394 matches
-
acest balet Verdi s-a dovedit a fi un Ceaikovski al baletului italian“. Continuând să laude muzică acestui balet, el declară că avem de a face cu ʺo muzică de balet perfectă“. Verdi a mai operat câteva schimbări care vizau orchestrația în conformitate cu gusturuile mai avansate din Franța și dând mai mult amploare finalului operei, care în versiunea originală se termnină brusc. Câteva dintre aceste modificări au fost preluate și utilizate în versiunile moderne din Italia. Au urmat premierele de la: Londra, Covent
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
țipat de groază când am propus să aduc un cocoșat pe scenă. Ei bine, eu am fost fericit să compun Rigoletto“. Numai cu două săptămâni înainte de data premierei el s-a deplasat de la Șanț„Agață la Veneția pentru a realiza orchestrația operei și a participat la repetiții. Teatrul La Fenice l-a forțat pe Verdi și pe Piave (acesta din urmă în calitatea sa de director al premierei) să abandoneze plasarea acțiunii în contemporaneitate și să o relocheze înspre anul 1700
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a gândit la un moment dat să o retragă definitiv din circuit. În perioda următoare numai teatrele din Genoa și Neapole și-au manifestat interesul pentru reprezentarea operei, dar Verdi a refuzat. El a operat un numar de schimbări în orchestrația operei, în mod special în câteva secțiuni ale duetului Violetta - Germont din actul ÎI, scena 1, a introdus o cabalettă la aria lui Germont din finalul scenei (Dunque invano trovato t'avro'!), a făcut modificări în duetul care urmeaza scenei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care rolul celui de al doilea solist, Lină, este restrâns aproape la jumătate de voce, au fost eliminate în versiunea Aroldo. Însoțit de Piave, Verdi se duce la Rimini să asiste la repetiții și face schimbări de ultimă oră în orchestrația operei, colaborând îndeaproape cu Mariani, cunoscutul dirijor al timpului. Rescrierea operei a întârziat până în mai 1857 din cauza lucrului la versiunea franceză a operei Îl trovatore (Le trouvère) și a colaborării cu Piave la compunerea operei Simon Boccanegra. Premieră operei Aroldo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
verdiană la superlativ. Chiar și personajul Paolo evoluează pe parcursul operei de la un convențional intrigant la ceva mult mai sinistru, la prototipul lui Iago. Muncă lui Verdi de revizuire a operei a fost una de mare întindere. El a refăcut întreaga orchestrație, structurile armonice și a dăruit liniei vocale o mai mare suplețe și flexibilitate. Cea de a doua premieră a operei Simon Boccanegra a fost un succes uriaș: audiență de la Scală din Milano a fost mișcata și a putut aprecia originalitatea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
aplauzele prelungite. Este părerea noastră unanimă că La Forza del Destino este cea mai completă dintre toate operele lui Verdi, atât în termeni muzicali, cât și în materie de inspirație, prin abundență invențiilor melodice, prin dezvoltarea lor muzicală și prin orchestrație.“ Giuseppina vorbea într-o scrisoare că opera a fost: un excelent succes, o reușită reprezentație prin toți factorii: soliști, cor și orchestră.. În corespondență trimisă de trimisul revistei Gazzetta Musicale de la Milano se consemna: “Opera La Forza del Destino este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1870/ 71. Oricum, partitura pentru diverse instrumente nu există încă. Verdi obișnuia să facă acest lucru în perioada repetițiilor dinaintea premierei, dar cum de această dată nu intenționa să facă deplasarea la Cairo, a fost obligat să se apuce de orchestrație acasă, în clipele de răgaz. La început Opera din Cairo se gândise numai să obțină partitura lucrării, dar curând Khedivul a ajuns la concluzia că dorea și prezența compozitorului la premiera, așa că a încercat să-l tenteze cu bani, distincții
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
el a folosit ocazia să scurteze radical această scenă și aproape că a recompus-o total (începând cu replică Desdemonei A terra... sì... nel livido fango și sfârșind cu acel Fuggite! a lui Otello). Verdi a 439 folosit chiar o orchestrație mai lejeră pentru a sublinia mai mult intrigile lui Iago. Acel “Paris concertato” este folosit ocazional că o alternativă viabilă (ex.: Abbado la Salzburg 1996) dar el nu și-a găsit loc în partitura tipărită definitivă. Se considera că este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de tratare al orchestrei, stilul dramatic a lui Verdi ne dezvăluie fără doar și poate o dezvoltare naturală și individualizata în care însă el rămâne esențialmente italian din punct de vedere al acompaniamentului orchestral al vocilor; mai mult decât atât, orchestrația să de mai tarziu va fi cu mult mai cizelata și mai luxurianta decât cea a școlii italiene anterioare. Ariile sale sunt mult mai pasionale și subtile în expresie”. Otello este o operă cu o partitură echilibrată, compusă pe un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu Alice (dalle due alle tre) este ca un motto vesel, în timp ce referirile la Meg, cealaltă presupusa victimă a farmecelor lui Falstaff, sunt acompaniate de armonii senzuale. Există ecouri nostalgice și în aria Va', vecchio John unde Verdi utilizează o orchestrație cu un ritm greoi în compartimentul corzilor, fagoților, trombonilor și timpanelor pentru a sublinia narcisismul patetic al personajului. În continuarea actului ÎI, pe când Alice cântă la lăuta o frântura de melodie de factură spaniolă, Falstaff intra și îi face o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
avându-l în rolul titular pe celebrul Victor Maurel. Deși opera Falstaff nu și-a câștigat niciodată imensă popularitate atinsă de operele Aida și Otello, ea se bucură de admirația muzicienilor și a criticilor muzicali care apreciază în mod deosebit orchestrația strălucitoare, libretul scânteietor și rafinată invenție melodica a partiturii. Opera face și azi parte din repertoriul standard al marilor scene lirice din lumea întreagă. 457 BIBLIOGRAFIE !. Arrigo Boito - “Verdi seen by Boito” 2. British Academy Portal - Aria Database 3. *** Opera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să se confunde cu sinceritatea. De cu totul altă valoare îmi pare curajul lui Proust, care nu a făcut mărturisiri directe (de ce le-ar fi făcut?), dar a descris în opera lui cercurile acelui infern într-o magistrală și gravă orchestrație. La el a fost în adevăr un act de curaj în sensul creației artistice. Gide nu a făcut decât să scrie niște lucruri „adevărate”, viciind însă climatul propriu al adevărului printr-o impostură morală. Proust a știut că materia artei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din copilărie) ține de partea caducă a operei lui G. O melodramă derizorie, Privighitoarea Socolei, amintind de Dama cu camelii a lui Al. Dumas-fiul, are
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o eroare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
această carte am distins echilibre care ar fi corespuns unui re minor, cu suficiente pasaje În andante. Aș vrea ca cititorul să-mi Împartă cu Honigberger vina de a se fi transpus vertiginos, un an mai târziu, deopotrivă Într-o orchestrație mai bogată și Într-un si bemol major, mai alegru. Mulțumiritc "Mulțumiri" Țin să mulțumesc aici câtorva savanți și, cel puțin În parte, prieteni de care se leagă, astăzi, numele lui Honigberger, În Europa și În Asia, precum și celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Și totuși, tocmai pentru că nu era un chemat, un istoric poet, tocmai pentru că la zvâcnirile inimii sale nu răspundea o orchestrație complicată a inteligenței, aceea pe cari o au deschizătorii de cale, creatorii de viață, scăpărătorii de idei, de aceea acest martir și acest fanatic a făcut o carte rece, o carte învățată, o carte folositoare, dar moartă. Sângerându-și palmele
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
că, deși Eliade era cea mai îndreptățită personalitate postbelică pentru a obține în anii ’80 prestigioasa distincție, în acel moment s-a declanșat o adevărată campanie de culise împotriva sa. Acuzat pentru mai vechiul său „legionarism”, Eliade ajunge victima unei orchestrații nedrepte din umbră și a unor ciudate manipulări, fiind boicotat din cursa spre Nobel, ca și personajul său din Nouăsprezece trandafiri, care devine implicit un text al anamnezei. În cele două volume din lucrarea bibliografică Reviste de filosofie și sociologie
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
registru sufletesc în altul, psihologia proustiană, pe care autorul Patului lui Procust o posedă în toate tainele ei și care singură poate să ajute la reconstituirea „timpului pierdut”, în sensul de trăit și căzut în penumbrele amintirii, cum este marea orchestrație a lui Proust, cum sunt cele două suite, de până azi, ale romanelor d-lui Camil Petrescu. PERPESSICIUS Care este însușirea romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? Este aceea de a fi o proză superioară. Un om
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se poate spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
realiste din creația lui M. Preda suferă sub atacul elementelor naturaliste își găsește - după cum am văzut - explicația în existența obiectivismului, a unei insuficiente înțelegeri a vieții și în lipsa unei atitudini active a scriitorului fală de viață (...). În nuvela Desfășurarea întreaga orchestrație a mijloacelor artistice ale scriitorului servesc pentru dezvăluirea profundă a esențialului din realitate, creând imagini de o largă generalizare. În unele lucrări literare închinate vieții satului apărea un tablou idilic, diformat (...) Marin Preda pătrunde cu îndrăzneală în adâncul realității, înfățișând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
fuziunea/hibridizarea artelor nu lipsesc din paginile Contimporanului, unde întîlnim, printre altele, elogiul unor producții literare „inspirate din filme” și care combină „vitesa și vizualitatea”. M. Iancu își intitulează unele tablouri „compoziții lirice”. Sînt reproduse, de asemenea, lucrări „cinetice” precum Orchestrație orizontal-verticală de Wiking Eggeling, Demonstrații de tablou în timp de H. Richter, o Veneră ieșind din mare, alături de un decor pentru film de Milița Petrașcu și numeroase decoruri avangardiste pentru spectacole de teatru... Numere speciale În perioada 1925-1927, Contimporanul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exploatăm un trecut în loc de a pregăti un viitor, am făcut din artă un obiect de propagandă sau de șovinism, compromițînd zestrea pe care ne-o lăsase trecutul. (...) Regionalismul poate colora o artă cu discreție, poate aduce laitmotivul unei țări în orchestrația generală, dar nu poate fi în nici un caz baza de compunere și principiul creator. Există astăzi un stil modern internațional și chiar intercontinental”. De fapt, la această dată, Constructivismul încetase — practic — să mai fie în „avangardă”. Ca și Futurismul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]