ce i-ar împiedica s-o facă, dacă asta ar depinde numai de ei, conștiința, grija pentru viitorul României?! Să fim serioși! Dacă nu va exista o voință
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]