3,495 matches
-
se crede, a fost legat Hristos și a suportat supliciul; - Închisoarea Mântuitorului și Capela plângerii - se află în incinta arcadei bisericii, unde, conform tradiției, Hristos a fost ținut un timp și unde schiungiutorii I-au strâns picioarele în cele două orificii ale unei plăci; - Capela centurionului (a sutașului) Longhin - este situată în partea stângă a coridorului care înconjoară partea catolică a bisericii. Potrivit tradiției, acest centurion - ofițer roman a văzut Răstignirea, a crezut în Hristos și a murit ca un martir
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
de perete și cu care erau tachinați ucenicii neinstruiți. Un lacăt mare, pătrat, care nu se putea deschide nicicum pentru că de fapt... nu era lacăt. Doar o imitație făcută dintr-o singură bucată, la fel ca butucul de fier, fără orificiu pentru cheie. Într-o zi, ucenicii au vrut să-l fure pentru a-l putea studia pe îndelete, în atelier, dar un polițist le-a sesizat intenția, punându-i pe goană. Se pare că vigilența organelor de ordine a scăzut
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
lucru. Nu e bine să fi crezut mereu și de toată lumea (Liviu Antonesei). • Ideile împrumutate ar trebui înapoiate cu dobândă. Cine se simte oriunde ca acasă, nu are casă. • Plictiseala rezolvă multe conflicte. • Duplicatele... unicatelor (Mircea Radu Iacoban). Nu există orificiu pentru care să nu se fi specializat cineva. Dr. Dorel SCHOR duminică, 14 februarie 2016 Tel Aviv, Israel Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ZICERI (221/222) - SURPRIZE & FRATE CU DRACUL / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI
ZICERI (221/222) – SURPRIZE & FRATE CU DRACUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384020_a_385349]
-
roti și nu găsi niciun locaș prin care ar putea ieși. Dino se sperie că a rămas prizonier în incintă pentru totdeauna. „Trebuie să găsesc o soluție. Acum sunt prea mare și nu pot să mă mai strecor prin orice orificiu. Dar pot să mă folosesc de puterea mea”. Studie pereții de lemn ai construcției și observă că, într-un colț, datorită umidității, lemnul putrezise. „Sunt destul de puternic să distrug scândurile din acest loc”, gândi Dino și se repezi în material
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții. Capitala în stare de comă; poate trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
te-a privit surprins. Te doare capul, nici nu mai vezi bine, s-au adunat multe. Tot ți se cer bani: tv, radio, lumină, gaze, apă, salubritate. Impozite, asigurări. Deratizare; orașul e atacat de șobolani. Dezinsecții; prin cele mai mici orificii pătrund în casă gândacii. Țânțarii. Musculița de oțet. De undeva pândesc ploșnițele. Pot veni lăcustele! Ești bombardat cu somații. Ți-ai vândut ultimele discuri, o prostie; nu așa se plătesc datoriile; ți se impun soluții umilitoare. Ești cetățeanul unui stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
eu — Să trăiască Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce sînt toate numai bastonașe și cercuri baccili și coci piciorușe și găurele ca apofiza incertă a lui Atlas pătrunzînd impetuos În orificiul occipital ațîțată Împerechere pat nupțial al globului nostru gînditor rînjetul lui Algazi țap bătrîn se apropie de bibliotecă Își ia cartea preferată Spinoza se duce În colțul lui trage obloanele ce-i un om o substanță simplă o condiție o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul lui Dumnezeu. Nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru el, cum fusese altădată pentru cavaleri calul, detronat în timpul modern. Le vorbea roților de nichel și cauciuc, cu spițe ca razele unui fel de soare inventat de oameni, după cum îi vorbea vântului care-i intra prin piele și prin orificiile corpului, purificând tot ce mai rămăsese încordat de frica de oameni și de pretențiile lor absurde. Dar într-o zi, când se lăsase copilărește prea mult pe panta visurilor, o mașină îl răsturnase și se trezise la spitalul Karolinska. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care, sub un clopot de sticlă, doi nobili francezi în camizol, ciorapi și botine cu catarame, doi nobili cu capetele plecate executau pași de menuet, pregătindu-se să arunce, cu eleganță, un ceas cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și pe care, dacă mișcai mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noaptea care tocmai se sfârșise, Cristian Toma îi câștigase recunoștința și, mai ales, respectul. Știi ce înseamnă asta? întrebă din nou Cristian, sperând că bătrânul își va da seama. Chiar dacă își poate schimba forma, se poate subția și strecura prin orificii înguste, nu se poate rupe în mai multe bucăți. Probabil că este înconjurată de o membrană, seamănă cu o amibă. Nu te contrazic, spuse Calistrat, chiar dacă nu știu ce vrea să fie o amibă, sunt sigur că ai dreptate. Așa o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste pervaz, acesta s-ar scurge pur și simplu în piciorul care deja se află acolo. Tot n-am priceput mare lucru, spuse calm bătrânul, dar cred că nici nu trebuie să pricep eu. Amiba asta, se poate strecura prin orificii foarte înguste însă nu oricât de înguste. Adică diametrul acestora nu trebuie să fie mai mic decât dublul grosimii membranei celulare. Era clar că Moș Calistrat nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e de ajuns pentru a închide bestia pe vecie în interiorul muntelui. Cantitatea de material pe care urma să o prăvălească peste intrare trebuia să fie foarte mare, peretele de stâncă trebuia să fie gros, cât mai gros cu putință. Un orificiu cât de mic printre bolovanii pe care îi aruncau ei acolo, ar fi fost de ajuns pentru ca ea să se poată strecura afară. No, ce faci? auzi el în spatele său glasul lui Calistrat. Vrei să intri și nu ai curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care să iasă afară. Nu încăpea nici o îndoială, rușii construiseră capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secolului trecut consta dintr-o piatră rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel care folosea râșnița voia să facă făină sau crupe. Tot „prepelița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel care folosea râșnița voia să facă făină sau crupe. Tot „prepelița” „ținea” piatra rotitoare să „calce” numai piatra stătătoare, având
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe palier. Am pipăit zidurile de marmură rece, ostilă, și am găsit reliefurile ușii de stejar și ciocănelele din aluminiu. Am căutat orificiul Încuietorii și am introdus cheia pe bîjbîite. CÎnd ușa apartamentului s-a deschis, o franjă de luminozitate albastră m-a orbit momentan, iar un suflu de aer cald mi-a mîngîiat pielea. Camera Bernardei se afla În partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din zidurile de piatră. — Nici la Banca Spaniei n-au așa ceva, am comentat impresionat. Pare ceva coborît din Jules Verne. — Kafka, nuanță Isaac, recuperînd opaițul și pornind-o către adîncurile edificiului. În ziua cînd vei Înțelege că negoțul cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră prin orificiul Încuietorii, măturîndu-mi degetele În timp ce introduceam cheia. Domnul Fortuny pusese să fie instalat un zăvor la ușa de la camera neocupată a fiului său, de trei ori mai mare decît cel de la ușa apartamentului. Doña Aurora mă privea cu teamă, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe platforme mai Înalte decât solul era, fără Îndoială, pentru a facilita supravegherea deținuților. Pe scurt, aceștia nu se bucurau de intimitate nici măcar atunci când Își făceau nevoile. Platformele aveau o lățime de cam un metru. Era ușor de Înțeles de ce orificiile erau dispuse În zig-zag, pe două rânduri, și nu aliniate una dupa alta: pur și simplu pentru că așa Încăpeau mai multe! Dacă ar fi săpat prea multe găuri una după alta, pe un singur rând, prizonierii s-ar fi deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a întărit puțin, l-a introdus cu greu. S-a opintit de câteva ori, înjurând. - Desfă, în p...a mă-tii, picioarele mai mult și ridică-le! a strigat la ea, dându-și seama că nu nimerise locul. A găsit orificiul pipăind cu degetele și și-a împins acolo sexul moleșit, prinzându-i cu gura un sân pe care l-a strivit între dinți. După câteva mișcări, care i-au smuls ei exclamații de durere ori neputință în a se opune
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
era. Aceasta fusese reacția lui de moment. Mai încolo, pe alee, zări un alt exemplar de roman, cu coperțile rupte și mult mai încolo, un alt exemplar cu câteva file rupte și folosite drept hârtie igienică, cu o ștampilă de orificiu anal, imprimat la marea artă, pe două paragrafe întregi. Solomon se retrase atunci repede, de pe alee, cu groaza nefastă de a nu mai găsi alte astfel de surprize. Ocolind parcul prin fața azilului de nevrotici, trecu pe lângă un asistat, proaspăt evadat
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
-l trase după ea ca pe un fel de ușă de incendiu, în direcția Sauna. Intrară în primul pavilion de sub mall, dotat un promontoriu pe mijloc, înalt până la tavan. Se urcară pe vârful movilei de unde trebuiră să coboare printr-un orificiu de la a cărei buză începea o scară în spirală brumată, apoi un tobogan din plastic prăfuit, multicolor, pentru copii. Foarte ușor alunecară pe un tobogan jos, în cel de-al doilea pavilion mult mai mare și tot în formă de
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
brumată, apoi un tobogan din plastic prăfuit, multicolor, pentru copii. Foarte ușor alunecară pe un tobogan jos, în cel de-al doilea pavilion mult mai mare și tot în formă de con, ale cărui pardosele duceau în centru, spre un orificiu mult mai strâmt. Fata îi făcu semn lui Sinu, să coboare din nou. Sinu numără treptele în formă de spirală, grupate în segmente tot de câte șapte, la capătul cărora se trezi într-o sală imensă, cu pereții concavi, ticsiți
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]