206 matches
-
În acele momente magice, doar anatomia perfectă a atleților, mișcările lor grațioase și ferme, brațele ridicate spre traiectoria înaltă a mingii și vocile deopotrivă înălțate ale spectatorilor fac uitate teroarea, incertitudinea și deznădejdea de pe timp de război. Aceste mici descătușări orgiastice, temperate și domesticite, edulcorate, mascate ca jocuri de copii, sunt, de fapt, catharsisul fără de care comunitatea s-ar dezintegra. În rotirea costumelor viu colorate, în zvâcnirea picioarelor din salturile barbare ale dansului, se infiltrează, însă, promisiunea unei explozii. Așa își
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acest contact; apoi însă trebuie să te ostenești tot atât de mult ca să te desprinzi de entitățile acelea care, de multe ori, sunt maligne. Dionysos Aici se manifestă încă ardoarea dionisiacă. Nu întâmplător Decheneus interzisese cultivarea viței de vie, ca să înfrâneze pornirea orgiastică. Aia mi-a spus că această interdicție este reală. Și totuși, uneori se mai organizează bacanale. La culesul viilor, mai apar grupuri de femei care aparțin cultului lui Dionysos, alergându-se prin păduri și invocând pe Zeul vinului; acest alai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru a-i împiedica pe supușii săi să se îmbete. Cred că e vorba mai degrabă de o metaforă foarte grăitoare pentru starea de spirit dionisiacă a acestui popor, a cărui puritate absolută îngăduie să trăiești orice situație cu avânturi orgiastice. Dionysos e încă viu și, împreună cu el, și curtea lui de satiri și figuri grotești. Prin el este exorcizată frica de moarte a omului care, până la urmă, are curajul să ignore toți zeii artificiali. Unicul care rămâne viu și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al vieții", după cum scria Euripide, și căutau nebunia sacră care să abolească granițele personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei muzici vrăjite, într-un climat unde alternau scenele de exces și de desfrâu. Cea mai populară dintre aceste sărbători orgiastice era ținută în luna februarie și se pare că se află, potrivit tradiției, într-o formă mult atenuată, la baza carnavalului care precede în zilele noastre postul Paștelui. Sub influența asimilării dintre Dionisos și Osiris, cultul lui Bachus a evoluat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
preotesele zeiței Qadesh), devadasis, în India, hierodulele în Grecia, bacantele și menadele în Roma. După modelul lor, sectanți cu diferite orientări necreștine și creștine: sabatieni, la iudaici, adamiți, bogomili, scopiți ș.a, la creștini practicau relații sexuale multiple în procesiuni orgiastice. Curtezanele reale fac parte dintr-o categorie socială distinctă, prezentă în anumite perioade istorice, în anumite culturi, cu un statut recunoscut. Acestea sunt: hetairele la greci, ganika la indieni, hua / fetele- flori la chinezi, meretrices sau meretriculae la romani, la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zeilor Bachus și Dionysos erau animate de bacante și de menade ce se antrenau în orgii sexuale sub influența afrodisiacelor. În serbările liberalia, festivaluri romane ale fertilității, organizate în cinstea zeului Liber și a zeiței Liberia se petreceau acte ritualice orgiastice. Sabatienii, cei ce făceau parte dintr-o sectă ebraică cabalistică, credeau că prin unirea sexuală ritualică cu femeile, prin trezirea forței interioare dobândite prin credință, se pregăteau pentru venirea lui Mesia. În perioada creștină, unele secte practicau nuditatea publică, relațiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Quadeshtu goddess priests), and devadasis, in India, hierodules in Greece, Bacchantes and Maenads in Rome. Following this pattern, Christian and non Christian dissenters such as Sabatini (with Jewish people), Adami, bogomils, castrated, etc. with Christians practiced multiple sexual relations in orgiastic processions. The real courtesans are part of a special social category, which existed only in some periods of history, in some cultures but with an unknown statute. These are hetaerist from the Greeks, ganika from the Hindu people, hua (girls-flowers
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se torturează erotic după un scenariu sado-masochist, iar din această beție lubrică, Pavel iese transfigurat. "Bărbații se îmbrăcară dintr-o glumă sinistră în rochiile invitatelor, și începu un spectacol
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu lumea animală au lăsat urme indelebile, în plus, extazul orgiastic e capabil să reactualizeze comportamentul religios al primilor paleohominizi, când vânatul era devorat crud; e ceea ce s-a întâmplat în Grecia, cu adoratorii lui Dionysos (§ 124), sau la începutul secolului al XX-lea, la populațiile A'âssaua din Maroc. 11
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai multe episoade ale lui akitu se întâlnesc - pentru a ne limita la Orientul Apropiat - în Egipt, la hittiți, în Ugarit, în Iran, la mandeeni. Astfel, de exemplu, "haosul", actualizat ritualic în ultimele zile ale anului, era semnificat de excese "orgiastice" de tip Saturnalia, prin răsturnarea oricărei ordini sociale, prin stingerea focurilor și întoarcerea morților (figurați prin măști). Luptele între două grupuri de figuranți sunt atestate în Egipt, la hittiți și în Ugarit. Obiceiul de a "fixa sorțile" celor 12 luni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după puținătatea lăcașurilor, că religia deținea un loc minor în locuințele princiare, în fapt, palatul este sacru în totalitatea sa, căci el este reședința patroanei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții oraculari sau profeții. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor și simboluri divine, în afară de sacrificii sângeroase, cultul comporta dansuri și numeroase acte orgiastice care vor stârni mai târziu mânia profeților. Dar nu trebuie să uităm că lacunele documentare ne permit numai o estimare aproximativă a vieții religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se știe că viața este un dar divin, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta implica, așa cum am văzut, o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care a fost crescut Moise, la două generații după represiunea "reformei" lui Akhenaton, nu putea să-1 atragă. Cosmopolitismul, sincretismul religios (mai ales între cultele egiptene și canaaneene), anumite practici orgiastice (prostituția celor două sexe), "cultul" animalelor constituiau tot atâtea abominațiuni pentru unul care fusese crescut în "religia Părinților". În ce privește ieșirea din Egipt, pare sigur că ea reflectă un eveniment istoric. Totuși, nu e vorba de exodul întregului popor, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerate hrană pentru divinitate (Judecători, 6: 19). Israeliții încep acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în relație cu agricultura, și chiar anumite ritualuri orgiastice 35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și, prin urmare, ca exemplu al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și împreunarea sexuală de tip orgiastic având drept scop fie fecunditatea universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul va elabora o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis de la Alpheea, ca de altfel dansurile zeiței din tot Peloponesul, aveau un caracter orgiastic. Un proverb rostea: Unde n-a dansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis? 30 Sub aspectele ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate într-o vastă structură de către geniul religios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu au fost total condamnate de către mazdeism, nici chiar în găthă 14. În plus, sacrificiile de animale au fost practicate fără întrerupere, cel puțin de laici 15. Se pare deci că Zarathustra s-a ridicat mai ales împotriva exceselor riturilor orgiastice, care comportau nenumărate sacrificii sângeroase și ingerarea, fără măsură, de haoma. Cât privește calitatea de "bouar" aplicată lui Zarathustra, ea nu se referă, cum s-a susținut, la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
voi binevoi și la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii" (5: 21 sq.). Ceea ce așteaptă Domnul de la credincioșii săi este judecata și dreptatea (5: 24-25). Pe de altă parte, cultul a fost alterat de către introducerea elementelor orgiastice canaaneene (5: 26; 8: 14). Venerarea pur exterioară a locurilor sfinte este zadarnică. "Veniți la Betel și păcătuiți și în Ghilgal înmulțiți fărădelegile!" (4: 4). Numai o reîntoarcere la credință poate aduce salvarea: "Căutați binele și nu răul, pentru ca să fiți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asemănătoare sunt atestate și în altă parte. Cel mai vestit era "vița de o zi" care înflorea și făcea struguri în câteva ore; "miracolul" se producea în diverse locuri, căci numeroși autori vorbesc despre aceasta 11. 124. Euripide și cultul orgiastic dionysiac Asemenea "miracole" sunt specifice cultului frenetic și extatic al lui Dionysos, care reflectă elementul cel mai original și probabil cel mai arhaic al zeului, în Bacchantele lui Euripide avem o mărturie de mare preț despre ceea ce a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Otto, pp. 98-99. regelui Cadmos negau că sora lor, Semele, fusese iubită de către Zeus și că născuse un zeu. Dionysos le lovește cu "nebunie" și mătușile sale, împreună cu alte femei din Teba, se năpustesc în munți, unde celebrează rituri orgiastice. Pentheu, care urmase pe tronul bunicului său Cadmos, interzisese cultul și în ciuda sfaturilor pe care le primise, el se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă în mod miraculos și reușește chiar să-1 convingă pe Pentheu să le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice. Descoperit de Menade, Pentheu e rupt în bucăți; propria-i mamă, Agave, îi aduce triumfătoare capul crezând ca este capul unui leu12. Oricare ar fi fost intenția lui Euripide când, la capătul vieții sale, a scris Bacchantele, această capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]