396 matches
-
când în curtea sinagogii, precum aceea, savuroasă de tot, colportată de cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat habotnic, care nu a găsit că barba opulentă și perciunii aruncați după ureche ar fi interzis accesul la farmecele unei prostituate... Nu mult timp după instalarea noastră la Oradea, regimul comunist a decis, din motive de moralitate pseudo-puritană, lichidarea caselor de toleranță din țară. Însă această măsură draconică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Festival Internațional al Tineretului Progresist (comunist adică) și în acest scop economisea pe contul nostru și pe contul întregului popor -, reducând consumul de produse alimentare pentru ca, prin acumularea lor, să creeze în ochii tinerilor musafiri iluzia existenței unei societăți socialiste opulente, capabilă să satisfacă nevoile populației, asigurând bunăstarea maselor populare. Anul 1952 s-a dovedit a fi poate anul cel mai fioros din epoca triumfului dictaturii proletariatului în România. Inspirat de experiența a ceea ce se numea "ascuțirea luptei de clasă" în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele urme de demnitate: "Eu sunt Rusia"... Celebrul circ elvețian KNIE a sosit în Geneva. Căldură mare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adunat așa încât conținutul din urmă a ajuns să cuprindă și reflecții despre tangajele lungii noastre tranziții, cu hachițele și surpările ei. Probabil că de-ar mai fi întârziat, ar fi cumulat și alte cugetări despre încercările spiritului românesc integrat în opulenta lume europeană. Nu cred că motivul este iremediabil pierdut și că autorul nu se gândește la un nou volum sau la o ediție îmbunătățită. Cartea în sine este un mozaic de note, reflecții și învățăminte privind ceea ce Schopenhauer numea "înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Și nu s-a întors până a doua zi spre înserat din zăpada iute și scânteietoare. Era murdar, încruntat nevoie mare, cu ochii injectați și obrazul lui blond nebărbierit acoperit de zgârieturi. Aveai ocazia să îi întrezărești firea violentă și opulentă, cum respira greoi de la zăpada pașnică de pe veranda din spate, curățându-și pantofii pe cărămizi și periindu-i cu măturica, apoi arătându-și fața brăzdată de dâre de murdărie de parcă ar fi umblat prin tufișuri și punându-și pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-i putea ține piept. I-a spus unui tip chelbos, „Dă-te mai încolo, Crețule!“ și s-a așezat la masă. „Ăsta-i frate-meu,“ a spus, de parcă le poruncea să se uite la mine îmbrăcat cum eram în costumul opulent din flanel gri și gulerul cu butoni. Eu m-am așezat în spatele lui, într-un scaun de piele. Apoi se tot întorcea și îmi descria diverși oameni, prefăcându-se că vorbește pe un ton coborât. — Îl vezi pe ăla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar fi trebuit, poate, să înceapă domnia bananelor și curmalelor, judecând după ceea ce îmi închipuisem eu că ne-așteaptă. Deoarece crezusem că vom întîlni o vegetație exuberantă și opulentă, care să anunțe în sfârșit tropicele. În locul ei vedeam o natură care muncește pentru fiecare floare... Am ajuns la Xalapa, cu obsesia ei pentru curățenie, Xalapa siempre limpia scria peste tot, cu străzile în pantă, "ca Lisabona", a observat cineva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată voluptuos de draperii matlasate, opulente, vișină-putredă, cu franjuri aurii și opus ușilor monumentale un secretaire discret, din nuc masiv. Deasupra birouașului, era plasat singurul obiect contemporan, atât de contemporan, încât apărea anacronic, o plasmă TV de firmă, de douăzeci și șase de inci, cu ecranul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
modernă și mai eficientă. Din această primăvară, angajații care sunt confirmați vor afla acest lucru direct de la computer. — Și ceilalți? Întrebă Emma dură. Șeful Începu să analizeze cu o privire ștearsă anatomia angajatei sale. Buze cărnoase, de culoarea cireșelor, balcoane opulente. Păcat că nu-și dăduse seama mai devreme. Dar poate fusese norocul lui: raporturile personale sunt absolut interzise de regulamentul firmei. Riști să-ți pierzi postul pentru o tăvăleală. — Ceilalți nu vor primi mesajul. Îmi spuneți că mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el spuse: —Hai. O luă de mână și-o duse mai Întâi până În bucătărie unde stinse focul de sub sosul Puttanesca, iar apoi o conduse Într-un dormitor crem. Era luminat de trei candelabre aurii uriașe și foarte ornate. Oricât de opulente erau gusturile lui Kristian, trebuia să recunoască că efectul luminii calde și sclipitoare era hipnotizant. Își scoase pantofii și simți covorul moale și pufos sub picioarele goale. Buzele lui Sam erau pe gura ei, pe gât, pe umeri, pe sfârcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Editura Humanitas, București, 1997, p. 215. 3 ,,Principiul abstract al perșilor și-a dovedit deficiența, prezentându-se ca o unitate neorganizată, lipsită de caracter concret al unor contradicții disparate, în care concepția persană a luminii, coexistă cu senzualitatea și viața opulentă a sirienilor, cu hărnicia și curajul fenicienilor (...), cu caracterul abstract de gândire pură al religiei iudaice și cu neliniștea lăuntrică a Egiptului - un agregat de elemente ce așteptau să-și primească idealitatea pe care nu au putut-o găsi decât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
obținând destule avantaje pecuniare. Nu puțini confrați l-au acuzat că devenise unul din "oamenii de casă" ai lui Carol al II-lea. Dotat cu o inteligență și intuiție remarcabile, chiar în timpul redactării romanului întrezărește certitudinea unui viitor dacă nu opulent, oricum, decent și se ambiționează să aștearnă un văl al uitării peste un trecut în care intransigența lui morală îi adusese deopotrivă privațiuni materiale și inamiciții literare. Ladima, ca personae, trebuie refulat în subconștientul său, fiindcă îi amintește de prima
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pot fi nu doar motiv de disperare, ci și de satisfacție orgolioasă. Cioran, o știm, nu-i suportă pe cei care se realizează, pe fericiți, considerându-i superficiali, ignoranți, ignobili. Iată-l spunând: „Toate aceste națiuni occidentale Ă niște cadavre opulente” (I, 79). Sau, mai explicit: „Toate aceste popoare fericite, ghiftuite: francezi, englezi... O, eu nu sunt de aici, am în spate veacuri de nefericire. M-am născut într-un popor fără noroc. Fericirea se sfârșește la Viena; mai departe, Blestemul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Bristol (care pînă astăzi rămîne cea mai mare biserică parohială din Anglia), reclădită și amplificată în jurul anului 1470 de William Canynge, care fusese primar al orașului Bristol de cinci ori în timpul domniilor lui Henric VI și Eduard IV, un "negustor opulent" și cel mai bogat om din vremea sa (Russell 1908: 20; Ingram 1916: 37; Willcox 1842: CLI). În acest edificiu religios magnific, strămoșii lui Chatterton fuseseră paracliseri timp de aproape un secol și jumătate, ultimul fiind John Chatterton (m. 1748
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în mare taină Nevoile d-voastră. Oficiala lipsă de Nevoi a înnobilat până acum orice Personaj. Mai este numită și Frumusețe, atunci când este de trebuință înainte și după aceea. Permite Umilirea de sine fără să se bage de seamă înaintea opulentului bufet al Realității. Și tot ce-i Propriu-Personal va fi costumat de către Oferta absolută. (EA-VEHICUL apare cu o tavă supraîncărcată, se gudură fără succes pe lângă EA, lovește furios în podea și dispare. EL dă peste cap un pahar de tărie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ani, Francesco Petrarca avea să mărturisească în legătură cu impactul pe care l-a exercitat în existența lui Boccaccio autorul Divinei Comedii, într-una din epistolele sale, că a reprezentat „primus studiorum dux et prima fax”11 a studiilor boccaccești. Viața curtenească opulentă este deseori reprezentată în operele de tinerețe ale lui Boccaccio: eroina din romanul cu același titlu, Fiammetta, face descrieri sugestive ale plăcerilor de la curte și ale vacanțelor petrecute la Baia. În Ameto, naratorul reliefează petrecerile grandioase ale regelui Robert și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în mediul social, pe atât de obedientă și chiar robită este propriilor pofte.451 Voința ei rămâne mereu independentă, nesupusă, își păstrează o independență a propriului trup, ca apoi să-l poată folosi ca pe o marfă în vederea obținerii darurilor opulente și a averii soților reduși la tăcere. Nu înțelege căsătoria ca pe o taină creștină asupra căreia se poate revărsa harul divin. A evitat permanent o armonie între ea și parteneri, o uniformizare a voințelor și a dorințelor acestora cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fac parte. Mă invită să-mi imaginez Crăciunul lor de copii, minunatul Crăciun german, toate jucăriile de la Nürnberg, toți brazii din Munții Pădurea Neagră, toate acestea în marele palat. Jocurile, studiile, recreațiile lor de copii numeroși într-o familie fericită, opulentă, unită. Înainte de a intra în faimosul cabinet al împăratului, al acestui Sfânt al Sfinților, în timp ce eram încă în antecameră, mi-a arătat o pendulă din Pădurea Neagră și a pus să cânte cucul care făcuse deliciul copilăriei sale. Îmi spuse
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mai toți colegii de breaslă, Philip Marlowe e și el mereu pe drumuri, mereu în căutarea - sau evitarea - aventurii. El unește biografii și destine, spune istorii și descrie locuri incompatibile: de la străzile sordide de unde se recrutează actorii crimei până la palatele opulente în care trăiesc indivizi întru nimic mai respectabili decât asasinii care-i vânează. Amestec de sociolog și agent sanitar, detectivul creat de Raymond Chandler este ghidul moral eșuat într-o lume instinctiv imorală. E o lume labirintică, plină de secrete
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a ilustra Înțelepciunea care spune despre „capra râioasă că ține coada sus”; o „kakistocrație”, noțiune ce definește societatea În care cei mai răi cetățeni, cei mai hidoși sufletește indivizi ne guvernează; „maipuțoi” autosuficienți, grosolani, duplicitari, imbecili, adesea analfabeți, totdeauna opulenți. Speță care provoacă uimire continuă și o puternică reacție de respingere (cititorii vor recunoaște, desigur, idei din câteva tablete recente). Am primit adesea și Încercări de analize sociale, proiecte de schimbare, unele extrem de realiste, altele naive, dar pline de bun-simț
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a fost la Iași, l-am dus pe colegul meu catalan, Pedro, la Bârnova, să vadă și lumea satului nostru. Se uita atent, ca și alți colegi cărora le-am oferit altădată această puțin costisitoare excursie, la construcțiile falnice, vilele opulente, până am ajuns În sat. Când a văzut ce am eu acolo, a răsuflat ușurat, cred că se temea că-l duc la o imensitate din betoane, cu balconașe și turnulețe. Mi-a oferit și el ceva asemănător, am ajuns
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
am eu acolo, a răsuflat ușurat, cred că se temea că-l duc la o imensitate din betoane, cu balconașe și turnulețe. Mi-a oferit și el ceva asemănător, am ajuns Într-un sat la nici 25 de km de opulenta capitală, pe malul mării, unde bunicul soției sale a construit o casă de vacanță cu mâinile lui. Asemănător e doar cuvântul sat, restul e altceva. Vilassar de Mar se numește sat, dar e un mic orășel, cu străduțe Înguste, medievale
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
o alt? natur? la Libreria Vecchia din piazzeta di Venezia, �nceput? �n 1537. Elevă?ia cu dou? ordine � doric ?i ionic � este prins? �n jocul deschiderilor mari ale ferestrelor, degra-�nd lumină p�n? la umbră din?untru ?i �n opulenta de-cora?ie a antablamentului �ncoronat de o balustrad? care vibreaz?. De unde, o fă?ad? �n profunzime, că s? zicem a?a, teatral?, intim acordat? cu acest sit urban excep?io-nal, fă?? �n fă?? cu palatul ducal. Geniul artistic al lui
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
sud, arhitectura religioas? se dezvolt? puternic sub impulsul statelor catolice. Dar, mai mult dec�ț �n imperiul Habsburgilor, ea este rural?, c?ci este constituit? �n cea mai mare parte din biserici de pelerinaj, somptuoase, ?i din m?n?știri opulente. Situate la ?ar?, puternicele sale institu?îi care urm?resc ?i r?sp�ndesc spiritul Contrareformei s�nt foarte libere fă?? de autoritatea temporal?, �n special �n alegerea unui arhitect. Aba?ia de la Obermarchtal (Schwaben, 1686-1692) este opera lui M.
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]