177 matches
-
Astfel, Dumnezeu este, ca să spunem așa, diferențiat după diferențierile umane, care își primesc, în felul acesta, locul potrivit și adevăratul lor sens. Întorcându-ne la aspectul distinct polemic, menționăm că Sfântul Maxim are o presupunere în argumentul său împotriva ideii origeniste de, în afara principiului infinității divine și al insațiabilității sufletului, și anume, că nu există nimic în text care să sugereze că sufletele, odată ancorate în Bine, nu ar putea să recadă prin sațietate. Ca rezultat, nu poate exista o ancorare
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
insațiabilității sufletului, și anume, că nu există nimic în text care să sugereze că sufletele, odată ancorate în Bine, nu ar putea să recadă prin sațietate. Ca rezultat, nu poate exista o ancorare permanentă în Bine. Sfântul Maxim respinge replica origenistă prospectivă, conform căreia Binele ar putea fi perceput la maximum numai prin experiența contrariului său, și pătrunde până la rădăcina adevărată a problemei sațietății: implicația unei mutabilități atât ontologice, cât și morale, și a instabilității ființelor create. După cum indică Brooks Otis
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Binele ar putea fi perceput la maximum numai prin experiența contrariului său, și pătrunde până la rădăcina adevărată a problemei sațietății: implicația unei mutabilități atât ontologice, cât și morale, și a instabilității ființelor create. După cum indică Brooks Otis, presupunerea, în perspectiva origenistă, a unei căderi prin sațietate rezidă în aceea că nici un suflet nu ar alege în mod intenționat răul rațiunea, când este exercitată, nu ne poate duce pe căi greșite și, astfel, toate sufletele trebuie să fie supuse unei instabilități sau
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
-i fie cauză, fiind în El Însuși cauza tuturor ființelor”. Conchizând, subliniem subtilitatea de care dă dovadă Sfântul Maxim, căci el nu doar a reluat sau a corectat introspecțiile predecesorilor săi, ci a oferit și propriile cugetări. El restaurează idealul origenist conform căruia aspirațiile tuturor ființelor raționale vor culmina într-o stază reală, o stabilizare o dată-pentru-totdeauna, ca scop al întregii mișcări a creaturii. Ca și Sfântul Grigorie de Nyssa, el exclude potențialul recăderii sau amânării prin sațietate în acest progres
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
sațietate în acest progres prin îmbrățișarea noțiunii de progres etern stabil spre statornicit divin al existenței umane. Paul Blowers, este de părere că Sfântul Maxim, conștient nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a lui Iisus Hristos există o singură natură, natura divină a Fiului lui Dumnezeu. Eretic creștin din prima jumătate a secolului al II-lea. Deține prioritatea unor scrieri ce contrazic vechiul Testament. Episcop de Cezareea Capadociei, una dintre căpeteniile mișcării origeniste în veacul al VI-lea d.Hr. Papă între anii 590-604 (anul morții sale). Biserica Catolică îl recunoaște drept sfânt și doctor al Bisericii. I-a inspirat lui Thomas Mann romanul Der Erwälte (Alesul). Cuvânt de origine elină ce denumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
potrivite clarificării unei asemenea întrebări. Au fost puse în balanță două înțelegeri creștine ale experienței luminii venind din partea a doi autori extrem de bine exersați în modalitatea grecească de a filosofa: Evagrie Ponticul și Grigorie de Nyssa. Evagrie, urmând o filiație origenistă, consideră că putința vederii luminii dumnezeiești este proprie vouq-ului, că mintea omenească are capacitatea de a contempla într-o gnoză esențială lumina Treimii. În această stare, în care mintea însăși devine lumină, se ajunge la simultana percepție în care intelectul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
atunci când este lecturat textul evanghelic, și este adus ca argument episodul Schimbării la Față. Cei care au fost martorii Schimbării la Față a lui Iisus au fost orbiți, ochii trupești neputând suporta vederea slavei divine. Ochii trupești devin în doctrina origenistă simbol al ignoranței. Scopul vieții creștine este pentru Origen contemplația, adică vederea lui Hristos dezbrăcat de „tunica de piele”, de înfățișarea Sa trupească. Pe această cale, Origen va accentua în chip, lipsa, inabilitatea în a reda cu adevărat Arhetipul, și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
patra persoană în Sfânta Treime. În măsura în care o icoană nu poate reprezenta relația existentă între cele două naturi ale lui Hristos, este cu neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel au putut îndrepta cele mai multe din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o distincție între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
în Răsăritul grecesc și, respectiv, în Apusul latin; ambii aveau o pregătire și o educație filosofică neoplatoniciană; cunoșteau scrierile lui Origen și ale lui Filon din Alexandria, și au reprezentat de fapt primii comentatori care s-au raliat la abordarea origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații de 15 În prologul la traducerea sa asupra omiliilor la Cântarea Cântărilor a lui Origen, Fer. Ieronim preamărește strălucirea singulară a exegezei alegorice origeniste
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații de 15 În prologul la traducerea sa asupra omiliilor la Cântarea Cântărilor a lui Origen, Fer. Ieronim preamărește strălucirea singulară a exegezei alegorice origeniste față de Papa Damasus I (366-384 e.n.) : „Deși Origen i-a depășit pe toți ceilalți scriitori în celelalte cărți ale sale, în Cântarea Cântărilor, s-a depășit pe el însuși”, în Comentariu la Cântarea Cântărilor și Omilii, traducere R.P. Lawson, ACW
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
ale sale, în Cântarea Cântărilor, s-a depășit pe el însuși”, în Comentariu la Cântarea Cântărilor și Omilii, traducere R.P. Lawson, ACW 26, New York : Editura Newman, 1956, p. 265. Lawson notează că textele grecești originale ale comentariului și ale omiliilor origeniste la Cântarea Cântărilor s-au pierdut, deși mai există câteva fragmente de mici dimensiuni. Rufinus a tradus comentariul original în latină. Din nefericire, a tradus numai trei dintre cele zece volume ale originalului, după cum raportează Fer. Ieronim; cf. Mark S.M.
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Grigorie nu diferă mult de Origen, iar lectura lui asupra celor 15 omilii ale comentariului grigorian sugerează că acesta poate fi citit cel mai bine ca recenzie a scrierii lui Origen, una care, în fiecare moment, presupune și subsumează opera origenistă, dar o subsumează foarte critic, și, deliberat - unii ar 29 Johannes Quasten remarcă asupra relației dintre Sfântul Grigorie și Origen următoarele: „Primul conchide cu laude mari aduse lui Origen, a cărui exegeză mistică a avut, neîndoielnic, o puternică influență asupra
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
nu putem spune același lucru. Un bun exemplu de exegeză de acest tip a operei Sfântului Grigorie întâlnim într-una dintre notele lui Langerbeck de la începutul omiliei a V-a (GNO, p. 137). El propune o comparație între abordarea gnostic/origenistă și cea a marelui Capadocian pentru fragmentul de la Cântarea Cântărilor 2:8. Aici, demersul arhipăstorului din Capadocia este calificat ca mistic. Langerbeck sugerează prin observațiile sale din pagina următoare, unde Sfântul Grigorie afirmă că sfârșitul tuturor înălțărilor nu este „contemplația
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
cele din urmă la acoperirea omului cu aceste veșminte, pe care sfântul Grigorie le numește moarte și care sunt semnul mortalității omului prezent. Cel mai evident semn al existenței lor este sexualitatea. Găsim totuși o formă modificată a aceleiași speculații origeniste la Sfântul Grigorie de Nazianz, care arată că interpretarea alegorică a veșmintelor de piele într-un mod atât de negativ în strânsă legătură cu viața sexuală nu este cel mai potrivit. Sfântul Grigorie de Nazianz susține că rezistența specifică și
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
diferite de ceea ce omul avea înainte de cădere<footnote J. Plagnieux. Saint Gregoire de Nazianze Theologien, Paris, 1951, p. 426. footnote>. La Sfântul Maxim Mărturisitorul găsim un singur text, în Ambigua, unde arată în mod indirect că este conștient de interpretările origenistă și grigoriană. Caracteristică este tratarea sa a problemei, care este înrudită nu cu sfântul Grigorie de Nyssa, ci cu expresia particulară a sfântului Grigorie de Nazianz unde acesta evocă goliciunea originară a lui Adam și pe care îl comentează astfel
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
trebuința de a se ridica mereu, nici celui ce aleargă spre Domnul nu i se va împuțina mărimea distanței de străbătut, spre Dumnezeu<footnote Făcând referire la acest text, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, amintind în acest sens și de teoria origenistă care sublinia plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu - teorie respinsă de Sfântul Grigorie -, menționează: „Orice treaptă e punct de plecare pentru un nou suiș, căci ea deschide vederea și calea spre o treaptă mai înaltă. Și așa niciodată nu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
înaltă. Și așa niciodată nu se va împuțina distanța pe care sufletul trebuie să o parcurgă spre Dumnezeu, oricât de sus ar fi ajuns, adică chiar dacă calea parcursă și lăsată în urmă se mărește mereu. Sfântul Grigorie respinge stăruitor teoria origenistă despre plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu, fapt care implică o mărginire a fericirii pe care Dumnezeu o poate da”. footnote>. Căci pururea trebuie să se ridice oamenii și niciodată nu trebuie să înceteze de a se apropia prin
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pregăti sufletul „să dorească virtutea”, concentrându-se pe sălașul dorinței înseși (τὸ ἐπιθυμητικòν), Sfântul Grigorie susținând că strategia pedagogică a Proverbelor face orice altceva decât să încerce să stingă dorința. În debutul operei In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie reia împărțirea origenistă a celor trei cărți biblice ale înțeleptului Solomon, potrivit celor trei vârste ale vieții spirituale. Proverbele corespund copilăriei, Ecclesiastul tinereții, iar Cântarea Cântărilor maturității<footnote P. G. XLIV, col. 768A. footnote>. Prima etapă constă în arătarea bunurilor spirituale pentru a
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându-se, ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar în intenția divină numai și numai în potențialitate. Îi rămâne să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vina lui Origen pentru concluziile gravelor erori pe care le-ar fi tras alții din opera lui, De principiis. Dar ei recunosc, implicit, că cel puțin admiterea de către Origen a acestor erori, ca alternative ipotetice, a încurajat alegerea lor de către origeniștii ulteriori. și oare admiterea, măcar ca alternative ipotetice, a unor asemenea posibilități contradictorii, față de învățăturile ferme ale credinței, nu ne arată o oscilare chiar în sufletul lui Origen între credința Bisericii și aceste posibilități contradictorii? Pentru Stăniloae, existența unui corpus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărată harababură”214. Publicând de la Ambigua, Stăniloae împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînnoadă proiectul traducerii operelor lui Maxim, pe care îl demarase înainte de război: Mistagogia, apărută în 1944 în Revista teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate în întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba despre aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondiționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic și deontologic, una dintre idiosincraziile cele mai regretabile ale lui Stăniloae, cu consecințe pe care îmi este imposibil să le prezint aici în amănunt, dar care îmi par evidente: izolarea primejdioasă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]