913 matches
-
După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă Franță orientală", cum va fi peste puțin timp I. Rodos. Magistrul Ordinului, Raimbaud, încheia o înțelegere cu regele Bela prin care i se dă cetatea Severinului, cu drepturi regești asupra voievozilor locali, Litovoi, Ioan și Farcaș, în timp ce boierii sunt supuși cavalerilor. Diploma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
germană, din 1745. Tălmăcirea în limba rusă, făcută în timpul vieții autorului, a rămas în manuscris. Istoria exactă era adiționată cu numeroase note și legende, fapt ce i-a atras pe scriitorii romantici europeni. Astfel, Victor Hugo folosea Historia... pentru ciclul Orientalelor din La Légende des siècles, cum o spune în prefață, iar Byron recursese la aceeași sursă când se documenta pentru poema Don Juan. Opera istorică special dedicată originii românilor, concepută polemic, dar neterminată, este Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, având, după
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Folk Tales, Minsk, 1983, p. 93 („regina și copilul cel mic să fie puși într-un butoi gudronat și aruncați în mare”) ; Petru Caraman, „Xylogenèse et lithogenèse de l’homme. Essai sur l’origine et évolution des croyances en Europe Orientale”, în Zalmoxis, vol. I, Paris și București, 1938, pp. 184-186. 99. Caracterul apocrif și structura dualistă a legendei sunt ușor de sesizat. „Legendele [românești] despre potop sunt niște dezvoltări apocrife ale temei biblice, [...] brăzdate de elemente tipice mazdeismului. Noe, eroul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu găsim acest motiv epic numai „la toate popoarele balcanice” (129, p. 258), ci și la cele orientale (117), de unde probabil că și provine. Revenind la problema în discuție - și anume, care este sorgintea motivului „Cartea solomonarului” din tradiția românească -, merită să amintesc părerile altor comentatori care s-au încumetat să dea un răspuns la această spinoasă problemă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sub influența negustorilor și iezuiților portughezi, foarte prezenți în India (la Goa) și în China (la Macao), medicina și far- macia portugheză se bazau în mare măsură, în epocă (secolele XVI-XVIII), pe medicamente opiacee și pe alte remedii tradițio- nale orientale. Deja în 1563 medicul portughez Garcia da Orta a publicat la Goa o carte despre plantele medicinale și narcoticele din India (Colóquios dos simples e drogas he cousas medicinais da India), inclusiv despre canabis (bangue), opium (amfiao), ciumăfaie (datura) ș.a.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Lazăr Șăinenau (123). Personajul imaginat în 1845 de Alexandre Dumas-tatăl (el însuși un opiofil), Contele de Monte-Cristo, își păstrează „pilulele de hașiș” într-o cutiuță confecționată dintr-un smarald. El este un dandy care combină năravurile occidentale (pariziene) cu cele orientale (turcești), deprinse acestea din urmă de la Pașa din Ianina (regiunea Epir, Grecia), tatăl iubitei sale Haydée (217). Astfel de „pilule de hașiș ușor aurite”, păstrate cu grijă într-o „mică bombonieră de argint cizelat”, înghite și tânărul protagonist dintr-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Precum această dispozițiune, după cum e știut, s-a dezvoltat ca material la un proiect de lege dintr-un caz provenit la un gimnaziu greco-oriental român, așa e afară de îndoială că ascuțișul ei este îndreptat cu deosebire contra învățămîntului bisericii greco - orientale române; pentru că pot fi cazuri singulare și se pot dezvolta din când în când astfel de relațiuni, cari din punct de vedere al intereselor mai înalte de stat îndreptățesc pe guvern la astfel de măsuri; dar - a le transpune din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acel membru carele, ca conducător al politicei esterioare, avuse ocazia de-a încerca mai mult dezinteresarea Rusiei față cu tânărul stat de la Dunărea de Jos. Se știe că ministrul Boerescu era suspectat ca partizan mascat, ba chiar mituit, al politicei orientale vieneze. Cea mai nejustificată imputare ce se putea face. Din contra, Boerescu, care compusese memorandul tipărit în Paris asupra anteproiectului, întîia și cea mai însemnată scriere polemică în contra pretențiunilor austriace, consideră influința Austro-Ungariei ca răul cel mai mic dintre două
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politic, este împins de alții și sperăm că în curând va înțelege că-i vorbeam ca amici când îi ziceam: "Bagă de seamă; faci treburile Austriei! ". O ultimă observație. Descoperind cititorilor noștri că îndărătul înființării mitropoliei catolice este mâna politicei orientale a Austriei, am spus că această din urmă putere ne împinge din nefericire într-o sferă de acțiune opusă ei, spre Rusia. Unii au crezut a putea esplica cuvântul pus în parantez ca și când ar coprinde o aluzie răuvoitoare la adresa Imperiului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care virtutea s-ar identifica cu abstragerea din concret, ci cu o realitate efectivă și invadantă - întrucât ținea de viața însăși a cetății. Războaiele cu perșii fac manifestă ad oculos deosebirea dintre două modalități de a aduna lumea umană: cea orientală a „principiului marii puteri centralizate” și cea greacă a libertății. Problema care se pune pentru omul grec este aceea de a-și întemeia opțiunea pentru libertate. Iar posibilitățile care i se oferă sunt fie recursul la modelul arhetipal pe care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
controlează pe oameni și deține puterea. Nimic nu pare, iată, să fie atât de nou pe cât se crede sub soarele cetății. Actele și atitudinile umane (determinate multifactorial) rămân în permanență la dispoziția unei interpretări direcționate conjunctural-istoric. Preluând aici o maximă orientală care afirma că „lumea există, dar nu este reală” (e exact ce sugerează și Paul Virilio în textele sale referitoare la imago-vizual) am putea remodela ideea afirmând că „faptele se petrec rar, numai atunci când descoperă și când indică ceva”. (În
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Murnu, R.M. Nicolau, Petre Florescu, Gabriel Drăgan, Nicolae Dobre. Lui Tudor Arghezi i se tipărește o proză poetică intitulată Târla. Se publică un scurt fragment, transpus în aromână, din Amintiri din copilărie de Ion Creangă, precum și două texte (sub titlul Orientale) de I.L. Caragiale. În sumar mai intră studii și articole de Dimitrie Gusti, Ion Goskin (Despre literatura macedoromână), Gr. L. Trancu-Iași și sunt reproduse două fragmente din volumul Românii nomazi de Theodor Capidan, apărut la Cluj (1926). În 1932 este
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
pe această temă: J. C. Filitti, Lettres et extraits; V. Mihordea, Politica orientală franceză și țările române în secolul al XVIII-lea - 1749-1760 - după corespondența agenților de la „Secret du roi“, București, 1937; C. I. Andreescu, La France et la politique orientale de Catherine II d’après les rapports des ambassadeurs français à Saint-Pétersbourg (1775-1792), Mélanges de l’Ecole Roumaine en France, 1930, p. 119-297; M. Holban, Autour de deux rapports inédits sur Caragea et Callimachi, în „Revue historique du Sud-Est européen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Porte. La naissance du despote, Paris, 1987. XIV-lea este asociat cu privatizarea funcțiilor publice și cu o aprigă competiție pentru poziții la curte sau în administrația provinciilor, fiindcă acelea permit înjghebarea unor ierarhii clientelare. Aceste trăsături erau percepute drept orientale chiar când privirea se oprea asupra realității de la Versailles. Unul din numeroasele pamflete produse de propaganda ostilă lui Ludovic se intitulează La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cele afirmate de Tilea corespundeau realității 53. Dacă polonezii așteptau încă lămuriri și informații suplimentare, francezii au reacționat imediat. Pentru Franța, România reprezenta ultimul obstacol în calea triumfului imperialismului german și al cuceririi de către Reich a resurselor Europei Centrale și Orientale, așa încât se declara gata să ofere asistență României în cazul în care s-ar fi produs o agresiune germană asupra ei. • D.B.F.P., Third Series, Volume IV, 1939, documentul nr. 428, p. 389. • Ibidem, documentul nr. 429, p. 390. • Ibidem, documentul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și cum o atestă descoperirile epigrafice și arheologice recente, un centru economic cu o activă „burghezie“ negustorească 75 și un nod de-o importanță excepțională în desfășurarea relațiilor comerciale dintre provinciile sudice și cele nordice, dintre partea occidentală și cea orientală a statului roman, dintre Imperiu și Barbaricum 76. • Un alt punct de vedere pârvanian viabil îl constituie cel despre deznaționalizarea și asimilarea aproape completă, prin grecizare, a negustorilor italici și romani ajunși în Orientul elenofon. Așa se explică numărul covârșitor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al IX-lea-al X-lea) a poveștilor populare, înscriindu-se printre cei mai fervenți susținători ai teoriei migraționiste a lui Benfey (cu care era în corespondență). Potrivit acestei ipoteze, basmele europene ar fi de origine indiană ori, în general, orientală; adaosul original al cercetătorului român constă în ideea că „o mare parte din basmele actuale, dacă nu cea mai mare parte, s-au dezvoltat din nuvele și povestiri, pe care poporul, cu încetul, le-a schimbat în basme, înzestrându-i
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
și cursurile Liceului „General Dragalina” din Oravița (1942-1950). Între 1950 și 1954 este student al secției limba și literatura franceză a Facultății de Filologie din București, unde după licență rămâne asistent preparator. După separarea Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale își continuă cariera universitară, fiind avansat conferențiar (1969), apoi profesor (1972). Beneficiază de o bursă de specializare în Franța, la Sorbona (1965-1966) și își susține doctoratul la Universitatea din Montpellier în 1968, cu teza Le Signe linguistique (publicată în 1970
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
zilele noastre; tot așa cum era firesc să se păstreze partea cu adevărat „nouă” a unei cronici universale. Pentru partea „contemporană”, Victor a folosit ca surse atât scriitori occidentali cât și orientali, însă evenimentele din istoria Bisericii, mai ales a celei orientale, capătă o tot mai mare importanță în raport cu cele din istoria politică. Și orizontul geografic este destul de restrâns pentru că scriitorul se focalizează îndeosebi asupra propriei patrii și în al doilea rând asupra Constantinopolului căruia, de altfel, Africa îi aparținea încă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autonomiei 4. Criză instanțelor de consacrare În spațiul literar românesc după 1989 Literatura națională și statutul social al scriitorului Publicul scriitorilor Drepturi profesionale și lupte politice Asociații profesionale și statutul scriitorului după 1989 Situația scriitorului În țările Europei Centrale și Orientale după 1989 5. Schimbarea codurilor ideologice după 1989 Ieșirea din « literatura socialistă » Construcția socială a intelectualilor: o retrospectivă istorică Monografia ideologiilor literare Anii ’90: Întoarcerea cămășii Declinul Uniunii Scriitorilor, Înmulțirea premiilor literare Noii ideologi și spectrul revoluției conservatoare O spălare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de stat sau internaționale (celor de la Moscova, În special). Școlile de la Berlin au o mai mare capacitate de primire, prin diversitatea specializărilor, dar și prin prestigul unei limbi de circulație regională și internațională (pentru elitele intelectuale din Europa Centrală și Orientala) și al unei mari capitale europene, chiar dacă separată de un zid. În sfârșit, o ultimă explicație este oferită de raportul acestor școli cu statul: perioadă poststalinistă a fost marcată de o minirevoluție culturală, reforme liberale care au fost apoi abandonate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o redefinire a frontierelor lor regionale, În funcție de apropierea de Europa politic unificată (Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, «PECO»), ceea ce deschide problemă limitelor Europei «Orientale» și a gradului de penetrare a ideii de Europa Occidentală În raport cu Rusia (vechea «problemă orientala», readusa În actualitate). B. Participarea inegala la mobilitatea științifică internațională. Unul dintre obiectivele fundamentale al acestor centre de excelență este acela de a ușura circulația internațională a cercetătorilor În cele două sensuri: programele și proiectele lor prevăd, În aceeași măsură
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
chestionar pe langă asociațiile scriitorilor și ministerele culturii dintr-o duzină de țări est-europene, ca și prin intermediul ambasadelor, misiunilor și delegațiilor din CE, un raport privind „Scriitorul salariat și scriitorul independent În țările Europei Centrale, Țările Baltice și din Europa Orientala”. Conform acestui raport, scriitorul salariat era cel care se angaja prin contract să redacteze cărți; scriitorul independent era definit ca fiind cel care practică o altă profesiune; statutul de membru al unei organizații profesionale nu constituia nicăieri o condiție pentru
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sine”, el mărturisea că la șase ani citise în original pe Champfleury, Amédée Pichot, Émile Souvestre, parcursese letopisețele editate de Mihail Kogălniceanu, adăugând: „Știam pe de rost fabulele din Florian, care nu-mi ziceau nimic, deși erau pentru mine, și Orientalele lui Hugo, care, deși nu erau pentru mine, îmi dădeau visuri de lupte crâncene și de locuri depărtate.” Ca student la Iași, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității, și-a dat toate examenele într-un an și trei
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
vremea autorului; tot așa cum era firesc să se păstreze partea cu adevărat „nouă” a unei cronici universale. Pentru partea „contemporană”, Victor a folosit ca surse scriitori atît occidentali cît și orientali, însă evenimentele din istoria Bisericii, mai ales a celei Orientale, capătă o tot mai mare importanță în raport cu cele din istoria politică. Și orizontul geografic este destul de restrîns, deoarece scriitorul se focalizează mai întîi asupra propriei patrii și abia în al doilea rînd asupra Constantinopolului, căruia, de altfel, Africa îi aparținea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]