463 matches
-
de a rupe complet cu trecutul și, În același timp, mijloc de izbăvire. Speranța utopică intra În rezonanță cu imaginarul unei epoci marcate de tiermondismul revoluționar și mesianic, În care figura Proletariatului tindea să fie Înlocuită de cea a „minorităților” oprimate, Întruchipate În special de grupuri numite rasiale sau etnice, care au fost Între timp Înlocuite, În țările bogate (sau, cum se spune, „gazdă”), de figura Imigrantului, figură a dezmoștenitului, a victimei totale (cei numiți În Franța „sans papiers” etc.). „Victimizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
epistemologia pot fi tratate ca simple iluzii” (ibidem, p. 38). Putem, În plus, din această perspectivă, să ne Îndoim de necesitatea relațiilor interculturale, care pot să prejudicieze integritatea unei culturi, dreptul său de a fi diferită, chiar perpetuarea sa. Etnocentrismul oprimaților ar fi deci „prețul ce trebuie plătit pentru ca sistemele de valori ale fiecărei familii spirituale sau ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Întoarcerea la etnicitate la care ne invită relativiștii radicali neglijează faptul că noi posedăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a căror identitate era protejată) cel mult șapte sute de mii. Sigur că miliția, gărzile patriotice, procuratura, armata chiar erau parte a aparatului de opresiune, dar fără să delimităm ferm, ajungem acolo unde fiecare dintre noi era simultan și opresor și oprimat, ceea ce nici nu e așa de departe de adevăr. Mai departe, pare el să sugereze, caracteristicile comunismului românesc, rezultate din demersul comparativ cu cel din restul statelor care au împărtășit aceeași experiență istorică constă nu în tragism, categorie care presupune
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
hagdolá" ("Comedia cea mare"), considerată ultima sa creație. Hanokh Levin a scris 63 piese de teatru, și a regizat 22 dintre ele. Piesele sale timpurii, comedii satirice, „întruchipau concepția sa chintesențială despre lume: în război „toți sunt învinși”, aroganța celor oprimați deveniți ocupanți, nevoia inerentă de teritoriu a oamenilor, nevoia omenească de definiții și limite: "noi" și "ei", „învingători” și „învinși”, orbirea omenească în fața proceselor sociale și istorice, obtuzitatea învingătorilor, fuga de răspundere a vinovaților, forțele definitoare ale dezastrului, ale memoriei
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
erau numiți Armata Domnului, o anumită aripă a tribului Karen care erau copiii lui iubiți, dar și soldații săi În bătălie. Învățăturile lui erau o combinație perfect dozată de elemente care aveau darul de a ține sub control un popor oprimat: teama de uitare, legi stricte de supunere, pedepse aspre pentru cei care se Îndoiesc, ritualuri care implicau festinuri, producerea de miracole și promisiunea nemuririi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. În câțiva ani, turma lui Seraphineas Andrews crescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de călătorie ieftine, iar acum Își dorea să dea lovitura În domeniul documentarelor serioase. Venise În Birmania cu o cameră digitală obișnuită, de turist, pentru a strânge imagini cu care să facă un documentar pe care urma să-l intituleze Oprimați și suprimați. Spera să-i cumpere Channel Four materialul montat; acest post Înființase cu câțiva ani În urmă o emisiune, Sălile de așteptare ale morții, În care reporteri vestici dându-se drept muncitori voluntari dezvăluiseră cum fetițele orfane din China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
destul de neprelucrat pe alocuri, dar știm că telespectatorii noștri vor trece cu vederea acest lucru pentru a afla ultimele noutăți din serialul nostru Democrația ajunge În junglă. Prezentatorul se Întoarse spre regizor. —Garret, spune-ne ce vom urmări. Se numește Oprimați și suprimați... O oră mai târziu, prietenii mei stăteau pe doi bușteni uitându-se unii la alții. Roxanne, În special, se simțea foarte prost. Documentarul prezentase detalii Înfiorătoare despre ceea ce se Întâmpla cu triburile etnice, precum și cu jurnaliștii și studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asemenea unele schimbări în favorul naționalității românești. Astfel numirea mitropolitului nou, un român care pentru sentimentele sale naționale a fost espus chiar unui atentat, e o dovadă că până și în această particulă a împărăției era nevoie de împăcarea elementului oprimat, aceasta poate pentru că în Bucovina există un număr oarecare de ruși. Numai de românii din Ardeal și din Țara Ungurească nu pare a se ține seamă nicidecum. Dimpotrivă, tocmai timpul din urmă e mai bogat în legi vexatorii îndreptate contra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
citat În Averich, Kronstadt, 1921, p. 160. Cred că aici Lenin o copiază conștient pe Rosa Luxemburg, deși nu am nici o dovadă directă. Un precedent Îl constituie euforia temporară a lui Lenin cu privire la revoluția din 1905: „Revoluțiile sunt sărbătoarea celor oprimați și exploatați... Masele populare nu mai au alte ocazii de a participa atât de activ la crearea unei noi orânduiri sociale așa cum au În timpul revoluției. În asemenea clipe, oamenii sunt În stare să facă minuni” (din „Two Tactics of Social-Democracy
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
grup: câștigul fără muncă, lipsa de competență, împovărarea țării cu împrumuturi, corupția fără de sfârșit, parazitismul "clasei superpuse", de "cerșetori poleiți", guvern căruia "nu-i ajunge bugetul statului, trebuie să facă împrumuturi!". Nimic nu se schimbă cu adevărat decât faptul că oprimații devin oprimatori: "Și de aici veni tot răul, căci cei ce s-au crezut asupriți au trebuit să se facă asupritori, să răzbune ca magistrați lovirile ce au luat ca învinși". Da, sunt cuvintele lui Bolintineanu de pe la 1870! Și încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
miniatură, precum poveștile care sunt „neterminate”, ca ultima simfonie a lui Schubert, pe care moartea a oprit-o cu venirea ei, dar împlinită pe alt plan decât cel al realității. Poveștile iubite, cele savant analizate de marele Lazăr Șăineanu, cel oprimat crunt de antisemiții români, dar sper, reînviat azi de savanții și intelectualii necontaminați de flagelul urii criminale și discriminatorii. Poveștile care mă învață, la fel ca și Platon, Spinoza, Schopenhauer, Swedenborg, despre ce este esențial în viața fizică și mentală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-aceasta a consistat partea falșă a ceea ce am numit iezuitism, pentru a caracteriza tendința politică a bisericei. Dar ce reprezintă "alianța izraelită" cu filiale [le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Romînia? Se pretinde că, fiind evreii pretutindene oprimați, această alianță are de scop să-i scape de opresiune. Să vedem ce grozav de oprimați sunt la noi. Comerț și capitalii în mînile lor, proprietatea fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moșii în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a bisericei. Dar ce reprezintă "alianța izraelită" cu filiale [le] ei din America, Anglia, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Romînia? Se pretinde că, fiind evreii pretutindene oprimați, această alianță are de scop să-i scape de opresiune. Să vedem ce grozav de oprimați sunt la noi. Comerț și capitalii în mînile lor, proprietatea fonciară urbană în cea mai mare parte în mâinile lor, arenzile de moșii în Moldova item, pe sub mână tot debitul tutunului și a băuturilor spirtoase, negoț de import și export
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dezlănțuită era, într-un anume fel important, mai reală decât personalitățile oamenilor perfect cuviincioși care-l înconjurau. George era mai apropiat de aspectele sordide ale vieții pe care alții preferau să le ignore și, prin aceasta, simpatiza, oarecum, cu cei oprimați și loviți. L-am auzit o dată spunând despre fratele său Brian: „El nici nu-și dă seama cât de îngrozitoare și de serioasă e viața“. Folosirea cuvântului „serioasă“ denotă o aversiune, dar e extrem de semnificativă. Trebuie să adaug că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în Polonia ori în Ungaria, o cultură alternativă și apropierea elitelor de popor, manevrele lui Gheorghiu-Dej și apoi ale lui Ceaușescu au făcut ca trendul intelighenției românești să fie net diferit, aceasta solidarizându-se cu regimul și nu cu națiunea oprimată. Obsesia „cetății asediate“, idee cultivată până la paroxism de patriotismul antirus, abil manipulat atât de Gheorghiu-Dej, cât și de Ceaușescu, a aruncat intelighenția în brațele partidului. Rezultatul: un nou refugiu în interstițiu, acolo unde s-a nutrit din ideea că orice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mod sau altul de a face economie. Ceea ce este nedrept în lume, ca și ceea ce este bine în lume, trece dincolo de ,,neajunsurile" pe care Marx le identifică cu capitalismul și pe care le dorește înlăturate prin revoluțiile celor săraci și ,,oprimați". Dincolo de asta, analiza lui Marx în ceea ce privește trăsăturile lumii capitaliste își păstrează valabilitatea. Este și motivul pentru care am folosit-o la acest capitol. Fără analiza sa nimeni nu poate înțelege cu adevărat natura și esența capitalismului. 2.2.2. Capitalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
individualism rău, distructiv, demolator) deoarece totul are în prim-plan persoana și individul 242. Pentru că pune voința individului în prim-plan, capitalismul nu este o construcție socială vulnerabilă așa cum a fost lumea socialistă, în interiorul căreia oamenii au supraviețuit ca ființe oprimate. În același timp, capitalismul are o capacitate ridicată de recunoaștere a conflictului și schimbării de tip social. Uneori presiunea pentru schimbare este atât de puternică încât aceasta se produce. Capitalismul este singura construcție socială care are la bază contractul și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru a demonstra că nu a înțeles nimic din esența credinței creștine, Engels afirmă: ,,Creștinismul nu cunoaște decât o singură egalitate a tuturor oamenilor, aceea a păcatului originar, egalitate care corespunde întru totul caracterului său de religie a sclavilor și oprimaților. Urmele comunității de bunuri pe care le întâlnim de asemenea la începuturile noii religii se explică mai curând prin solidaritatea celor prigoniți decât prin adevăratele idei de egalitate"247. Poate de aceea cineva a trasat o linie de comparație eronată
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
el „simbolul decadenței occidentale” (27 februarie 1973 Ă 442). Prilej de a formula un verdict aspru, implacabil: „ceea ce nu poți nici să înțelegi, nici măcar să-ți imaginezi este gradul de «tembelism» la care au ajuns aici oamenii. Se cred nefericiți, oprimați, exploatați, când de fapt majoritatea suferă de supraalimentație ș...ț Sătul de bine! Iată o formulă de un adevăr admirabil și definitiv” (idem). În opoziție cu acest Occident căzut, Cioran nu poate să nu observe paradoxul seninătății celor din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
această întreprindere: după război, exproprierea și votul universal au făcut din țăran „cetățean”, el resimțind acum acut nevoia învățăturii pentru a putea participa la noile „prefaceri sociale”, pentru a se bucura de aceste condiții. „Venise vremea ca această pătură rurală - oprimată și nedreptățită de secole - să se bucure de drepturile pe care le meritase de mult.” (Neculau, 1936, p. 5) Dar prosperitatea a fost de scurtă durată, datoriile contractate de țărani au făcut ca economia domestică să fie mereu amenințată. Datoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
acestor particularități, o comunitate ce elaborează o anumită memorie colectivă va rămâne relativ impermeabilă memoriilor altor comunități, reciproca fiind, și ea, valabilă. „Memoria cuceriților e diferită de cea a cuceritorilor, cea a persecutaților diferă de cea a persecutorilor, cea a oprimaților de a celor ce oprimă”, cum bine observa R. Gildea, dar și memoriile cuceritorilor dintr-un loc diferă de cele ale cuceritorilor din alte locuri. Iar cu memoriile cuceriților, persecutaților și persecutorilor, a oprimaților și opresorilor se Întâmplă același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de cea a persecutorilor, cea a oprimaților de a celor ce oprimă”, cum bine observa R. Gildea, dar și memoriile cuceritorilor dintr-un loc diferă de cele ale cuceritorilor din alte locuri. Iar cu memoriile cuceriților, persecutaților și persecutorilor, a oprimaților și opresorilor se Întâmplă același lucru. Din acest motiv, odată pornit pe calea elucidării chestiunii locurilor memoriei, cercetătorul poate avansa În multiple direcții, doar parțial intuite și dezvăluite de investigațiile de până astăzi. El se poate păstra În muzeul marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu putem decupa scene din țesătura narațiunii. Cititorul își dă repede seamă că textul nu urmărește să-l excite, ci, dimpotrivă, să-i creeze un sentiment de repulsie față de pornografie. De altfel, aceasta este intenția afișată de autoare: "plăcerea celui oprimat, plăcerea femeii, plăcerea limbii, plăcerea aceasta nu poate exista, după părerea mea, decât prin negativ, deci printr-o denunțare și o ridiculizare a limbii pornografice create de bărbați"47. Însă acest text iar în privința aceasta este, fără îndoială, întru totul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
germene tot ceea ce va contribui, mai târziu, la alcătuirea marilor regimuri contemporane, în esență regimul parlamentar. Locke arată că unicul remediu împotriva tiraniei este limitarea puterii monarhului și, în consecință, dreptul la rezistență (ius resistendi) al celor ce se simt oprimați. Justificarea separării puterilor se regăsește în nevoia de a înlătura tentația oamenilor de a acapara puterea, în fragilitatea caracterului acestora. Fără a gândi o separare absolută a puterilor, Locke pledează pentru o colaborare a organelor și o repartiție a funcțiilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
semn de acuzare, făcându-l pe fiu vinovat de vinovăția tatălui 583.. . Această supunere vecină cu represiunea poate să evoce de asemenea paralizia implicată de către forțele intelectuale dezvoltate (fruntea mare) în detrimentul altor facultăți (și în special instinctul) sau situația evreului oprimat precum și cea a unui vampir care se apleacă spre prada sa. Dar și mai mult este evocat Moise de Michelangelo (cu ecouri probabil dintr-o lectură de Freud)584. Puterea terifiantă a figurii în căutare de stăpânire trimite fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]