173 matches
-
al XVI-lea și al XVII-lea, textul s-a publicat în 90 de ediții, în toate limbile. Machiavelli a scris cu aceeași pană istorie și poezie, comedie și proză, rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trăiește el la Roma. Risipa de inteligență și acest patos al ideii, motivează recuperarea lui Machiavelli în literatură, începînd de la cardinalul de Retz și, în romanul istoric francez, de la Dumas la Druon. Machiavelli singur realizase că, fără să fie utopie, opusculul său despre putere era totuși o construcție abstractă. Dar nu se putea sustrage, prin vocație, proiectării ei. Se considera predestinat. Dacă totuși aș putea să mă întrețin cu tine, scria el lui Vettori, eu n-aș ști să mă împiedic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să lucreze, ca și până atunci dealtfel, atât în echipe, cât și individual, fără a se îndepărta însă de cauza română și de implicațiile ei internaționale, cauză ale cărei jaloane teoretice fuseseră deja fixate în 1975 prin celebrul de acum opuscul, asemuit altuia, chiar de autor, printr-o inspirată sintagmă. Prețuind retrospectiva în egală măsură ca și perspectiva, deopotrivă importante pentru analistul înzestrat cu un ascuțit spirit critic, rigoare, erudiție, sobrietate, dar și eleganța expresiei, s-a întors la geneză prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asupra bazelor ideologiei oficiale, astfel încît conducerea politică organizează manifestații împotriva pseudo-drepturilor omului. Agerpress, agenția română de presă, publică broșuri în care se dă cuvîntul muncitorilor, reprezentanți ai opiniei publice românești. Un oarecare Cristian Maurer scrie, de exemplu, într-un opuscul din 1977: "Asistăm, indignați, de la o vreme încoace, la o metamorfoză bizară în Occident: se încearcă trasformarea spiritului de la Helsinki într-o fantomă a "drepturilor omului". Aceste drepturi sînt considerate ca un monopol occidental, ca o comoară în care s-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
2, 4), de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne prezintă un tablou desăvârșit despre atitudinea creștinilor în lume și față de autorități: Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia Îi asociază articolul lui Maurice M. Maschino „Noii reacționari” publicat În Le Monde diplomatique din noiembrie 2002, incluzîndu-i așadar sub aceeași banieră pe Maurice Dantec și pe Michel Houellebecq. Prezența autorului Plăcerii textului este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
signifie tisser. Comme quoi le texte est d’abord un tissage de mots. Intéressant, n’est-ce pas?”). și, pentru ca acest cititor mai pretențios să nu Închidă cartea cu buza umflată, se livrează citate bine alese altminteri din Pascal (dintr-un opuscul, nu din Cugetări), Max Stirner, etc. De ce cosmétique? “La cosmétique, ignare, est la science de l’ordre universel” dar “les estheticiens ont récupéré ce mot admirable”. Cititorului ingenuu romanul Îi oferă un produs al capitalismului turgescent, personajul Jérôme Angust, tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu cît totul se întîmpla dincolo de codul obișnuit al limbajului uman. Viziunea unui echilibru de-acum compromis, a unui pact încălcat între om și ordinea naturii este, pe de altă parte, foarte bine exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără capăt. Alain Ruzé, autorul excelentului opuscul apărut la Berna în coeditare, era calificat pentru aceasta, nu atât prin investigații proprii în domeniu, cât prin asimilarea metodică a rezultatelor existente. Un articol despre Dionisie Exiguul și un altul despre "vecinii noștri, românii", apărute cu puțin timp în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne îngăduie să gândim și "lucrarea" acesteia din urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi în acord cu "sentințele" din Critica facultății de judecare. Astfel, "istoria genului uman o putem considera, în întindere
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui Tocqueville. Filozofie politică franceză contemporană”, apărut inițial în Polis, 2, 1995, pp. 133-148, iar apoi în cartea mea Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode, Nemira, București, 1997, 1998, pp. 211-234. 6. Lilla a fost cu siguranță un cititor atent al opusculului lui Xenofon, care a fost readus în atenție de Leo Strauss în 1950, printr-un comentariu detaliat, dens și ingenios, de dimensiunile unui mic volum. Vezi Leo Strauss, On Tyranny, ediție revizuită și adăugită, The University of Chicago Press, Chicago
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să devină liderul de necontestat al unei superputeri mondiale. Curios, cariera politică a pupilului lui Lenin a debutat printr-o misiune intelectuală. Delegat de Lenin în Viena cu sarcina de a elabora poziția Partidului asupra subiectului, Stalin (1913) a redactat opusculul Marxismul și chestiunea națională în care combate doctrina "naționalismului cultural" propusă de austromarxiștii Otto Bauer și Karl Renner ca soluție la problema națională în imperiile multinaționale cum era cel habsburgic. Recunoscând în ea un naționalism travestit care vrea să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ierarhia viciilor”. Păcatele și patimile sufletești se amestecau. Instituția care era investită cu cenzurarea patimilor sau a păcatelor umane era Biserica. În Renaștere asistăm la o bruscă schimbare a atitudinii față de nebun și nebunie. D. Erasmus din Rotherdam publică un opuscul, devenit celebru, Elogiul nebuniei, în care, pentru prima dată, Nebunia se prezintă ca personaj public în fața societății. Vechile tipare se destramă. Apare un nou model: „nebunul ca bufon”. Nebunia capătă o semnificație hilară, fiind plasată în registrul comicului. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
s-ar putea depista, mai ales la început, accente bacoviene sau o afinitate de viziune cu Angela Marinescu, analogiile fiind concludente numai într-o oarecare măsură. S-a făcut trimitere și la „urletul expresionist al Sylviei Plath” (Bogdan-Alexandru Stănescu). În opusculul Din confesiunile distinsei doamne M., ca și în următoarele două, Pagini și Fisuri (2003), predomină erosul, obsesia morții, dar mai ales revolta unei conștiințe vulnerate de agresiunile unui climat existențial perceput ca funciarmente advers. Textul din Pagini, deși clasat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
afunde în istorie, de unde talentul său evocator scoate tablouri vivante având în centru câteva dintre marile figuri ale trecutului românesc, narațiuni apărute în volume speciale - Poarta furtunilor (1955), Povestiri eroice (1960), Pământul zimbrului (1962) - și în alte numeroase ediții sau opuscule, care reiau, de regulă, același texte. Cărțile de călătorie - Împărăția soarelui (1956), Farmecul depărtărilor (1966) - conțin relatări despre realități și personalități din țările vizitate. Drama istorică Focurile (scrisă în colaborare cu Magda Isanos, premiată și editată de Fundația Regală pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
Clasa salariată, chiar dacă nu suferă decât momentan, nu profită niciodată de pe urma lor, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ea deplasează o porțiune din munca națională fără a o diminua, este adevărat, dar și fără a o crește. Nu intră în planul acestui opuscul de a rezolva toate aceste obiecții. Singurul său scop este de a combate o prejudecată vulgară, foarte periculoasă și foarte răspândită. Am vrut să dovedesc că o nouă mașinărie nu face disponibil un anumit număr de brațe decât făcând, în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în polemică cu liberalii economiști reprezentanți de Bastiat, pe care îi acuză chiar că se fac vinovați de a inspira radicalismul de stânga, polemică la care face referire și textul de față (n. tr.). 52 În momentul în care acest opuscul a fost publicat, adică în ianuarie 1849, domnul Thiers era foarte bine creditat la Palatul Elysée (n. ed.). 53 Auguste Pierre Rémi Mimerel de Roubaix (1 iunie 1786 16 aprilie 1871), industriaș și om politic francez, republican de circumstanță în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Giovanni Olivi, Angelo Clareno și diploma lui Teobaldo din Assisi despre indulgența de la Porțiuncula. În mod evident, a trebuit să facem o alegere esențială din acele mari culegeri ce ar putea, în unele cazuri, să ofere materie și formă unor opuscule cu farmecul celor mai renumite «Florilegii». Pentru o încadrare generală a acestor mărturii în tabloul biografic al lui Francisc, să se confrunte introducerea de la începutul acestui volum. Aceste schede ca de altfel notele și introducerea au fost realizate de: Pr.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și moaștele unor martiri. În această mănăstire, probabil identică cu cea menționată de Sfântul Epifanie în aceste părți, își avea metania și Ioan Maxențiu, despre a cărui viață avem foarte puține informații. Pe când era la Constantinopol, a scris mai multe opuscule și un răspuns la o scrisoare atribuită papei Hormisdas. Știm că monahii locali, apărând hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451, referitoare la unirea ipostatică a celor două firi ale Mântuitorului și combătând pe nestorieni, au elaborat formula
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o varietate redusă de teme; celălalt constructiv, împăciuitor și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Religioasă", bibliotecile populare și pe cele parohiale. Nu era o presă propriu-zisă, obiectivul de fond fiind re-creștinarea societății. În decursul a douăzeci de ani, s-au publicat sub îndrumarea sa aproape trei milioane de volume, un milion și jumătate de opuscule și aproape cinci milioane de afișe și foi volante 171. Tot în această perioadă au apărut publicații apologetice, precum revista La Cruz (1852), condusă de profesorul Carbonero y Sol, El Mensajero (1860) și Revista Popular (1872), sub conducerea lui Félix
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Această experiență a eșuat, dar a fost reluată mai târziu, în 1891, din inițiativa iezuitului Francisco de P. Garzón, care i-a dat o orientare socială ce îi viza în principal pe muncitori. Între 1892 și 1908 s-au publicat opuscule lunare cu teme morale și religioase, adunate într-o bibliotecă populară. Câteva dintre titluri erau: Las libertades de perdición, Las relaciones entre la Iglesia y el estado, La Iglesia y la civilización180. Începând cu 1894 a fost publicat săptămânalul La
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să devină liderul de necontestat al unei superputeri mondiale. Curios, cariera politică a pupilului lui Lenin a debutat printr-o misiune intelectuală. Delegat de Lenin în Viena cu sarcina de a elabora poziția Partidului asupra subiectului, Stalin (1913) a redactat opusculul Marxismul și chestiunea națională în care combate doctrina "naționalismului cultural" propusă de austromarxiștii Otto Bauer și Karl Renner ca soluție la problema națională în imperiile multinaționale cum era cel habsburgic. Recunoscând în ea un naționalism travestit care vrea să treacă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]