331 matches
-
sunt demn, chiar și când cerșesc." Dar noi, românii, nu suntem neam de cerșetori. Afară, în fața porților Imperiului European, da. Săraci, da. Desculți, da. Dar nu cerșetori. Cu capul sus și cu căciula noastră țărănească bine înfundată pe cap, printre ordinatoare. La noi, la români, bărbații nu își țin căciula în mână decât când se află în biserică. Noi nu întindem mâna. Nici material. Și nici moral. Nu-i așa? Acum, dacă m-aș întreba singur pe mine ce m-a
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
toate gusturile, de la cartea-jucărie, cartea didactizată detaliată pe grupe de vîrstă, benzi desenate, albume, enciclopedii, dicționare, reviste specializate pînă la cartea-obiect-de-artă care vizează copiii și părinții în aceeași măsură. La o primă vedere a salonului nu ai deloc impresia că ordinatorul și produsele sale domină și înlocuiesc cartea pentru copii și tineret ci, dimpotrivă, doar o completează în chip fericit, multe cărți fiind însoțite de cd. în schimb, este tot mai evident faptul că imaginea, sub diversele ei forme și în
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
plus, planul are și avantajul simplității. Poate fi sintetizat în puține cuvinte. De cum voi accede la guvernare, mă angajez solemn să pun să fie împușcat, chiar în anul următor, un milion dintre concetățenii noștri. Trierea va fi făcută mecanic, cu ajutorul ordinatoarelor supravegheate de justiție. Va fi deci inutil să căutăm în realizarea acestui program cea mai mică urmă a vreunui favoritism sau a unei intenții ascunse. Adversarii vor fi serviți la fel de bine ca și partizanii, dar nu va fi nici o prioritate
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
decât ceea ce ai și acceptat să riști. Îți dau o moarte la șaizeci de ani, cine vrea mai mult? Dacă asta se va întâmpla mai înainte, nu va fi din vina mea, ci a ta sau, ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos. În așteptare, imaginează-ți ce viață vei duce, căci va fi desigur o viață trăită în așteptarea a ceva. Mai cu seamă asta îți lipsește acum. N-ai nimic la
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în două-trei dimensiuni ale redării și perceperii), apoi conștientizând, însă nu doar prin rationem, ci prin conlucrarea anume dintre Inspirația Divinului - Creierul ancestral (ordinatorul, computerul cu care este dotat, prin AND), întru a își păstra autonomia, a se orienta în lumea creată ca biotop/mediu, el fiind vârful piramidei trofice actuale (!) și Cortexul - neocortexul, calculatorul prin care dobândește mereu cunoaștere, în conlucrare cu Divinul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dintotdeauna obligatorii pentru om. A le distruge, e crimă asupra însăși Creației asupra omului însuși. Sau suicidar, autodistrugere. Dar nu și a... spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu moare. * Neocortexul este așadar un al doilea ordinator, aflat sub voința de perfecționare a stăpânului său temporar, omul. El discerne, alege binele de rău, recunoaște și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spiritului, care transcede, se extrage, nu poate fi captiv și nu moare. * Neocortexul este așadar un al doilea ordinator, aflat sub voința de perfecționare a stăpânului său temporar, omul. El discerne, alege binele de rău, recunoaște și rezolvă. Celălalt creier/ordinator (așa zisul, în mod straniu, reptilian, encefalul) posedă probabil ocrotit până după moarte, un misterios semn, o capacitate l’innconnesable (de necunoscut) de a conlucra și rezolva împreună cu creierul „nou“, experiența ieșirii, înălțării, întoarcerii în Divinitate. Prin moartea fizică, se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ceva, acea capacitate de a comunica cu Dumnezeu. Unica formă de a comunica rămâne rugăciunea, concentrarea mentală și probabil un fel de emisie prin tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă că rugăciunea omului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru a intui, a ne ilumina și a avea, revelatoriu, acces spre condiția Inițială, spre Datul Divin. * Conflictele dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre. Tahionii au viteza superioară a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
laboratoare, lanțuri de mega-computere, softuri, programe, experimente, concentrare, aferare, disciplină. Nimic nu pare a tulbura liniștea prospecțiunilor în anatomia sunetului. Nici chiar forfota vreunui seminar pe teme inextricabile pentru cei ce au statut de neofiți în tagma compozitorilor asistați de ordinator. Și totuși, în acest orășel cu câteva mii de locuitori și câteva zeci de mii de studenți are loc în fiecare an un festival de muzică nouă. "Outside the box" se poate traduce în mai multe feluri, dar, mărturisesc, dintre
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
trebuie să le administreze lucrătorul cu sunetele. Consider că un compozitor trebuie să fie totodată un teoretician cu o poziție estetică deslușită, transparentă. începând din 1975 am publicat articole în "Computer Music Journal", "ICMA" (revista asociației pentru muzică asistată de ordinator) și "Leonardo" (revista Societății Internaționale pentru Arte, Științe și Tehnologie), prezentând de asemeni comunicări în cadrul unor conferințe dedicate muzicii electronice, cum au fost cele de la Denton, Vancouver, Beijing, Glasgow, San Jose, Banff, Berlin, Barcelona, etc. în 1987, împreună cu James Beauchamp
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
de dominare și supunere a calculatorului, dar realitatea este că trăim acum în societăți democratice, fără robi (fie ei născuți sau nu dintr-o anume voluptate...). Știu însă că Sever Tipei este creator de programe pentru compoziția muzicală asistată de ordinator. în definitiv, cine pe cine asistă? în 1987, am publicat în revista "Leonardo" un articol intitulat " Calculatorul, un colaborator al compozitorului", în care arătam cum între om și calculator se poate stabili o relație de adevărată conlucrare: compozitorul este mai
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
mine, calculatorul este și un mijloc de introspecție. Creierul electronic are nevoie de instrucțiuni precise, la obiect: el nu știe să condamne sau să elogieze. Este motivul pentru care sunt obligat să mă întreb la tot pasul de ce îi pretind ordinatorului să facă o anumită operație: din obișnuință ori din necesitate? Muzica pe care o compun face parte din categoria creației experimentale, ceea ce înseamnă că nu folosește o rețetă consacrată, situată pe placul publicului, gâdilându-i, adică, urechile, cum ar zice
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
contradicție cu logica piesei, fie programul, fie datele trebuie modificate. Dacă nu există o astfel de contradicție, atunci voi învăța să apreciez produsul sonor. Recent am ascultat DARIA, opus în care (indiferent de variantă) materialul sonor este furnizat integral de ordinator. Care este în acest caz rolul compozitorului? Continuând aceeași idee, programele mele sunt "comprehensive", a-tot-cuprinzătoare (în lipsa unui termen mai bun), în sensul în care ele reprezintă o "black box", o cutie închisă ce adăpostește datele piesei și din care se
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
Dorința mea este ca o asemenea variantă să fie prezentată în public numai o singură dată, evitând astfel tratarea ei ca obiect ce poate ci comercializat. Aici apare o chestiune legată de ideea meșteșugului: este în stare compozitorul să învețe ordinatorul cum să devină un meșteșugar priceput? Parte din această dibăcie aparține programatorului, care poate să fie sau nu un muzician. Restul sunt simple definiții. DARIA (ca și de alte lucrări recente) este o muzică stranie, chiar și pentru un ascultător
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
ceea ce a scris doamna Oksana Bint Laesia. Atâta doar că am decis să încerc și o altă cale... Una mai apropiată de ceea ce era Pământul pe vremea primelor noastre amintiri. Vreau să aflu de ce au încetat oamenii să mai construiască ordinatoare. Eu cred că dacă vom recupera rapid știința asta față de care Imperiul pare să nu fi manifestat cine știe ce interes, poziția noastră... Durdrin izbi cu palma deschisă într-o consolă, făcând un zgomot puternic. - Misiunea Arcei e aceea de a crește
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
piesă a echipamentului de producție. Orice aspect al fiecărui produs și serviciu din oricare industrie este acum mai inteligent, mai rapid și mai productiv datorită proliferării cipurilor de computer - creierele de silicon ale economiei. Fiecare telefon celular, rețea de internet, ordinator de ADN și lanț de aprovizionare a businessului a fost făcut să devină mai inteligent și mai rapid, mai productiv și conectat. Creierele din silicon și creierele umane au multe în comun. Esențialul aici este faptul că legile lui Moore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
subiectivitatea devenindă liberă, de aceea această trebuia (reprimată) înădușită și sacrificată. Nu se-mplinise vremea de-a o recunoaște pe aceasta și în îndreptățirea (Berechtigung) ei absolută. Din punt de vedere pedagogic a conceput artele teatrale imitătoare și Solon, acel ordinator al stalului și a moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să uităm ca această opozițiune avea o rădăcină esențialminte politică, spre a-l însemna pe protectorul actorului, Pisistratos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pagina din "jurnalul" meu despre handicapurile culinare ale Monicăi și paginile despre fiul meu, reminiscență din ritualul bacchanalelor spirituale ale Păltinișului. Apoi discuție despre proiectul publicării jurnalelor Monicăi: 13 caiete manuscrise între 1981-1994, apoi anii 1995-2000 cu notațiile culese pe ordinator. În total, câteva mii de pagini. De sub râsetele noastre și de sub bucuria revederii răzbate, ca dintr-un adânc prost îngropat, iminența sfârșitului. "Știi, Gabriel, îmi spune Monica, lui Virgil îi e rușine să-ți spună, dar se bucură că a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zi, ca mici obiecte magice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul Spiritului", un exemplar din Sein und Zeit și Dicționarul heideggerian al lui Ingwood. La Freiburg, în biblioteca Universității, cu cinci etaje și dotări de vis (ordinatoare pe toate mesele, cabine cu magnetoscoape pentru casete video etc. etc), ne așteaptă Bogdan Mincă, fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui Heidegger la Todtnauberg și Freiburg. Drumul către Todtnauberg (cam 20 km din Freiburg) este pe alocuri surprinzător
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rămâne nemișcat pe marginea trotuarului. În secunda următoare cade comanda: "Akila lauf." Și Akila o ia voios din loc. Soțul doamnei este profesor de germană și de câteva luni a făcut o depresie și stă acasă, la televizor și în fața ordinatorului. Am revelația că energica lui soție, cu voluntarismul specific medicilor, l-a încadrat și pe el în structura Akila warte ― Akila lauf și că la un moment dat, nefiind atât de bine structurat nervos ca Akila, omul a clacat și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intervale regulate, totuși, o amintire tragică și înspăimântătoare se ridica la suprafața spiritului, precum apa din canale deasupra nivelului străzilor unui oraș. Și, când aceste imagini apăreau pentru a-i deranja repaosul, ea începea să geamă, iar inima se ambala. Ordinatorul însărcinat să vegheze asupră-i aidoma unui înger electronic, înregistra accelerarea activității cardiace și cobora temperatura corporală cu un grad, fără a mări debitul de tranchilizante în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Dar căpitanul era curios de felul lui. Printr-o ușoară modificare a direcției putea să se lămurească asupra statutului acelui vagabond tăcut, iar prin câteva adnotări mincinoase în cartea de bord putea justifica în fața armatorilor costul acestei devieri. Dădu ordine, ordinatoarele purceșeră la modificarea direcției. Temeinicia hotărârii căpitanului fu adeverită la sosirea la destinație: era vorba de o capsulă de salvare. Nici un semn de viață însă, nici cel mai neînsemnat răspuns la întrebările lor politicoase. Chiar și semnalizatoarele de drum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu găseai nici un spațiu liber. Materiale de tot felul se îngrămădeau prin colțuri, tuneluri străbătând spațiile de sub planșeuri, pasarele întinse pe deasupra. Și ar fi fost nevoie de mai mult spațiu. Oamenii se înghesuiau tot mai mult pentru a face loc ordinatoarelor și mașinilor. Hârtiile se adunau în teancuri imense, cu toate eforturile neîncetate de reducere a informațiilor necesare în biți electronici. Materialul venit de curând se acoperea repede de zgârieturi, de umflături și de arcuri brune lăsate de ceștile de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rezemă de o consolă.) Ei, și ce-i spun lui Jorden ăsta? Simpson se răsuci pentru a putea vedea un ecran care ocupa în mare măsură unul dintre pereți. Se vedea harta topografică a zonei explorate a Acheronului, furnizată de ordinatorul central. Partea cartografiată era foarte redusă, iar regiunea cea mai dezolată a deșertului Kalahari ar fi părut o Polinezie în comparație. Simpson se deplasa arareori pe suprafața Acheronului. Funcția îl obliga să rămână pe lângă centrul de exploatare, și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]