334 matches
-
datorită formei de parcelare menționate. În cursul evoluției istorice a societății americane, o mare parte a acestui tip de organizare și amenajare spațială s-a schimbat însă. Un alt mod specific de organizare și amenajare a spațiului se regăsește în orezăriile din Asia Musonică. Într-o primă fază, acestea s-au localizat în lungul râurilor și în delte, unde putea fi aplicată irigația prin inundare, necesară culturii orezului. Locuințele au fost construite în lungul grindurilor fluviale. Productivitatea acestor exploatații de tip
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
doi, unu’ în stânga și unu’ în dreapta rândului, și a rămas bățul... Când vede brigadierul: Păi ce ați făcut? Am cobilit. Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre, și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din 100 de metri niște șublere ca să nu inunde cele 10 hectare de orezărie... Și noi pe un kilometru am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și a rămas bățul... Când vede brigadierul: Păi ce ați făcut? Am cobilit. Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre, și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din 100 de metri niște șublere ca să nu inunde cele 10 hectare de orezărie... Și noi pe un kilometru am desfăcut toate șublerele și am dat drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre, și era un canal. Și noi ce-am făcut? Erau din 100 de metri niște șublere ca să nu inunde cele 10 hectare de orezărie... Și noi pe un kilometru am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de 10 hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. Cine a făcut? Noi. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
război mondial, o carapace metalică franceză ruginită... Ne băgase nu știu câte sute de paturi, și stăteam acolo pe Dunăre... Împletiseră un țarc de sârmă ghimpată cu sentinele, și ne ducea peste un braț al Dunării la soia, în Balta Brăilei. Erau orezării din ăstea nerentabile, unde nu mai mergea nimeni, pentru că erau ape suprasaturate... Cum erați echipați pentru muncă? În picioare aveam niște cizme, vai de mama lor! Eu dacă am fost așa distrofic și aveam colicii ăia puternici, toți au crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Nu sunt, nu sunt. Și pe mine m-a întrebat, și cred că a mai întrebat încă 100... și n-au avut pe cine să bată în seara aia. Era unul, Costache îl chema, și ăsta m-a bătut la orezăria aia... Mă dezbrăcam primul, și cu coada sapii dădea în mine... Și în cap îți dădea dacă nu te fereai... Și când mă îmbrăcam, mă-nbrăcam tot primu’, și iar mă lovea... Și seara și dimineața mă bătea, că el ședea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
porumbul, apoi ovăzul, grâul, tutunul, pomii fructiferi (mărul și piersicul), bumbacul și orezul. Vitele sunt repartizate printre 200.000 cai, 400.000 catâri, 1.300.000 bovine (din care 400.000 vaci), 90.000 oi, 1 milion de porci. La orezării ca și la bumbac se pune problema unei rotații, terenul fiind obosit și invadat de buruieni. Dar un asolament e legat de condițiile economice și sociale adecvate pe care Arkansasul le are În mai mică măsură. E nevoie de extinderea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
canale din impresionanta rețea navigabilă creată de englezi trecem Java, rîde și ne lămurește că nu-s decît întinsele teritorii inundate de muson, dar că apele or să dispară cu încetul. Deocamdată, munca a și început pe uriașele suprafețe ale orezăriilor. La fel ca-n China, mii de furnici bipede muncesc cu picioarele în apă, ore-ntregi, fiindcă încă nu s-a inventat nici o mașină care să poată înlocui omul, în cultura orezului. Uneori, pîlcuri de lucrători, mai ales femei, traversează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
au o acțiune fungicidă puternică, sunt mai puțin toxici decât compușii mercurici și se utilizează în combaterea cercosporiozei sfeclei - Brestanid pe bază de trifenil acetat de staniu 500 g/l sau pentru boli la cartof, sfeclă și împotriva algelor din orezării - Brestan 60 WP (trifenil acetat de staniu 54 % + maneb 18 %). 4.4.3. Fungicide organice de sinteză Aceste produse manifestă eficacitate ridicată pentru agenții fitopatogeni și toxicitate redusă pentru om, aminale, păsări și insecte, ceea ce a permis extinderea lor în
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
în ceea ce privește sustenabilitatea afacerilor. Printre exemplele pe care le putem da se numără<footnote http://www.eco-tropicalresorts.com/PerfectEcoRatings.html, accesat la 12.05.2012. footnote>: 1) Stațiuni/complexe de cazare: Bali eco stay - complex de bungalow-uri construite la limita dintre orezării Și junglă, pe insula Bali (Indonezia)<footnote http://www.baliecostay.com/bungalows.htm, accesat la 12.05.2012. footnote>; Bosque del Cabo - complex de cabane construite pe malul mării în Costa Rica<footnote http://www.bosquedelcabo.com/lodging/accommodations/index
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
1940), își ia bacalaureatul abia în 1968, la București, deoarece a avut de suferit din cauza trecutului familiei sale, el însuși fiind simpatizant legionar. Își va ispăși „păcatele” lucrând, pe rând, ca muncitor la o carieră de nisip (1941-1943), la o orezărie (1945-1950), ca meseriaș la o cooperativă (1954-1965), muncitor tipograf (1965-1969), tehnician la o cooperativă, fiind reabilitat la sfârșitul anilor ’60. Emigrează în RF Germania în 1984, în 1986 stabilindu-se în SUA. Debutează în 1960, în „Luceafărul”, dar în volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
Eugen Taru, București, 1989; Fiecare buclucaș își găsește câte-un naș, București, 1989; Orele zilei și ale nopții, București, 1990; Îndreptar ortopoetic, București, 1992; Clubul pensionarilor, București, [1992]. Traduceri: Mark Twain, Monologul regelui Leopold, București, 1961; Natalia Momo, Satul de lângă orezărie, București, 1963; Fausta Cialente, Balada levantină, pref. Alexandra Bărcăcilă, București, 1965; Jean-Paul Sartre, Cuvintele, pref. Georgeta Horodincă, București, 1965; Bengt Danielsson, Expediția Bumerang, București, 1966; Rafael Solana, A zecea..., pref. trad., București, 1967; Benedetto Croce, Estetica, introd. Nina Façon, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
de la Gherla din Ardeal. La Luciu Giurgeni, unde era închisoare de deținuți de drept comun, pe noi ce eram politici (CR) - contrarevoluționari - ne-au cazat pe Dunăre pe bacul „Girond” și ne puneau la lucrări de amenajare a terenului pentru orezărie; erau lucrări de pământ: muncă grea. După vreo lună de zile, ne-au dus pe Dunăre la Strâmba (în Balta Brăilei) unde era o mare colonie de deținuți politici. Aici am lucrat la defrișări de sălcii și la diferite lucrări
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dar atât cât putea fiecare. Am mai fost duși la defrișarea terenului de copaci, de spini și de plopi și de răchită, pentru că terenul trebuia pregătit să fie cultivat, redat agriculturii. Prin aprilie am fost duși la taluzat digurile pentru orezărie, tot în Balta Brăilei și în Bărăgan când am fost cantonați pe bac. Prin mai, apoi, ne-au dus la Salcia, o localitate tot prin apropiere de Balta Brăilei, unde am lucrat, fie la prășit de porumb, fie la grădină
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost pentru noi orezăria. Pe terenul comun, tot un dar al apelor, s-a constituit un fel de cooperație a orezului. Doritorii plăteau lucrările, funcționarea pompelor de irigat, paznicii. Oricum, la recoltare, toți erau mai mult decât mulțumiți. Nu știu cum or duce-o locuitorii din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plângă de atrocitățile lui Tenzo. Crimele lui nu se mărgineau la furtul unui ulcior de la Sutejiro. Pe lângă că Încasa impozitul anual pe pământ pentru seniorul provinciei, Își făcuse propriile legi și aduna Încă o sumă, numită „taxă de protecție“, pentru orezării și loturi. Luase În stăpânire stăvilarele lacurilor și ale râurilor și le cerea ceea ce numea el „banii pentru apă“. Dacă Îndrăznea cineva să-și exprime nemulțumirea, Tenzo trimitea oameni să-i devasteze plantațiile. De asemenea, amenințând cu masacrarea unor gospodării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de copaci, iar câmpiile și plantațiile de orez ofereau o priveliște plăcută. — Nu e fermier și nu pare pelerin, mormăi Kahei. Nohachiro urmări direcția privirii lui Kahei. Văzu galbenul Învăpăiat al florilor de muștar, verdele orzului și apa mică a orezăriilor, dar nu zări pe nimeni. Ceva suspect? — Uite-acolo, pe cărarea de lângă orezăria aceea, e un om. Seamănă puțin cu un bâtlan. Ce crezi că pune la cale? Nohachiro mai aruncă o privire și văzu că, Într-adevăr, pe cărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
e fermier și nu pare pelerin, mormăi Kahei. Nohachiro urmări direcția privirii lui Kahei. Văzu galbenul Învăpăiat al florilor de muștar, verdele orzului și apa mică a orezăriilor, dar nu zări pe nimeni. Ceva suspect? — Uite-acolo, pe cărarea de lângă orezăria aceea, e un om. Seamănă puțin cu un bâtlan. Ce crezi că pune la cale? Nohachiro mai aruncă o privire și văzu că, Într-adevăr, pe cărarea de lângă orezărie stătea un om aplecat. — Află ce face acolo. Nohachiro porni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu zări pe nimeni. Ceva suspect? — Uite-acolo, pe cărarea de lângă orezăria aceea, e un om. Seamănă puțin cu un bâtlan. Ce crezi că pune la cale? Nohachiro mai aruncă o privire și văzu că, Într-adevăr, pe cărarea de lângă orezărie stătea un om aplecat. — Află ce face acolo. Nohachiro porni În fugă pe o potecă Îngustă. De regulă, În toate provinciile, orice lucru ce părea cât de cât suspect trebuia să fie cercetat fără Întârziere. Conducătorii provinciilor erau deosebit de irascibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o sobiță de gătit. Aș fi vrut să iau masa. Ajutoarele bucătarului Îl priviră fără expresie. — Tu de unde-ai mai apărut? — Domnia sa m-a luat azi cu dumnealui. Aș dori să-mi fierb melcii pe care i-am cules din orezării. — Melci, de lac hai? — Mi s-a spus că fac bine la stomac, așa că mănânc câțiva În fiecare zi. Asta fiindcă mi se deranjează ușor stomacul. — Melcii sunt buni cu fasole bătută. Ai? — Da. — Și orez? Am și orez, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era pus pe șotii și imprevizibil. O fire total opusă era Ichikawa Daisuke. Când impetuozitatea lui Nobunaga Îi zăpăcea pe vasalii săi, un singur cuvânt al lui Daisuke făcea ca soldații și caii să se alinieze ca straturile dintr-o orezărie. Pe chipul lui Nobunaga se așternu o expresie de satisfacție. Își Întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și se retraseră de lângă rău, cu Nobunaga În mijlocul procesiunii. Instrucția din ziua aceea durase cam patru ore. Soarele arzător al miezului verii bătea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trecu peste Podul Karabashi, alaiul ocoli prin curțile exterioare, pentru a dispărea pe poarta castelului. Era primul dintre multele momente În care Hiyoshi avea să treacă pe acel pod și prin acea poartă. * * * Era toamnă. Privind, În trecere, culegătorii de pe orezării, un samurai cam scund mergea pe jos grăbit spre Nakamura. Ajungând la casa lui Chikuami, strigă cu un glas neobișnuit de puternic: — Mamă! Vai de mine! Hiyoshi! Mama lui născuse Încă un copil. Așezată Între boabele de fasole roșie Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
taie un copac, trebuie să sădească zece“. După câte am văzut Începînd de ieri pe acești munți, copacii sunt tăiați an de an, dar nu se plantează aproape nici unul. Dacă o mai ține mult așa, vor avea loc indundații, iar orezăriile și alte plantații de la poalele munților vor vi distruse. Provincia va fi slăbită și, când puterea scade, voi veți fi cei care veți avea de suferit. Dacă doriți să scoateți adevărate profituri, n-ar trebui ca, mai Întâi, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Cum ar putea un inamic atât de redus numeric să țină piept enormei noastre armate? — De-ajuns cu atâtea consfătuiri! fu Nobunaga de acord, bătându-se peste genunchi. Tadatsugu a vorbit admirabil. În ochii unui laș, cocorul care zboară peste orezării pare un drapel dușman, făcându-l să tremure de frică, râse el. Sunt foarte ușurat de rapoartele acestor doi oameni. Senior Ieyasu, ar trebui să sărbătorim! Fiind lăudat, Sakai Tadatsugu se lăsă puțin purtat de val și spuse: — Propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se Înălțau În mijlocul orezăriilor. Cu fiecare pas pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale, se Înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși În citadela principală, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]