1,396 matches
-
păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea dreptate; lui Mma Ramotswe, după cum prevăzuse ea, îi păsa de diamante. Subiectul fu adus în discuție la câteva zile după ce domnul J.L.B. Matekoni reparase pompa de apă de la orfelinat. Cred că s-a aflat deja de logodna noastră, spuse Mma Ramotswe la o cană de ceai în biroul domnului J.L.B. Matekoni de la Tlokweng Road Speedy Motors. Menajera mea zice că a auzit lumea vorbind prin oraș despre logodnă. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era nevoie de un diamant cu care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele alarmante care fuseseră pomenite la o cană de ceai, la orfelinat. Diamantele astea sunt foarte scumpe, îndrăzni el. Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B. Matekoni nu se simți în apele lui. Se obișnuise să petreacă diminețile de sâmbătă împreună cu Mma Ramotswe, să o ajute la cumpărături sau la diverse treburi prin casă. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită să stea la taclale la o ceașcă de ceai. O să meargă acolo, să vadă cum stau lucrurile. Cât despre restul zilei, o să vadă el ce-o să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau bine hrăniți. Guvernul avea grijă de ei și le acorda sume substanțiale în fiecare an. Mai erau, însă, și oameni cu suflet, o rețea de filantropi care donau orfelinatului bani sau bunuri. Asta însemna că nici unui orfan nu-i lipsea nimic și nici unul nu era subnutrit, așa cum se întâmpla în atâtea țări africane. Botswana era un pământ binecuvântat. Nimeni nu murea de foame și nimeni nu zăcea în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
băiat din scaunul cu rotile, iar el, la rândul lui, o ajută cum poate. Infirmiera și soțul ei au trebuit să se mute. Soțul lucra la o firmă de ambalat carne și a fost detașat la Lobatse. Sora auzise de orfelinatul nostru și mi-a scris. I-am răspunse că îi putem primi și m-am dus la Francistown să-i aduc în urmă cu doar câteva luni. Iar acum, după cum ai văzut, sunt la noi. Asta-i povestea lor, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu doar câteva luni. Iar acum, după cum ai văzut, sunt la noi. Asta-i povestea lor, domnule J.L.B. Matekoni. Așa au ajuns aici. Domnul J.L.B. Matekoni nu spuse nimic. Se uita la Mma Potokwane, care-i întâlni privirea. Lucra la orfelinat de aproape douăzeci de ani - fusese aici de la înființarea lui - și era obișnuită cu nenorocirile - sau, cel puțin, așa credea. Dar povestea asta, pe care tocmai o spusese, o afectase profund atunci când o auzise prima oară de la infirmiera din Francistown
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma acelor oameni, un pic migdalați, ca ai chinezilor, și avea fundulețul bombat. — Copiii aceștia au să locuiască aici, o anunță domnul J.L.B. Matekoni, plecându-și privirea. Sunt de la orfelinat, dar acum sunt în grija mea. Menajera făcu ochii mari. La asta nu se așteptase. Copiii masarwa primiți în casa unui om obișnuit, să locuiască acolo, era ceva strigător la cer, ceva ce n-ar face nici un om respectabil. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume. Pe capacul valizei era prinsă o foaie de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu ar putea să aibă grijă cum se cuvine de copii. Un soi de îngrijitoare, cam ca educatoarea de la orfelinat. Își curmă brusc firul gândurilor. Uitase. Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile și care îi luase la el. Nu-i era teamă să fie aici; avea încredere că bărbatul acela va avea grijă de ei - e la fel ca domnul Jameson, directorul fundației care conducea orfelinatul. E un om bun, care nu se gândește decât la orfani și la nevoile lor. La început n-a înțeles cum de există astfel de oameni. Oare de ce au unii oameni grijă de alții, care nu fac parte din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care unul într-un scaun cu rotile, împovărat de obligația morală de a avea grijă de prichindei pe toată durata copilăriei lor și, într-adevăr, în cazul fetiței, pe toată durata vieții. Cum reușise Mma Silvia Potokwane, exuberanta directoare a orfelinatului, să-l convingă să ia copiii, era mai presus de puterea lui de judecată. Știa că avuseseră un soi de discuție pe tema asta și-i promisese că o să-i ia, dar oare cum de fusese împins să-și asume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
treabă - nu trebuia decât să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre mai bine. Ieri nu erau decât doi dintre cei o sută cincizeci de copii de la orfelinat. Astăzi se vedeau așezați la casa lor, fiecare cu camera lui și un tată - da, acum e tată! - care era proprietarul unui service auto. Nu ducea lipsă de bani; deși nu avea o situație materială ieșită din comun, domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani, sorbind ceai de rooibos. Asta se va întâmpla în viitorul îndepărtat și mai erau multe de făcut până la realizarea acestui final fericit. În primul rând, o să-i ducă în oraș și o să le cumpere haine noi. Ca de obicei, orfelinatul fusese generos și le dăduse zestrea de haine aproape nou-nouțe, dar asta nici nu se compara cu plăcerea de-a avea propriile haine noi, cumpărate dintr-un magazin. Își închipuia că bieții copii nu se bucuraseră vreodată de așa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac pentru un ulcior de lapte. La orfelinat învățase să croșeteze, iar unii dintre copii câștigaseră premii pentru modelele lor originale. E talentată, constată domnul J.L.B. Matekoni; dacă i se va oferi o șansă, fata asta va fi capabilă să facă orice. Îl salutară politicoși și încuviințară dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni se uită la copii. Fetița își pusese fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau lucrurile. Am înțeles tot. Fetița zâmbi și o salută politicoasă pe Mma Ramotswe. — Mă cheamă Motholeli, se prezentă ea. Iar pe fratele meu îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o doamnă tare cumsecade. — Este cumsecade, confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oameni. Mma Ramotswe puse jos coșulețul cu corespondență. — De ce nu mi-ai spus de copii? întrebă ea. Ce-ai făcut? El nici nu îndrăzni să se uite în ochii ei. — Vroiam să-ți spun, răspunse el. Ieri am trecut pe la orfelinat. Pompa făcea din nou figuri. E atât de veche. Apoi, și microbuzul lor avea nevoie de plăcuțe de frână. Am încercat să repar frânele astea, dar tot fac necazuri. Va trebui să facem rost de piese de schimb noi, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-ar fi crescut în spiritul vechii morale botswaneze și i-ar fi învățat ce înseamnă să duci o viață onorabilă. Acum asta va fi sarcina ei, a ei și a domnului J.L.B. Matekoni. Într-o zi o să meargă la orfelinat și o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o să-i mulțumească lui Mma Silvia Potokwane că le-a dat copiii. O să-i mulțumească și pentru tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui să se mai gândească. — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la oraș cu bicicleta, să dea grăunțe puilor de găină ori să Înoate dincolo de recif ca să privească rămășițele epavelor, câte-o vorbă Îl străfulgeră. Scoică. Paști. Zăpadă. și de Îndată pricepe că vorba aceea ține de fosta lui viață la orfelinat. Doar că acele resturi de vorbire și de imagini nu se potrivesc Între ele astfel Încât să alcătuiască un ansamblu mai cuprinzător ori mai Închegat, ele rămân piese risipite ale unui mozaic spart, de prea puțină Însemnătate pentru Adam. Nu sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea multă vreme... Dacă și-ar aduce aminte ce se Întâmplase atunci, poate că ar fi În stare să facă și acum la fel. Viața lui Adam a Început să prindă contur În ziua când Karl l-a adus de la orfelinat. Imaginile s-au conturat mai bine, mirosurile au devenit mai pătrunzătoare, emoțiile s-au limpezit, iar bezna mocirloasă a trecutului a Început să se scurgă treptat În depărtare. Asemenea unui mic animal Într-o casă nouă, Adam nu Îndrăznea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înainte să adoarmă, se Întreba dacă nu-i lipsește orfeli natul, dacă nu cumva din pricina asta se simțea trist. Nu avea Însă nici o nostalgie și nici nu tânjea după trecut. În schimb, avea să constate Încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea În depărtare, se Încețoșa și devenea de nepătruns pentru ochii minții. Întins În pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor În urechi, a Început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă nicio dată. Era un alt fel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
erai Îmbrăcat cu haine frumoase, bine hrănit și aveai părinți, se gândea Adam, poate că de-acum Înainte avea să fie și el fericit. Imaginile acelea Îi plăceau, pentru că Îl făceau să se simtă asemenea acelor copii, nu acelor de la orfelinat. Copiii aceia plini de sănătate trebuie că aveau Înfățișarea lui Karl din copilărie, astfel Încât, privindu l pe fereastră cum tre băluia prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]