381 matches
-
clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie - pentru sensul "a termina", murmuie/murmuiește, se olecăie/se olecăiește, orbecăie/orbecăiește, piscuiește/piscuie, se străduie/se străduiește, se tânguiește/se tânguie, țăcăne/țăcănește, zgândăresc/zgândăr) și ceva mai puține aparținând conjugării I (cruntă/cruntează, curează/cură, împuie/împuiază, se îngâmfează/se îngâmfă, înjgheabă/înjghebează, înstrună/înstrunează, înveșmântează/înveșmântă, învie/înviază, învolburează
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
obligat să fac acest pas... În materie de știință, limitele cunoașterii au fost deja atinse. Noi, fizicienii, am ajuns la sfârșitul drumului nostru. Dar omenirea n-a ajuns încă la acest punct... Noi ne-am cățărat sus, pe culmi, dar orbecăim în vid. Știința a devenit înfricoșătoare, cercetarea e o primejdie, cunoașterea înseamnă moarte. Nouă, fizicienilor, nu ne mai rămâne decât să capitulăm în fața realității... Realitatea n-a putut ține pasul cu noi... Din pricina noastră, o așteaptă distrugerea totală... Ca să evităm
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
primordială”. ,,Cineva” a construit în mod inteligent toate acestea; o școală pentru ființele primitive, abia desprinse din regnul animal, așa cum sîntem astăzi noi oamenii ! Și se pare că, de la crearea sa, omul a cam dezamăgit prin prestația sa, a orbecăit cam mult prin ceață și atunci Creatorul său a încercat să-l ajute să înțeleagă mai ușor drumul corect de urmat. Văzînd încă o dată ignoranța în care se zbate omenirea, acum 2000 de ani Dumnezeu a trimis pe ,,singurul său
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
lume ! Și nu mă refer aici la descoperiri științifice, ci la drumul lung și anevoios prin care oamenii pot trece de la niște ființe primitive, la niște entități superioare ! Istoria ne dovedește că în lipsa unor puncte clare de reper, oamenii au orbecăit în ceață, neînțelegînd ce se petrece cu viața lor, și neștiind încotro să meargă. Aceștia s-au obișnuit de-a lungul timpului, la modul primitiv, în a-și plînge soarta și a da vina pe alții. Observăm că cel puțin
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
monadelor cu sufletul căruia le aparțin în indiviziune, dar totodată poate fi printr-un ritual ocult având puterea de a realiza un alt nivel restrâns, selectiv, elitist, piramidal. Așa cum declamă poetul în versurile sale: Lumina dintotdeauna-i în jurul nostru/ și-orbecăim în întuneric. Ar vrea proscrisul să știe /cum să zărească și să denumească stelele pe cer. /I s-a spus sărmanului neofit /că-n drumul de la Marea Ursă5 spre Crucea Sudului 6 /poate accede doar prin Sirius sau Betelgeuse. Și-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
degajată de foc, ea este dragoste și de aceea botezul întru începuturi ca și azi în societățile oculte se numește illuminare. A primi lumina înseamnă a fi admis la inițiere și ceea ce el dorește și i se oferă după ce a orbecăit în întuneric este lumina dată de sabia de foc a venerabilului lojei masonice, simbol al Cuvântului. Ritualurile sunt însoțite în toată istoria omenirii de lumină. Această lumină este cunoașterea transfigurată pe care francmasonii au datoria s-o dobândească. De urcuș
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adevărul vieții și al morții, al câștigării vieții prin moarte, cu moartea prin moarte călcând, cum au spus proorocii și pe care îl repetăm de mii de ani în ritual dogmatic, prin tradiție inclusiv creștină. Numai cine nu cunoaște poate orbecăi, comportându-se ca la vârstele imature. Într-o zi, oricine poate să se schimbe. Trebuie doar să dorească acest lucru. Și atunci mai are nevoie de un păstor care să-i îndrume pașii? Doar cei care nu vor să vadă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
priceperi nici una nu iese atât de clar în evidență ca simțul intuitiv pentru coordonarea mișcărilor. Cei cu aptitudini mijlocii nu au un start atât de fericit. De aceea ei nu trebuie lăsați la început de drum în arta noastră, să orbecăiască la întîmplare, fără sfaturile necesare. Aceste sfaturi trebuie să urmărească ajungerea la un mod de mișcare bun din punct de vedere violonistic și în același timp rațional din punct de vedere al economiei forțelor. Obstacolele în cântat apar numai acolo
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
Rabclais), ci iată ! o iluzie ceva mai bine sistematizată. Revolta individului împotriva speciei, "eterna maladie occidentală" (Auguste Comte), exacerbarea Eului a făcut din aceasta motorul dramelor și placa turnantă a tuturor neliniștilor noastre. Smulși din pacea Unității, am devenit subiecți, orbecăind prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului vieții, am pierdut inocența de a fi. Ei bine, știința economică nu face excepție de la această cădere și este de reflectat încă asupra determinantelor sale culturale, spirituale, antropologice. Căderea ratelor de creștere economică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
slăvite. Rama fiind mare hierofant și maiestru al magiei, prin câteva mișcări ale brațelor, făcu ca cele două statui de aur să strălucească orbitor. Cambyse și celelalte căpetenii persane au orbit pe loc, având irisul ars, se văitau de durere, orbecăind prin palat. Atunci Rama adună toți famenii și servitorii palatului, care îl hăcuiră pe Cambyse și pe ceilalți persani, cu săbiile proprii, în plin festin. Psamenit, fica sa prințesa și curtenii, împreună cu cei două mii de tineri, au fost eliberați. Ajutați
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
niște buni europeni, despre probleme românești. martie, 1998 Cine va aprinde lumina în Basarabia? Alegerile locale și referendumul consultativ privind forma prezidențială de guvernământ, inițiat de șeful statului au dezvăluit încă o dată, pentru cine mai avea oarecare dubii, că „țărișoara” orbecăiește, colectiv și solidar, tocmai în cercul al noulea al întunericului preletal. Comuniștii și partidele nostalgiei sovietice, care au format un singur bloc electoral, în contrast cu „democrații” care au înțeles să fie umiliți separat, au câștigat din nou majoritatea, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și legiferate, după 1989, și în Moldova. Felul în care au trecut, fără sfială, la demolarea sistemului autonomiei locale și împărțirii teritorial-administrative constituie doar una din dovezile acestui comportament scandalos. Nici una dintre guvernările de până acum în Basarabia nu a orbecăit atât de penibil - mereu obligată să retracteze declarații, să anuleze decrete prost întocmite și ordine românofobe - prin hățișurile legislației naționale și europene, cum au făcut-o comuniștii în acest prim an scurs de la alegeri. O altă caracteristică a comuniștilor basarabeni
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
foarte original și colorat melanj, cum numai aici, la noi, se poate coagula. Viața literară de la Chișinău nu s-a putut proteja (izola) de un mediu în care totul merge anapoda, un mediu în care toți, de la președinte la portar, orbecăiesc. Mai mult, elita intelectuală basarabeană, prin modul defectuos cum a înțeles să-și gestioneze imaginea și capitalul moral câștigat în anii perestroikăi, a generat destule confuzii în societate. Spiritul critic, atât cât a existat, a fost înlocuit cu un servil
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sticlă pătrundea de deasupra soarele amiezii, ale cărui raze se reflectau în miraze. Lumina puternică le frângea privirea și, orbiți, rămâneau nemișcați pentru câteva clipe. Se încumetau totuși a umbla prin sală, ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
normal ar trebui↓ da' vezi cum îi (IVLRA: 119) A: că așa am ajuns eu cu anamaria pe la nouă jumate↓ și <R vorbisem să ne aștepte cineva> și mi-a scris că nu au oameni și# ne-am dus am orbecăit noi și-am ajuns în altă parte↓ B: uau A: c-aveau multe că[mine↓ B: [nu. ăștia ne-au zis că ne așteaptă. (IVLRA: 39) Clișeele existente în uz întăresc, prin frecvența lor, valoarea slab anaforică/deictică a demonstrativelor
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
eu. Vreau să te viziteze aici. Și, în orice caz, ce-ar putea el face, chiar dacă ar afla? Va trebui să se prefacă mulțumit. N-ai de ce să te temi. Nu mă tem. Fusese un început prost, eram încurcat și orbecăiam și, chiar în timp ce-i vorbeam, îl auzeam parcă pe Ben mârâind la ușă. Titus răspunse îngândurat: — Într-un fel, mi-e milă de Ben. Cred că nici el nu a înțeles mare lucru din viață, ca să folosesc fraza dumneavoastră. — O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ar trebui să tragă un semnal de alarmă care să ajungă la timpanele demnitarilor ce gestionează problemele prezente și de perspectivă ale educației pentru a ne clarifica încotro mergem și unde vrem să ajungem în domeniul educației, să nu mai orbecăim în tenebrele reformelor nelimpezite și nefinalizate în cei 16 ani de tranziție. Remarcabilele rezultate obținute de olimpicii români la concursurile internaționale pentru elevi nu sunt, din păcate, decât câteva flori minunate, din specii rare, răsărite într-un câmp de spini
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru că relația dintre cei doi constituie „cureaua de transmisie” a ceea ce are mai bun omenirea - cultura, spiritul ei; iar În Învățare - ca și În viață -, avem nevoie unii de alții; pentru că, altfel, am lua-o mereu de la Început sau am orbecăi pe drumuri străine; pentru că, altminteri, nu am vedea calea spre alții sau spre noi Înșine; nu am ști cine suntem și Încotro mergem, pentru că - În fine - nu am mai fi oameni. 2. Confluențe și contradicții formative 2.1. Conflictele valorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
propune un salt valoric, spre o nouă dimensiune ontologică, pe care o purtăm, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru. Prin suspendarea stării de ambiguitate sau de rău, ne croim o altă existență, mult mai Înaltă, Încetând astfel să mai orbecăim și să rătăcim În jurul unor false valori, ce ne sunt puse În față, ne macină și ne dezorientează. Prin situarea dincolo de mintea (actuală), ucid răul (trecător) din mine pentru a mă oferi binelui suprem, dumnezeiesc. În felul acesta, putem Înțelege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
era înnegurat, dar și prezentul era la fel. Toți ne confruntam cu o dificultate mult mai mare decât cea cunoscută de a determina capacitățile și intențiile celor care locuiesc împreună cu noi pe această planetă. Semnificația evenimentelor era obstrucționată de ambiguitate. Orbecăiam după interpretări ale lor, inversam uneori linii de acțiune bazate pe perspective mai vechi, și am ezitat mult înainte să sesizăm ceea ce acum pare evident"1. Truman este rememorat cu drag nu pentru că avea un dar magic de a prevesti
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
mai puțin acoperită, cu rutenii, cu evreii, cu cârmuirea... Jos zace poporul, a cărui Voința se tipărește, al cărui nume se speculează, dar al cărui bine nu-l caută nimeni. Societățile de citire pentru dânsul sunt nume (...) oamenii din sate orbecăiesc între ispitele deznaționalizatorilor, ei gem greu sub povara cametei evreiești (...)” * ...”Ramura Onciuleștilor din Vilance și Zamostie reține ca importantă linia lui Grigoraș Onciul al cărui fiu Constantin, devine preot și care a avut ca fiu pe Mihail - tatăl lui Isidor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lumineze reciproc, și că una nu se poate lipsi de alta. Deși spiritul omenesc nu poate să le cuprindă pe toate și trebuie să aleagă una drept cea principală, dacă n-ai cîteva noțiuni despre celelalte, chiar într-a ta orbecăiești adesea în întuneric."154 Și în această privință, Rousseau se dovedește a fi un vizionar. Educația contemporană pune un foarte mare accent pe predarea interdisciplinară a cunoștințelor. Nu întîmplător, printre calitățile care îi sînt necesare unui bun profesor este amintită
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
nu sunt părerile unui cerc restrâns, ci ale majorității populației, ale poporului. Pentru ce trebuie să facem noi atâta economie de curent electric, de gaze, de apă, de mâncare etc.? De ce trebuie să tremurăm iarna de frig, iar noaptea să orbecăim pe întuneric pe străzi și în case să folosim câte un bec de 15 W? Așa progresează civilizația în socialism? Probabil că în comunism se ajunge la opaiț. De ce îndurăm atâtea? în alte țări, considerate sărace, sunt de toate, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
brațele Dimitri. Cartierul general este la Silver Bay. De acolo atacăm toate punctele unde aveți treabă. Îi sînt recunoscător pentru meticulozitatea cu care a gîndit totul. Nu doresc masă, nici cafea, vreau să ne așternem la drum. Mașina pare că orbecăie prin Atena vreo două ore, dar, surprinzător, nimerește autostrada. O dată ieșită la larg, începe a fornăi și roiește și ea vioi printre celelalte mașini grăbite. Viteza crește, se enervează și lasă în urmă, cu buzele umflate, tot felul de mașini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liberi !” Isus De-a lungul istoriei, oamenii s-au plâns mereu de viața grea pe care au dus-o, și permanent omenirea a avut dorința de a trăi într-o lume mai bună și mai dreaptă. Permanent societatea umană a orbecăit mai mult în ceață încercînd să înțeleagă ceva, să-și găsească un drum concret, să găsească o finalitate, un scop în această lume plină de ,,durere, întristare și suspin” . Până la urmă, pentru ce ne-am născut noi în această lume
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]