1,275 matches
-
amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu tradiția vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "și-a schimbat look-ul". Diminutivele provin tot din registrul oralității familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate, de conversația celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
romanul Os Maias marcase un nou tip de proză față de proza practicată pînă atunci. Fraza atinsese un soi de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
obișnuite și din piesele uzate ale limbajului „de zi” o lirică aparent brută; de fapt, mai subtilă, ascunzându-și sau chiar anulându-și retorica. Cu două decenii în urmă, Marin Sorescu contraria critica autohtonă prin ciclul La Lilieci, în care oralitățile și firescul rural creau un nou cod poetic. Profitând de această breșă și observând, totodată, involuția „optzeciștilor” textualizanți, Ioan Es. Pop își va împinge creația spre o „extremală” (cum ar fi zis Ion Barbu) suprapunere. În Liliecii sorescieni găsim expresii
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
despre Estetica lui Mihail Sebastian, pe care autoarea o conturează precaut, plecând de la câteva confesiuni ale lui Sebastian, dar mai ales de la opinii ale criticii care s-au ocupat de scriitor: intuiția remarcată de Cornelia Ștefănescu, luciditatea de Șerban Cioculescu, oralitatea expresiei de N.Manolescu, moralitatea (actului critic) de Ioana Pârvulescu ș.a. De fapt, autoarea atinge miezul problemei abia în finalul capitolului, unde vorbește de „organicismul” criticii lui Sebastian, adică nevoia de a încadra lectura textului într-o atmosferă coerentă („nici o
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
pentru grupul "sc" - apare că o inversare comică, sau ca o hipercorectitudine generalizată, pornită de la perechi de tipul "excursie" - "escursie"): "să vopsex", "sal iubeaxă", "să ne zdrobeaxă", "sîrbeaxo-tigăneaxă". Ajungem astfel la o altă trăsătură lingvistică generală a poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizează o transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu fenomenele ei tipice de fonetica sintactica: acomodări, asimilări, afereze, eliziuni. Îndrăznelile de transpunere grafică sînt fără precedent în literatura noastră (poate cu excepția unor pasaje din proza lui Goma). Confruntate
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
titlului, "-l" final nu mai era notat. Favorabil transcrierii fidele în scris a pronunției s-a arătat, la un moment dat, și Al. Graur. Renunțarea la formele cu "-l" - care caracterizează nu doar limba scrisă, ci și registrul cult al oralității formale, solemne - nu ar face însă decît să anuleze o diferență stilistica, producînd deci o uniformizare, o sărăcire a exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
a exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au răsunat strigătele protestatarilor: , " ("Jurnalul național" = JN 1669, 1998, 9); "vecinu' minte. Terenu' e al meu" (ib. 1670, 1998, 11
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
Cațavencu" = ACaț 32, 1997, 8. Omiterea lui "-l" poate deveni și o marcă a vivacității asumate de stilul jurnalistic însuși: în comentarii glumețe, ironice - și mai ales in titluri. Procedeul e destul de justificat în intitularea unei rubrici clar legate de oralitate - "Bancu' zilei" (L 2521, 1998, 23) -, sau cînd contrastul comic cu termeni savanți ori cu neologisme la modă e intenționat: "Nea Becali, potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
potoleste-te odată cu clonatu' asta..." (ACaț 9, 1997, 8); "megastaru' fi-va tata" (RL 2013, 1996, 8). Apar însă și destule excese: transcrierea pronunțării nu e totdeauna suficient de motivată - mai ales in textele neutre, care nu au neapărat atributele oralității, sau în care mărcile orale nu produc nici macar efecte de contrast semnificative: "De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil/ Finii trebuie să meargă cu daru' la nași" (EZ 1938, 1998, 12); "Specialistu' român versus specialistu' francez" (JN 1670, 1998, 7); "La
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
pildă abuzul de ghilimele (pentru a indica o lectură ironică), sau de semne de exclamație (prin care se impune o intonație pueril afectiva) devine obositor; lucrul e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc de transpunere în scris a oralității rămîne interesant și eficient doar dacă e folosit cu zgîrcenie.
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
e cu atît mai evident cînd este vorba de un mijloc prea simplu, rudimentar. Oralitatea marcată ostentativ e una manierista și inutilă, care nu aduce în stilul scris mai mult sens. De fapt, orice mijloc de transpunere în scris a oralității rămîne interesant și eficient doar dacă e folosit cu zgîrcenie.
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
la volumul Dacă pleci în căutarea mea, Radu Sergiu Ruba "are o memorie și o cultură uluitoare", "este un povestitor cuceritor", virtuți așadar ce ele singure confirmă un comportament uman de o virilă cordialitate. Dacă mai adăugăm la toate acestea oralitatea unei dicțiuni poetice ce se ascultă în răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
punct de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective ale oralității: intonația, accentul frastic, pauzele, ezitările. Pînă la urmă, nu semnele convenționale (fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
dom' pilot!"; "probabil era geamu' murdar", "tre' să recunoști"; "nu mai faceți mișto, ca nu ie frumos!; Această poză este fuarte dulce!" ; "de fapt, în cazul în care mai iexistă, ce ieste și ce vria iel?". între semnele evocatoare ale oralității trebuie amintite punctele de suspensie ("Nu... nu se poate.... e prea mult pentru mine... deja a zburat pe desktop"), uzul vocativelor - "super, OMULE", "meserie, frate!", "BRAVO MAESTRE!, "Mulțumesc, amice...", "meriți o bere, bătrîne!" și al interjecției: "Uau", "Oau". Rezultă, pînă
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
Constantin Țoiu Se poate spune că abia în zilele noastre și-a găsit romanul forța de pătrundere în public precum și în ceea ce privește tehnica multiplicării textului sau mesajului, cuprinsă în ideea de "exemplar". Între genul modern al narației scrise, tipărite, și oralitatea lui Homer, ca și a altor autori mai puțin cunoscuți, de mituri, epopei, a existat mai întîi problema concretă a folosirii semnelor convenționale pentru fixarea fonemelor. La Londra, în subsolul muzeului național British există un spațiu larg destinat istoriei scrisului
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
de a construi un "dublu" ironic al comunicării curente. Am mai vorbit, de altfel, despre existența, în româna de azi, a unui stil colocvial dominat de distanțarea metatextuală, de spiritul ludic și umoristic. El se caracterizează prin puternice trăsături de oralitate, dar și prin "reciclarea" unui material lingvistic marcat, aparținînd altor registre (arhaisme, regionalisme, neologisme de ultimă oră), ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
a combinării registrelor produce efecte cu adevărat inovatoare față de tradiția autohtonă a limbajului religios. Stilul lui Steinhardt oferă o rețetă de modernizare foarte plauzibilă, asociind vocabularul și sintaxa arhaice, conservatoare, nu cu neologisme șocante, cu termeni birocratici aplatizanți - ci cu oralitatea colocvială, deseori umoristică. De altfel, conștiința stilistică dovedită de volumul de parodii cu care autorul a debutat (În genul... tinerilor, apărut sub pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
să ia din bibliotecă o carte de Paul Goma, sau de Gheorghe Crăciun, sau de Norman Manea (decât, bineînțeles, dacă este critic literar și îl obligă profesia să analizeze cartea respectivă). Cine stă să-și bată capul cu abuzul de oralitate și cu jocurile forțate de cuvinte din proza lui Paul Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
ales în publicistica actuală, are, în timp, și efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite (coșcogea, coșcogeamite), care aparțin aceluiași registru stilistic - familiar, popular - și pe care le apropie și sensul comun
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva explicabilă, a asceților de-a reduce scrisul la o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat. Astfel scrisul apare înțărcuit în rolul său pur duhovnicesc, în funcționalitatea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
mode stilistice. Se observă astfel (informațiile provin din fișierul consultabil în Internet al B.C.U.) o direcție a simplificării: unele subtitluri dispar total (de pildă "Ziar independent de opinie, informație și reportaj" - România liberă). Se manifestă deopotrivă o înclinație către oralitatea colocvială - ca în formula "Zi de zi. Scurt pe doi" (Libertatea), care "traduce" de fapt formula "cotidian de informație concisă" - și una, opusă, către solemnizare: un "Săptămînal independent de opinie, reportaje și informații" (Gazeta de Vest, 1990) devine de la nr.
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
simbolism evident figurile întemnițării, ale somnului, chiar ale unei morți simbolice. Să fii găzduit înseamnă să te deschizi tuturor riscurilor și să-ți lași destinul în mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță figura unei oralități devoratoare. Mai întîi, pentru ca să cauți refugiu înseamnă în lumea poveștii să cauți o compensație pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță figura unei oralități devoratoare. Mai întîi, pentru ca să cauți refugiu înseamnă în lumea poveștii să cauți o compensație pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față în față.Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la Calipso, care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]