372 matches
-
mielină. Ester sărută perla și omul se înveli într-o piele bronzată și deveni frumos ca un zeu. Pe țeastă îi crescu părul buclat, auriu. Era complet? Garoafa ceru sexul, și toate am fost silite să lăsăm ochii în jos, orbite ca de-o lumină. Era ceva între pulpe, acolo unde noi nu aveam aproape nimic. Pâlpâi și o ceață de păr auriu pe piept. Unduiră reflexe auriu-roșcate pe obraz, în fine, am înaintat și eu către tălpile lui (creștetul meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în ce sens folosiseși expresia agnostos theos. Dumneata aveai în față, ca pe un ecran interior, imaginea lui Ivan oarecum înmormîntat în propriul lui trup. Și voiai să spui că așa arată uneori Dumnezeu, Spiritul Suprem, capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorîndu-și propria lui identitate. Dar ce Dumnezeu era acesta? În orice caz, nu Dumnezeul lui Pavel, și nici al grecilor. Dumneata te gândeai la miturile gnostice, la concepțiile indiene despre Spirit și Materie. - Evident, evident. Asta a remarcat și Procopie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de fapt nu Germania neapărat... Va povesti ca un copil scos la lecție, repetând în cuvintele ei ceea ce am spus eu mai înainte ! Devotamentul tușant - ai putea spune total - de care este capabilă atunci când iubește, drăgălașa încăpățânare cu care stăruie, orbită, astfel încât reușește în mod atât de firesc să vadă doar ce îi convine ! Iar atunci când nu mai vezi la ea aceste semne, ai putea fi sigur și că nu mai iubește ? în așa fel am să rămân în afara conversației lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici, foarte atent : acest punct negru din centrul acestui cerc. Priviți atent numai punctul din mijlocul acestui cerc și imediat, nu-i așa ?, veți vedea - chiar vedeți ! - împrejurul punctului nu unul, ci zeci de cercuri concentrice pe care ochiul dumneavoastră orbit are - a și început ! - să joace... Mai repede, așadar, mult mai repede decât cercul pe care nu am avut vreme - vedeți ? - să-l mișc - mult mai repede deci ! - a obosit și s-a modificat privirea ! în plenul intensității privirii, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luat vila și via de la Otopeni, deși mai bine nu le-ar fi luat. Dar fiecare are o soartă ; aparent și-o face singur, prin faptele lui negândite, dar de fapt eu cred că Cel-de-Sus te lasă să-ți urmezi, orbit, drumul stabilit de dinainte... Adevărul este - dar asta doar n-am să i-o spun ei ! - că probabil lui Margot ajunsese să nu-i mai pese de ce face nenea Sandu, că-și avea și ea compensațiile ei. Ei îi plăceau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
salvarea lui, ăsta e mîinele lui mai bun, și-așa se-adună Într-o grămadă. Și bătaia de joc ajunge un ideal, negrul ajunge alb, urîtul - frumos, că așa vrea grămada... După ce-i umplu capul cu rahat parfumat, Îl Întorc, orbit, Împotriva propriilor lui interese, Împotriva binelui firesc... Îi bagă doctrina În ochi de-ajunge să i se pară lui că seamănă cu ce crede el despre lume și viață și nu mai vede cît de puțin se confundă cu nevoile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușor din degete. În momentul acela se auzi un hârșâit, pe urmă un scârțâit puternic, urmat de o bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezbateri politice sau emisiuni de divertisment) poate fi considerată, prin urmare, ca indiciul cel mai sigur al unei comuniuni cu arhetipuri fondatoare. Adică, stricto sensu, ca adeziune la "motive" impersonale și colective. Este dificil de acceptat acest lucru dacă rămânem orbiți de primatul, specific occidental, al conștiinței de sine. Al individului cu o singură valență, rațională. Dar trebuie să avem luciditatea de a recunoaște că măștile diverse despre care tocmai am vorbit traduc cu justețe ambivalența acestor figuri antropologice pe care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea-n brațe, mi s-au tot perindat sub pleoape drumurile lungi cu mașina, clădirile palide, toate cu câte-un pub la parter, fulgerând pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-n scurt timp am învățat, ca toți cei lalți, să-i aștept răsăritul. O precedau co roana și unda de șoc a unei explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de ținutul Danakil, Corto este inițiatul ce are acces la tainele refuzate celorlalți. Adevărații oameni-leopard ies din umbră, pentru a veghea asupra sa. Oamenii-leopard sunt, ca și Shamael, depozitarii înțelepciunii și vrăjilor pe care stăpânirea europeană nu le poate înțelege, orbită fiind de conștiința datoriei sale imperiale. Oamenii-leopard sunt custozii tradiției pe care o revelă lui Corto, atunci când acesta se află în pragul lumii de dincolo, rănit mortal de sergent și de complicele său. Supraviețuirea lui Corto este ininteligibilă în termenii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de rîs", teamă, "dacă o să vomit?" Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însîngerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez și acolo am vomat cu silă. Când am revenit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
1890-1939, Cambridge, 1999), iar Michael H. Impey apreciază că poemele românești performate de Tzara pe scena de la Cabaret Voltaire nu reprezintă niște anticipări, ci chiar realitatea fenomenului dadaist (Before and After Tzara. Romanian contributions to Dada in The Eastern Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Central-Europe and Japan, ed. by Gerald Janecek and Omuka Toshimaru, New York, 1998, p. 32). Fără îndoială, aceste observații sînt parțiale, exagerate, eronate în bună măsură. Ele indică însă - asemenea multor altor abordări contemporane - un simptom al interesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
L’Hartmann, Paris/Montreal, 1999 Șchiopu, Michaela, „Ecouri și opinii despre futurism în periodicele românești ale vremii”, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 4/1977 The History of Dada, gen. ed. Stephen C. Foster, vol. IV: The Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Eastern Europe, and Japan, ed. Gerald Janecek. New York: G.K. Hall and Company, 1998 Thibaudet, Albert, Fiziologia criticii. Pagini de critică și de istorie literară, studiu introductiv, selecție, traducere și note de Savin Bratu, Editura pentru Literatură Universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună cu microfon. Soarele glisează în toate lentilele aparatelor de filmat sau de fotografiat și sunt parțial orbită. Îl caut pe Nathaniel din priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e lângă ea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
smulge scaunul din brațe.) Dă-l încoace! (Îi pune în brațe vasul uriaș în care fierbeau cartofii.) Na, lovește cu asta! (MACABEUS încearcă să lovească.) Așa, așa... Dă-mi una în cap... Sunt aici... MACABEUS (Tot mai jalnic, muget, fiară orbită, salivă întunecată curgându-i peste feșe.): Eu... eu... tot eu te omor... tot eu te omor... (Se prăbușește din nou.) PARASCHIV: Cum? Ce-i asta? Sus! Sus! (Lovituri cumplite.) Ce, ai obosit? Îi pune în brațe, pe rând, fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imediat îți vine în minte Beckett și îți spui „iată o situație beckettiană”. Crede-mă, GUȚĂ, deși nu sunt decît un hypercomputer neuronal conceput pentru scris romane, simt o indignare totală cînd îi văd pe oameni cum se lasă manipulați, orbiți, chiar reduși la starea de automate, din cauza etichetelor literare. Cînd aud sintagma „așteptare beckettiană”, îmi vine să rîd. De altfel am să și rîd timp de zece secunde ca să mă eliberez de energia negativă produsă de întîlnirea a prea multor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
încremenită a omătului și mișcă țurțurii cenușii ai pădurii. Se făcu din nou liniște, ca și când cineva și-ar fi tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde... A avea "adîncime" înseamnă a nu mai fi amăgit de separații, a nu mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula viața de moarte. Contopind toate într-o confuzie melodică de lumi, agitația infinită, sumbră și cuprinzătoare de elemente
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Iar tu doamnă te numeai Ș-a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
religiilor. Scriitorul ține atât de mult la teoria aceasta Încât o formulează În termeni discursivi chiar și printr-un personaj Ivan, În nuvela cu același nume: „Spiritul e Întotdeauna camuflat În Materie”. „ Dumnezeul, spiritul suprem” e „capturat, Închis În Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate (...). Și asta suntem și noi, noi toți ... nu numai indestructibili, ci și irecognoscibili ... În multe din nuvelele sale, totul se Învârte În jurul noțiunii de timp și În legătură cu imaginea unor lumi care coexistă, se Întrepătrund
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
doar lipsit de lumină și Întunecat cât timp era În negură, (432) la fel și sufletul nu dobândește puterea divinatorie abia după ce a ieșit din trup, ca dintr-un nor, ci o deține și În momentul de față, fiind doar orbită, din pricina amestecului și contopirii cu elementul muritor. Nu trebuie să ne minunăm, nici să privim cu neîncredere la cei care văd În mantică tocmai reversul acelei facultăți sufletești pe care o numim memorie și care, În chip vădit, păstrează cele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
REGAN: Lord Edmund n-a vorbit cu lordul tău? OSWALD: Nu, doamnă. REGAN: Ce-o fi-nsemnînd scrisoarea sorei către el? OSWALD: Eu nu știu, doamnă. REGAN: Clar, l-a grăbit de-aici un lucru grav. Mare prostie-a fost, Gloucester orbit, To let hîm live. Where he arrives he moves All hearts against uș: Edmund, I think, is gone, În pity of hîș misery, to dispatch Hîș nighted life; moreover, to descry The strength o' th' enemy. OSWALD: I must needs
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]