173 matches
-
devenim caragialieni, adică înțelepți, buni și ironici. I Caragiale - contemporanul nostru ? Caragiale contemporanul nostru ? Schițez o parafrază la titlul celebrului studiu al lui Jan Kott despre Shakespeare apărut în 1964, în Anglia, dar sub o formă interogativă, având în minte opusculele care fac din Caragiale, „acest complicat și sensitiv seismograf intelectual” cum îl numește Octavian Goga, contemporanul etern al diverselor epoci, Caragiale - oglindă istorică în care se întrevede un peren reflex identitar. Oglinda constituie o metaforă privilegiată atât pentru înregistrarea oricărui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care nu de puține ori îl aprindeam eu însumi, și la lumina becului electric prins în grinzile din „bagdadie”, redeveneam repede un mare om politic englez și făuream un discurs necruțător la adresa... Ungurilor asupritori ai Românilor ardeleni, sau redactam minuscule opuscule arheologice. Ar fi multe [22] de spus despre toate acestea și despre felul în care au trecut cei doi ani de bejenie, dar ar însemna să mă abat prea mult de la subiectul propus, așa că renunț. Încă din primăvara anului 1917
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
negru, amintește-ți că, pe negru, chiar și cea mai mică pată se vede și apare foarte urât!». Acele cuvinte i-au răsunat ca o admonestare pentru a se implica să evite chiar și cele mai mici lipsuri. Într-un opuscul va scrie: «Au trecut mulți ani de-acum, de când am primit harul să îmbrac haina sacerdotală; și cu toate acestea, vă spun ca pe o confidență, în fiecare zi, ca atunci când am îmbrăcat-o pentru prima oară, o sărut cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
compătimire. Trebuie să le încadrăm în timp și în loc. Dar preocuparea lui rămâne validă și actuală. Preotul e alter Christus, e segregat între oameni: orice mic compromis sau adecvare de-a sa cu mentalitatea mondenă distonează. Pentru preoți a scris opuscule, fascicule, cărți care conțin pagini «dure, crude, încăpăținate», prin fermitatea convingătoare și drastică cu care lansează apelurile sale la esențial. Cărți curajoase, pline de realism, de sinceritate dezarmantă și de un totalitarism evanghelic impresionant au fost elaborate și meditate în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe care le ținea, începând din 1946, părintele Riccardo Lombardi, numit de comuniști în dispreț «microfonul lui Dumnezeu». Don Calabria, preotul smerit, lucra în taină, înțesând raporturi epistolare dense cu cardinali și episcopi, inundând parohiile și familiile cu miliarde de opuscule de foițe, urmărind reforma Bisericii, de la înaltele ierarhii la clerul simplu, de la religioși la poporul creștin; părintele Lombardi, marele orator carismatic, are ca pupitru aulele universităților, sălile, cinematografele, teatrele, piețele. Auditoriul părintelui Lombardi, din zi în zi, crește tot mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia Îi asociază articolul lui Maurice M. Maschino „Noii reacționari” publicat În Le Monde diplomatique din noiembrie 2002, incluzîndu-i așadar sub aceeași banieră pe Maurice Dantec și pe Michel Houellebecq. Prezența autorului Plăcerii textului este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
signifie tisser. Comme quoi le texte est d’abord un tissage de mots. Intéressant, n’est-ce pas?”). și, pentru ca acest cititor mai pretențios să nu Închidă cartea cu buza umflată, se livrează citate bine alese altminteri din Pascal (dintr-un opuscul, nu din Cugetări), Max Stirner, etc. De ce cosmétique? “La cosmétique, ignare, est la science de l’ordre universel” dar “les estheticiens ont récupéré ce mot admirable”. Cititorului ingenuu romanul Îi oferă un produs al capitalismului turgescent, personajul Jérôme Angust, tipul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
generozitatea, cinstea, nevoia de puritate, încrederea și certitudinea) sau sugerarea unor idei ușor de recunoscut și de acceptat (aparențele înșală, căsătoriile din interes au urmări nefaste, gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
elevul preferat al lui Aristotel. S-a păstrat o lucrare a sa de bătrânețe, care a fost folisită de La Bruyere (Teofrast, 1966Ă ca parte introductivă a operei sale, Caracterele sau moravurile acestui veac, publicată în secolul al XVII-lea. În opusculul lui Teofrast sunt descrise 30 de tipuri de persoane sub următoarele denumiri: 1. Prefăcutul; 2. Lingușitorul; 3. Flecarul; 4. Grosolanul; 5. Amabilul; 6. Neobrăzatul; 7. Guralivul; 8. Născocitorul de știri; 9. Obraznicul; 10. Zgârcitul; 11. Mojicul; 12. Inoportunul; 13. Pripitul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o varietate redusă de teme; celălalt constructiv, împăciuitor și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Religioasă", bibliotecile populare și pe cele parohiale. Nu era o presă propriu-zisă, obiectivul de fond fiind re-creștinarea societății. În decursul a douăzeci de ani, s-au publicat sub îndrumarea sa aproape trei milioane de volume, un milion și jumătate de opuscule și aproape cinci milioane de afișe și foi volante 171. Tot în această perioadă au apărut publicații apologetice, precum revista La Cruz (1852), condusă de profesorul Carbonero y Sol, El Mensajero (1860) și Revista Popular (1872), sub conducerea lui Félix
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Această experiență a eșuat, dar a fost reluată mai târziu, în 1891, din inițiativa iezuitului Francisco de P. Garzón, care i-a dat o orientare socială ce îi viza în principal pe muncitori. Între 1892 și 1908 s-au publicat opuscule lunare cu teme morale și religioase, adunate într-o bibliotecă populară. Câteva dintre titluri erau: Las libertades de perdición, Las relaciones entre la Iglesia y el estado, La Iglesia y la civilización180. Începând cu 1894 a fost publicat săptămânalul La
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Constantin Țoiu De origine et situ germanorum - Despre originea și țara germanilor, - opusculul lui Cornelius Tacitus se ocupă de puzderia de triburi vecine la est galilor, care încă din secolul doi dinaintea erei noastre începuseră să atace frontierele Italiei, învingând deseori legiunile romane. De n-ar fi decât legendarul Arminius, șeful cherușcilor, care
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
Z. Ornea Dl. Adriano Marino obișnuiește să se odihnească activ. În pauzele dintre elaborarea lucrărilor d-sale de anvergură, savante, se dedică, asemeni unei clipe de răgaz activ, cîte unei mici scrieri. Așa s-a întîmplat cu relativ recentul său opuscul, Cenzura în România, avînd ca subtitlu prevenitor " Schiță istorică introductivă", scris, probabil, prin 1997, la început pentru o enciclopedie engleză și apărut, în același an, în șase numere ale revistei noastre Sfera politicii. În acest fel, dl. Adrian Marino revendică
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
ale mișcării (Legile lui Newton), referitoare la inerția de repaus și mișcare și la principiul acțiune-reacțiune. Folosește pentru prima dată termenul latin "gravitas" (greutate), pentru determinarea analitică a forțelor de atracție, și definește Legea atracției universale. Newton a scris numeroase opuscule cu subiecte filozofice și religioase asupra interpretării unor texte din Biblie, sub influența spiritualismului mistic al lui Henry More și a convingerii în infinitatea universului împotriva dualismului cartezian. Lucrările sale "The Chronology of Ancient Kingdoms Amended" și "Observations Upon the
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
sa număra în acel moment 773 călugări salezieni și 393 Fiice ale Mariei Ajutătoare. Don Bosco și-a dedicat tot timpul său liber, pe care nu de puține ori îl fură somnului, pentru a scrie și a divulga fascicule și opuscule pentru instrucția creștină a poporului. El a fost un om de caritate foarte activ, însă și un mistic dintre cei mai mari. Don Bosco a format generații întregi de sfinți pentru că i-a readus pe tinerii săi la iubirea lui
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
este prezent până în 1940 în toate legislaturile parlamentare: a fost secretar general al Camerei Deputaților (1914-1940). A fost membru al Academiei Române din 1918. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. După 1937 alunecă în atitudini profasciste, teoretizate în opuscule programatice: "Huliganism" (1938), "Germanofobie" (1940). În literatură a debutat sub îndrumarea lui Titu Maiorescu, care i-a fost profesor. Primul volum, culegerea „Nuvele și schițe” i-a apărut în 1903. A urmat în 1906 „În lumea dreptății”, iar în 1912
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești () [Corola-website/Science/298687_a_300016]
-
începutul românilor în Dachia", include o "Disertație pentru începutul limbii române", în care afirmă că limba română provine din latina populară. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat „Floarea adevărului”, carte din care se cunosc doar două exemplare: unul la Biblioteca Națională a României și unul la Országos Szécsényi Könyvtár (Biblioteca Națională Szécsényi) din Budapesta. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
uniți din Polonia. Aceștia au fost folosiți de Roma și ca misionari pentru rutenii, românii și ucrainenii din Slovacia și Maramureș. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat « Floarea adevărului », carte din care se păstrează un singur exemplar, și acela în străinătate. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
în Roma și care îi cerea vești lui Machiavelli despre viața sa în San Casciano. Acesta din urmă răspunde povestind aspecte banale despre viața sa la câmp și vorbind în același timp despre studiile sale, declară că a compus un opuscul intitulat "De principatibus". Este o lucrare redusă ca volum,care nu poate fi înscrisă într-un gen definit deoarece nu are caracteristicile unui adevărat tratat. De aceea este considerată o lucrare de caracter divulgativ. Întreaga lucrare a fost elaborată în
Principele () [Corola-website/Science/303152_a_304481]
-
Tamerlan". Pe 11 mai, Consiliul de Stat a ordonat arestarea celui responsabil de acest pamflet. A doua zi, colegul lui Marlowe, Thomas Kyd, a fost arestat. Locuința lui Kyd a fost cercetată și s-a găsit un fragment dintr-un opuscul eretic. Kyd a declarat, probabil sub tortură, că acesta îi aparținea lui Marlowe. Cu doi ani înainte ei lucraseră împreună pentru un patron aristocrat, probabil Ferdinando Stanley, Lord Strange, și Kyd a declarat că atunci, pe când împărțeau același atelier, documentul
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
subiect asemănător sunt considerate „mistificări” care „încearcă să pară verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări care prezentau o călătorie imaginară în Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
poate fi stabilit cu precizie) se apropie de cel din Marea Britanie și Irlanda. Primul român celebru ce a petrecut o vreme în capitala Suediei, spre jumatatea secolului al XVII-lea, a fost Nicolae Milescu, care a și alcătuit acolo primul opuscul original românesc de filosofie. Câteva decenii mai târziu, unul dintre cei mai cunoscuți monarhi suedezi, regele Carol al XII-lea, a petrecut mai mulți ani în spațiul frumoasei Moldove. După 1880 s-au înființat oficii diplomatice românești la Stockholm și
Comunități românești în Europa – in Nordul Continentului () [Corola-website/Journalistic/296413_a_297742]