329 matches
-
sexe, bătrân ori tânăr. Hagienuș chiar compusese o inscripție latină, în hexa și pentametre, ca o legendă la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure pașii, poarta Când crezi că se-nchide, ea se deschide spre cer. Scandîndu-și stihurile, orientalistul clipi din ochi de emoție, ca și când ar fi fost gata să lăcrimeze. Compoziția era într-adevăr mișcătoare, dar nu-i venise în minte decât într-un moment comercial. Publicarea anunțului i se păru lui Hagienuș periculoasă. Fără pomenirea lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe de alta rău, fiindcă dacă nu pot să plătesc, ce-o să fac? Madam Farfara știa pe degete existența lui Hagienuș, cu a cărui familie avea relații, nu făcu nici un gest din care să rezulte că nu crede ce spune orientalistul. Acesta privi precaut în direcția ușilor. - Poți să vorbești fără grijă, îl încurajă madam Farfara cu o delicată confidență. - Am venit să te consult pe dumneata, ca prietenă veche, să mă-nveți ce să fac. Da' știi, te rog să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să caut să te ajut. Expresia "ca o prietenă veche" era cu totul hieroglifică la madam Farfara și însemna "cu comisionul știut". - Dar te rog, insistă Hagienuș cu mâinile împreunate catolic, să nu afle nimic domnul Ioanide. Fu convenit ca orientalistul să procure o fotografie a monumentului, pentru ca madam Farfara să poată s-o arate amatorilor. De acum încolo, Hagienuș își purta cu vorba copiii, amăgindu-i și amînîndu-i: - Lăsați-mă și voi numai puțin, să mă obișnuiesc cu ideea, atât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preț ceva mai bun decât cel oferit de amatorul propus de Petrișor. Se pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin lui Hagienuș. Încasîndu-și banii, orientalistul se găsi în fața unei noi probleme serioase: unde să ducă sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și Petrișor țineau morțiș să meargă cu toții împreună, ceea ce nu convenea orientalistului, de teamă să nu se afle despre vânzare, spre a fi silit să dea copiilor jumătate din bani. În fond, Hagienuș nu era avar și nu din lăcomie proceda astfel, voia doar să aibă un ascendent asupra progeniturii sale, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căpăta cheia, Hagienuș aduse cu trăsura sicriul de metal învelit bine în hârtie și legat cu sfoară, ca și când ar fi fost un pachet de cărți, și spre a desăvârși iluzia puse chiar câteva reviste broșate pe deasupra. Operația izbuti aparent și orientalistul putu să-și așeze chivotul așa legat în raft și să-l acopere cu cărți. Guvernanta însă văzuse transportul și, curioasă, nu se lăsă până nu descoperi depozitul și nu rupse hârtia într-un loc. Când dădu de metal, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Aceștia recurseră la o stratagemă. Amenințară cu vânzarea cărților, simulând chiar desfacerea lor, în chipul următor: unul din prietenii lui Petrișor fu prins de Hagienuș în oraș având la braț câteva cărți din cele mai arătoase și mai prețioase ale orientalistului. - Da' ce ai acolo? Întrebă acesta. - Niște cărți, răspunse amicul, extrem de interesante. Le-amluat de la un anticar. A cumpărat o bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă cărțile și se făcu alb
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și căută operele pe care le văzuse în mâinile străine și le găsi la locul lor. Fața i se umplu de un râs euforic, imens. - Ai văzut? conchise Petrișor drăgăstos. Noi te iubim,numai dumneata n-ai milă de noi. Orientalistul era prea inteligent spre a nu pricepe cum stau lucrurile și de aceea acordă o porțiune de bani copiilor, promițând restul mai târziu. Nu mai căpătă șampanie, în schimb masa fu ireproșabilă. Un singur lucru întristă puțin sufletul lui Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
maligni totdeodată, curtenii nu se putură abține de a nu aduce vorba despre Ioanide. - Se zice că Ioanide a fugit de acasă! intră în chestiuneGulimănescu. - L-am văzut eu, asigură Hagienuș în culmea plăcerii dedelator; este cu... G. Călinescu Însă orientalistul nu pronunță numele Ioanei, de frică să nu atingă pe Pomponescu, ci numai dădu a înțelege că persoana este prea cunoscută spre a mai fi pomenită. Pomponescu, care depășise faza dramatică și trecuse acum la amărăciunea ironică, spuse numai atât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai gestul corespunzător cuvântului "aș". - Nu crezi, zise madam Pomponescu, că e adevărat? . - Ioanide nu se vâră în politică, e cu desăvârșire inaptpentru acțiune. . - Mulți par așa nevinovați și în realitate sunt tari în intrigă.Unde e jurnalul, domnule Hagienuș? Orientalistul se prefăcu complet zăpăcit și declară că l-a pierdut, însă implacabila madam Pomponescu îl găsi, dîndu-i-l să-l citească tare. " Cu toată dezmințirea dată de rectoratul Școalei de Arhitectură - glăsuia articolul - noi persistăm a crede că s-a petrecut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-ar fi îndrăznit nimeni s-o vulnereze. Cu toate astea, expresia "morții noștri" a lui Gavrilcea cuprindea în ea o nuanță de fanatism, depășind experiențele de până atunci. Între nevinovatul "Rege Lear" și Gavrilcea era o distanță seculară, și orientalistul vorbea de riturile nocturne ale morții cabirice, citând o disertație de Guthberleth. ("Pe dumnezeul meu, domnule Pomponescu!") În biserica lui Ioanide, care era acum mereu deschisă, se improvizase un altar, pe care era expusă numai fotografia lui Cioarec, înconjurată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pleca lua cu el o impresie neștearsă. Pe pereții interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe furiș piesele arheologice. Într-o zi, orientalistul intrase repede în casa lui Ioanide, având la subsuoară un obiect greu, acoperit în jurnale și legat cu sfori, pe care îl lăsă obosit pe covor. Apoi merse să privească pe geam. - Domnule Ioanide, se rugă el în ton lamentabil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos al biroului lui Gaittany, unde lăsase ca o garanție de seriozitate premiul prinsoarei între el și Hagienuș, și luând capul de marmură al lui Hermes îl depuse fără comentarii în mâinile orientalistului. Merită să cităm în încheiere și notația pe care o făcu Hergot în jurnalul său, puțin după ora unu din noaptea când doamna Gonzalv Ionescu, bătîndu-i în geam, îi vesti plângând moartea soțului ei. "Cerul extrem de senin. Privit steaua polară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre personajele cele mai burlești (involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În banalitatea vieții. O chestiune delicată este prezența miturilor și simbolurilor În artistică eliadescă. Întrebarea se pune, inevitabil, atunci când autorul romanului este În același timp și un specialist În teoria miturilor. În anii '30, când romancierul și publicistul prevalau asupra orientalistului, Eliade militează pentru interpretarea operei literare În funcție de simbolurile și miturile ei fundamentale. Scriind despre Julian Green (În Insula lui Euthanasius), Eliade observă un număr de simboluri ce se repetă și o organizare a lor În „trepte”. Simbolurile au În cultura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
surse spirituale, proza fantastică din Domnișoara Christina și, mai ales, din Șarpele. Autorul se Îndepărtează de concretul folcloric din Domnișoara Chiristina și se inspiră din practicile mai complexe ale culturii tradiționale indiene, vrea să valorifice În opera de ficțiune știința orientalistului. Cele două narațiuni pornesc de la experiențe spirituale de care vorbise În Yoga, essai sur les origines de la mystique indieane (1936) și În alte studii din acea perioadă indianistul M. Eliade. Este o etapă intermediară În proza lui Eliade. După război
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Nobel, a antrenat, pare-se, echipa Institutului de Biologie nou înființat în așa fel încît ne facem iluzia că am putea lua un nou Premiu Nobel, într-o bună zi. Sau Mircea Eliade ar putea oricând pune pe lume mari orientaliști, dacă ne-am convinge că țara noastră - singura din Europa deschisă cultural atât către Orient cât și către Occident - ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepțională echipă de interpreți; căci reclamă și mijlocirea spirituală puțină genialitate. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-o scrisoare adresată unui prieten, după o vizită la Nablus (1549), revine asupra problemei Pentateuhului pe care îl văzuse în sinagoga lor. Întors la Paris, îl reîntâlnește pe celebrul orientalist Joseph Scaliger, căruia îi trezește interesul pentru samariteni. În lucrarea sa Opus de emendatione temporum (Paris 1583), Scaliger își exprimă dorința de a intra în posesia unui exemplar al Torei; deși nu și-a văzut visul împlinit, a reușit cel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
bazele școlii comparatiste nu au fost puse și că nu s-au scris studii fundamentale, ca de pildă cele semnate de Tudor Vianu, G. Călinescu, N. Balotă, sau Edgar Papu, dar și de iluștri italieniști (tip Cornel Mihai Ionescu), germaniști, orientaliști etc. Acest demers se cuvine mereu continuat și revizuit dincolo de erudiția cu orice preț, conjuncturi aniversare sau necesități de catedră. În acest sens vom prezenta o admirabilă carte de hermeneutică literară și comparatistă scrisă de Maria-Ana Tupan, Scriitori români în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din nou după 44 de ani la București, în ciuda venerabilei sale vârste de 85 de ani. Prilejul i-a fost oferit de lansarea unei noi cărți din bogata sa bibliografie, fie cea de prozator de limbă română, fie cea de orientalist, sanscritist, dar și de cercetător al miturilor maiașe și mexicane (dovadă ultima sa carte: "7 miti maya e aztechi e delle antiche civiltà messicane", Milano, 1996). Angelo Moretta, reputat pentru studiile sale în Italia și citat în mai toată lumea de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Din acest motiv regiunea era denumită în antichitate Arabia Felix (Arabia Fericită), denumire care privește însă cea mai mare parte a peninsulei arabe, iar restrângerea ei doar la Yemen - regiunea cea mai cunoscută Europei în acea epocă, este, în opinia orientalistului Philip Hitti, o greșeală medievală propagată parțial până azi. În această regiune s-au succedat mai multe state sud-arabe antice (fig. 17), toate vorbitoare ale unor dialecte ale limbii arabe sudice apropiată de semita primitivă comună: Regatul Saba cu capitala
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
filosofiei indiene. Abordarea mitului/simbolului în opera eminesciană ne conduce către o altă relație intertextuală, și anume cea stabilită cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la nivelul prediscursiv al operei lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
precum acuarela Cele douăsprezece fete de împărat, expusă în 1903 la expoziția Tinerimii artistice, sau Făt-Frumos, și panouri decorative, din care cel mai cunoscut rămâne Muzica. Pictorul era expozant la Paris, despre succesul expozițiilor de acolo, printre care Expoziția pictorilor orientaliști francezi "la care printr-o excepțională măsură a fost rugat să participe"220, relatând Tzigara-Samurcaș. Criticul de artă menționează că pictorul era inclus cu cinci lucrări în catalogul expoziției Secession din München, urmând să aibă o expoziție personală la Berlin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a altora după 1918 (Siria, Liban), a determinat în consecință și interesul mediilor științifice franceze pentru studierea acestor regiuni din perspectiva evaluării situației politico-administrative, economice și militare din aceste spații intrate în aria de hegemonie franceză. Quatremère Marc Étienne (1782-1857), orientalist recunoscut în perioada Imperiului napoleonian, a fost profesor la Collège de France, unde s-a preocupat de geografia și istoria Egiptului, subiect la modă în epocă datorită interesului lui Napoleon pentru această țară. A elaborat o sinteză a elementelor cunoscute
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Napoleon III și împărăteasa Eugénie, cel de-al Doilea Reich german) sau doar cîțiva ani (e.g Mexicul sub Maximilian și Charlotta, cel de-al Treilea Reich). Au mai existat "imperii" și dinastii imperiale cu nume exotice, astăzi cunoscute numai orientaliștilor medieviști și africanologilor, e.g. imperiul Ashanti (deja menționat, v. supra) în Africa, Imperiul Almoravid (în Maroc, nordul Mauritaniei, vestul Algeriei, Andalusia și Baleare), Imperiul Almohad (în Maroc, nordul Algeriei, nord-vestul Libiei și sudul Spaniei), Imperiul Ghaznavid (în Afghanistan, părți din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]