291 matches
-
semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Abonare la articolele scrise de silvia giurgiu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mov și aurii, și ieșea în curte, să vadă cum stau treburile gospodăriei. Nu era fără rost această osteneală, căci acolo, în ograda cea întinsă, o aștepta cea mai grozavă desfătare din cursul dimineții. Era ceasul când slujnica Marta hrănea orătăniile din curte, când toate găinile mari, puicuțele tinere, dar, mai ales, cocoșii cei împopoțonați și trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
și trufași, cu penajul colorat ca de aur, cu pene lucitoare de parcă erau niște pietre nestemate, de opal, agate, sau cine știe ce podoabe prețioase, încât ei arătau ca niște veritabile vitrine ambulante înzorzonate de bijuterii! Așa deci, era ceasul când toate orătăniile ciuguleau pe-ntrecute, să-și facă gușa cât mai rotundă. Ea se războia cu trufașii cocoși, care călcau țanțoși prin curte și nu lăsau în pace amărâtele găinușe să-și culeagă în tihnă grăunțele, că doară de la ele era cel mai
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
cinstit și priceput, iar când era vorba de plată, își rupea de la gura lui și a familiei, numai să nu rămână de rușine. Dar el era nevoit să plece la muncă toată săptămâna, iar Maria rămânea cu grija copilului, a orătăniilor și a muncitorilor pe deasupra, cărora trebuia să le pună masa, să le stea în picioare de câte ori aveau nevoie de ceva, ba chiar să le aducă apă, din lacul pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. Nu-i era
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și entuziaste de rațe și gâște, ce-și își înfoiau penele de bucurie și mulțumire, povestindu-și care
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
de dimineață cu poantele, tete, parcă noi avem timp să te-ascultăm! Trebuie să te descurci, că...cine altul? Scoală puturosul ăla de băiat și apucați-vă imediat de treabă. Când ne-ntoarcem, să nu văd casa pe dos și orătăniile moarte de foame! De la poartă, claxoanele nervoase și vocea repezită a lui Gâlgâitu: Haideți, bă, moșmăiților! Mihai luă în spinare geanta cu catrafuse și o smuci pe nevastă-sa: Gata! Hai, Gico! Lasă că se descurcă el! Când să iasă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
să-i spui mereu: „Ionică, fă aia, du-te la ailaltă, ridică-te de colo!” Dacă-l scapi, face numai troanțe sau...nu face nimic. Acum câteva zile l-a uitat Dumnezeu în fața televizorului. Moș Ion trebăluia prin grădină, iar orătăniile...în miting de protest: vacile mugeau ca locomotivele la stop, porcii guițau sălbatic, mușcând scândurile cocinii, rațele măcăiau, de parcă dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ion. După ce și-a revenit, a strigat și el: Gol e-n capul tău, nenorocitule! Ieși afară la animale! Dar, ți-ai găsit! Ionică și-a văzut în continuare de meci, așa că ...bietul moș Ion, până noaptea târziu a orânduit orătăniile din curte. Ieri seara s-a trântit puțin în pat, că obosise. Nu l-a mai controlat pe Ionică...și nici astăzi dimineață, că s-a sculat mai târziu.Când s-a sculat, și-a pus mâinile-n cap. Ionică
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
așa, bă? Sau mori și mie nu-mi spui, ca să mă distrej? Mori sau nu mori? De, mă Ionică! Zâmbi moș Ion cu amărăciune. Se joacă moartea cu mine și eu...nu mă las prins...Du-te și vezi de orătăniile alea...că se face seară. Ce să văj, bă? Of, Doamne!oftă cu ochii-n tavan. Când nu voi mai fi, cine să-ți mai spună ce să faci? Mai încearcă la Galați să-l prinzi pe taică-tău! Cum
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ceară iertare dacă i-a supărat cu ceva și se-nciuda că nimeni nu-l bagă-n seamă, deși el voia să le spună că, totuși, trăiește, că-l va îndruma în continuare pe bietul Ionică să aibă grijă de orătănii până vine Mihai cu Gica de la Galați. Însă... nimeni nu-l asculta. Dimpotrivă, unii începură chiar să îi reproșeze. Ca ăsta lui Măcăială: Băă, moș Ioane, nu putuși, bă, să mai aștepți măcar o zi? Acu´ cine îmi repară mie
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
se întorcea seara din câmp. Imaginile repetate zilnic, au rămas aceleași în ochii mei. Bunicul mergea la munca câmpului, ori făcea pentru gospodărie muncile cele mai grele; iarăși bunica, rămasă acasă, mătura curtea de două trei ori pe zi din cauza orătăniilor; prepara mâncare, ori cusea cu acul îmbrăcăminte și cele necesare pentru casă. Se împlineau astfel două dintre darurile vieții lor; harul muncii și dragostea pentru animale. Seară de seară când vitele veneau de la pășunat, ieșeam la poartă așteptându-l cu
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap). Din perspectiva unui polemism moral și politic, sub masca improvizației fanteziste și libere, a paradoxului, a predicației ilogice, e abordată
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau noroaie, cu tramvaie jalnice și trăsuri hârbuite, cu cinematograf, periferii mizere, cu orătănii, cu tot felul de mahalagii, dar și cu așa-zisa lume bună. În genul acesta de proză, ilustrat și de I. Al. Brătescu-Voinești sau de I.A. Bassarabescu, invenția aproape că lipsește, iar compunerea riscă nu o dată să devină ternă
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
printre offurile neștiute ale întunericului. VREAU SĂ MĂ ROG Nu dorm de multă vreme. Am uitat de când. Sub învolburarea neliniștii sfârșitului, care răscolește împrejurul. Îmi vin în minte vorbele unei rugăciuni, auzite seară de seară în copilărie. Spre înserare, când orătăniile se retrăgeau în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
E de asemenea recomandabil ca imediat să se lege un bandaj mai jos de rană, până când veninul e supt În totalitate. Chiar dacă otrava animalului e Înghițită În cantitate considerabilă, ea este cu totul inofensivă, căci va fi descompusă de chil. Orătăniile pe care le-am ucis În experimentele făcute, bucătarul meu- un mahomedan - le-a gătit, desigur, cu multă repulsie, căci nu fusese halal, adică ucis În numele lui Dumnezeu, lăsând să i se scurgă sângele, ci a murit când sângele era
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile și întâmplările copilăriei scriitorului. E deci un caz tipic de ideologie sentimentală, cel puțin la început. Aristocratismul scriitorului, ce stă la baza
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1932) și cu Premiul revistei „Argeș” (1971, 1984). M. cântă în versuri delicate, în ton domol, cadrul domestic, interiorul desuet provincial (elemente de recuzită: malacoafe, uniforme vechi, trandafiri, policandru, pendul), apoi peisajul, umanizat, al grădinilor patriarhale (cu păuni și alte orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte sălbăticiuni etc. Cele mai multe dintre poezii sunt pasteluri, iar sentimentele precumpănitoare se înscriu într-un registru moderat: nostalgia
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
motivațiile oferite de către cei intervievați. În general, suprafețele de pământ afșate în proprietate sunt mici: 2-5 hectare, existând doar câteva persoane care posedă mai mult: 20-30 de hectare. De asemenea, numărul animalelor din gospodărie este în medie de 2-3 vaci, orătănii, 2-3 porci. În sat nu există o asociație agricolă; în general, oamenii își muncesc pământul în familie. Asocierea este privită de cele mai multe ori cu suspiciune, ca ceva necurat. În Ațintiș se cultivă pe cea mai mare parte a terenurilor porumb
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
noi. între amânari locuința a fost înfundată apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar către toamnă dată cu var. Avea două încăperi, o tindă și-o odaie și în spate, șandramaua. Frații au mai făcut poiată pentru orătănii și coteț unui godac negru. în jurul ogrăzii au împletit din nuiele tari gard cu cunună și-au sădit roată împrejur răchiți. Către iarnă holteiul nu întârzie să se însoare cu o vădană care îi aduse drept zestre doi băieți și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
muncă, îi găsim noi să facă câte ceva pe aici, în timp ce are grijă de copii, își făcu deja planuri, soacra. - Și apoi, nu mai rămâne curtea goală când suntem la CAP. Nu ai văzut că au început ăștia să-și fure orătăniile din ogradă? rosti împăciutor bărbatul, uitându-se cu drag și curiozitate către copii. Hai, copii, veniți să vă vadă bunicul cum arătați! Veto, termină mămăliga aia odată, că îmi este foame! Adă și sticla aia cu țuică, să ciocnesc cu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
din gard... Alteori, se izbește de pui, găini, rațe sau gâște din ogradă. Acestea nu-i iartă neatenția. Ba, de la o vreme, de cum îl văd și fără ca el să se afle lângă ele - darmite să se mai ciocnească de vreuna - orătăniile se reped la el și încep să-l bată. A ajuns batjocura preferată a mai tuturor viețuitoarelor din ogradă. Numai Cuțulache și Motănel nu-i fac nici un rău; dimpotrivă, numai când cineva îndrăznește, de față cu vreunul din ei, să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
proaspătă - îi fac patul, cum în glumă, le place să spună - iar de mâncat Puiu mănâncă numai în fața lor; o dată sau de două ori a încercat să ciugulească ceva din grăunțele pe care bunicii le aruncă în curte, pentru celelalte orătănii. Ușor de bănuit ce-a pățit, așa că nici nu mai are de ce și nici chef nu mai are să se amestece cu ele. Și nu regretă nimic, căci e mai bine hrănit decât toate păsările din curte. Nu-i de mirare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu” este „epopeeea” în miniatură a unui pui de găină, scăpat ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni pe tema rățoiului cel urât respins de celelalte orătănii dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sânge. Iar pentru păcatul de-a fi privit Într-o duminică un meci de box la televizor și un film cu Stan și Bran (bătrâna fusese În vizită la sora ei mai mică de la Rădăuți), pedeapsa fu și mai cruntă. Orătăniile din curte Începură să facă ouă colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]