177 matches
-
-i fie cauză, fiind în El Însuși cauza tuturor ființelor”. Conchizând, subliniem subtilitatea de care dă dovadă Sfântul Maxim, căci el nu doar a reluat sau a corectat introspecțiile predecesorilor săi, ci a oferit și propriile cugetări. El restaurează idealul origenist conform căruia aspirațiile tuturor ființelor raționale vor culmina într-o stază reală, o stabilizare o dată-pentru-totdeauna, ca scop al întregii mișcări a creaturii. Ca și Sfântul Grigorie de Nyssa, el exclude potențialul recăderii sau amânării prin sațietate în acest progres
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
sațietate în acest progres prin îmbrățișarea noțiunii de progres etern stabil spre statornicit divin al existenței umane. Paul Blowers, este de părere că Sfântul Maxim, conștient nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor din dragostea de Dumnezeu și dintre ei. Parcă ar vrea să fie o replică la doctrina greșită a împrăștierii origeniste din pleroma dinainte de creație. (n.s. 382, p. 323) footnote>. Și acum iarăși, când am aflat marea cea neînviforată și comoara cea fără lipsuri, dorim să ne aplecăm spre izvoarele sărace. Nu este cunoștință fără lipsuri, oricât de mult s-ar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al arienilor apare ca o ființă stranie, completdiferită de Dumnezeu - Omul Revelației, nemaifiind nici Dumnezeu adevărat, nici om adevărat<footnote Epistola către Adelfius, I, PG, XXVI, col. 1073 A. footnote>.În ansamblu, arianismul apare ca un mănunchi de elementediverse, filoniene, origeniste și lucianiste, înfățișate în haina dialecticei aristotelice. Acestei mari erezii, patriarhul Alexandru, paznic treaz al tezaurului de credință, îi opune hotărât credința tradițională a Bisericii,întemeiată pe Revelație<footnote Epistola enciclică (păstrată la Socrate, Istoria bisericească I, 6); Epistola către
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
potrivite clarificării unei asemenea întrebări. Au fost puse în balanță două înțelegeri creștine ale experienței luminii venind din partea a doi autori extrem de bine exersați în modalitatea grecească de a filosofa: Evagrie Ponticul și Grigorie de Nyssa. Evagrie, urmând o filiație origenistă, consideră că putința vederii luminii dumnezeiești este proprie vouq-ului, că mintea omenească are capacitatea de a contempla într-o gnoză esențială lumina Treimii. În această stare, în care mintea însăși devine lumină, se ajunge la simultana percepție în care intelectul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
atunci când este lecturat textul evanghelic, și este adus ca argument episodul Schimbării la Față. Cei care au fost martorii Schimbării la Față a lui Iisus au fost orbiți, ochii trupești neputând suporta vederea slavei divine. Ochii trupești devin în doctrina origenistă simbol al ignoranței. Scopul vieții creștine este pentru Origen contemplația, adică vederea lui Hristos dezbrăcat de „tunica de piele”, de înfățișarea Sa trupească. Pe această cale, Origen va accentua în chip, lipsa, inabilitatea în a reda cu adevărat Arhetipul, și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
patra persoană în Sfânta Treime. În măsura în care o icoană nu poate reprezenta relația existentă între cele două naturi ale lui Hristos, este cu neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Răsăritul grecesc și, respectiv, în Apusul latin; ambii aveau o pregătire și o educație filosofică neoplatoniciană; cunoșteau scrierile lui Origen și ale lui Filon din Alexandria, și au reprezentat de fapt primii comentatori care s-au raliat la abordarea origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații de 15 În prologul la traducerea sa asupra omiliilor la Cântarea Cântărilor a lui Origen, Fer. Ieronim preamărește strălucirea singulară a exegezei alegorice origeniste
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
origenistă a Cântării Cântărilor. De asemenea, fiecare dintre ei a avut o mare influență asupra viitoarelor generații de 15 În prologul la traducerea sa asupra omiliilor la Cântarea Cântărilor a lui Origen, Fer. Ieronim preamărește strălucirea singulară a exegezei alegorice origeniste față de Papa Damasus I (366-384 e.n.) : „Deși Origen i-a depășit pe toți ceilalți scriitori în celelalte cărți ale sale, în Cântarea Cântărilor, s-a depășit pe el însuși”, în Comentariu la Cântarea Cântărilor și Omilii, traducere R.P. Lawson, ACW
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
ale sale, în Cântarea Cântărilor, s-a depășit pe el însuși”, în Comentariu la Cântarea Cântărilor și Omilii, traducere R.P. Lawson, ACW 26, New York : Editura Newman, 1956, p. 265. Lawson notează că textele grecești originale ale comentariului și ale omiliilor origeniste la Cântarea Cântărilor s-au pierdut, deși mai există câteva fragmente de mici dimensiuni. Rufinus a tradus comentariul original în latină. Din nefericire, a tradus numai trei dintre cele zece volume ale originalului, după cum raportează Fer. Ieronim; cf. Mark S.M.
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Grigorie nu diferă mult de Origen, iar lectura lui asupra celor 15 omilii ale comentariului grigorian sugerează că acesta poate fi citit cel mai bine ca recenzie a scrierii lui Origen, una care, în fiecare moment, presupune și subsumează opera origenistă, dar o subsumează foarte critic, și, deliberat - unii ar 29 Johannes Quasten remarcă asupra relației dintre Sfântul Grigorie și Origen următoarele: „Primul conchide cu laude mari aduse lui Origen, a cărui exegeză mistică a avut, neîndoielnic, o puternică influență asupra
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
nu putem spune același lucru. Un bun exemplu de exegeză de acest tip a operei Sfântului Grigorie întâlnim într-una dintre notele lui Langerbeck de la începutul omiliei a V-a (GNO, p. 137). El propune o comparație între abordarea gnostic/origenistă și cea a marelui Capadocian pentru fragmentul de la Cântarea Cântărilor 2:8. Aici, demersul arhipăstorului din Capadocia este calificat ca mistic. Langerbeck sugerează prin observațiile sale din pagina următoare, unde Sfântul Grigorie afirmă că sfârșitul tuturor înălțărilor nu este „contemplația
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
săraci, pentru adevăr și pentru dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Legăturile Sf. Ioan Gură de Aur cu curtea imperială au fost reci. Dușmanii Sf. Ioan începuseră să murmure. Venirea fraților Lungi la Constantinopol, izgoniți de Teofil din Egipt ca origeniști, avea să provoace actul final al vieții patriarhului atât de frământat. Sf. Ioan i-a primit pe frații Lungi, i-a găzduit, dar nu a intrat în relații prea apropiate cu ei și a refuzat să primească o plângere împotriva
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
a refuzat să primească o plângere împotriva lui Teofil. Aceștia s-au adresat împăratului, care a dispus convocarea lui Teofil în fața episcopului Capitalei. Teofil a luat măsuri, trimițând înainte pe Sf. Epifaniu, spre a-l descalifica pe Sf. Ioan ca origenist, dar bătrânul episcop de Salamina și-a dat seama, până la urmă, de cursa în care a fost atras și a plecat grăbit în țara lui. Teofil însă, venit cu cei 26 episcopi ai săi, a raliat 10 episcopi nemulțumiți de
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
care l-a condus pe Sfântul Grigorie de Nazianz la titulatura de Teologul, deși împăratul Teodosie, după cum am văzut, l-a numit comisar pentru dioceza civilă a Pontului, pentru a supraveghea implementarea decretelor de la Constantinopol. În mod evident, învățătura sa origenistă asupra apokatastasis-ului nu ridicase încă suspiciuni. Îndrăzneala sa speculativă și așa-zisa îndatorare a sa mai puternică față de tradiția platoniciană l-au transformat în subiectul fascinației multora. Îndatorarea sa formală indubitabilă, în Despre facerea omului și Despre suflet și înviere
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
teză a fost sugerată preliminar în studiile lui Endre von Ivánka. Von Ivánka a fost primul care a atras atenția în mod serios asupra posibilității ca acest concept al progresului perpetuu la Sfântul Grigorie să fi fost orientat împotriva noțiunii origeniste a sațietății. Apoi, această teză a fost prelucrată oarecum mai detaliat de către Ronald Heine, în monografia sa din 1975. Și Heine își manifestă dezacordul față de impunerea de către Daniélou a misticismului vestic în motivul epektasis-ului fântului Grigorie și, ținând cont de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
filosofice mai profunde ale scrierilor ascetice ale Sfântului Grigorie, argumentează, printr-o analiză textuală atentă la De vita Moysis, că impulsul temei rezidă în polemica Sfântului Grigorie împotriva origenismului. Într-un cuvânt, conceptul progresului perpetuu are ca scop combaterea afirmației origeniste după care căderea primordială a sufletelor s-a bazat pe o sațietate de Binele divin și pe implicația necesară a mutabilității umane și a limitării perfecțiunii divine care ar permite, în principiu, să ia naștere o astfel de sațietate. Faptul
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
sufletelor s-a bazat pe o sațietate de Binele divin și pe implicația necesară a mutabilității umane și a limitării perfecțiunii divine care ar permite, în principiu, să ia naștere o astfel de sațietate. Faptul că înlăturarea ideii de a origeniștilor a avut un rol în evoluția noțiunii de la Sfântul Grigorie este recunoscut când acesta aderă la observațiile lui , dar nu joacă un rol crucial în interpretarea sa. Nici nu neagă faptul că problema sațietății este discutabilă în cadrul ideii gregoriene de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
abordat tema din perspective diferite: polemice, filosofice, ascetice și mistice, toate meritând o atentă cercetare. Analizarea atentă de către Sfântul Maxim a noțiunii de progres perpetuu a Sfântului Grigorie poate fi identificată în răspunsul său la trei probleme integrale ale doctrinei origeniste: ipoteza sațietății, definiția mutabilității creaturii și problema stabilității eshatologice a sufletelor. Ca și Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
problema stabilității eshatologice a sufletelor. Ca și Sfântul Grigorie, Sfântul Maxim a fost deosebit de dezgustat de ideea de sațietate experimentată de ființele raționale care s-au unit deja cu Dumnezeu<footnote Una dintre cele mai valoroase analize a implicării noțiunii origeniste de sațietate aparține Margueritei Harl, Studia Patristica. footnote>, de însăși posibilitatea că mintea s-ar putea sătura de contemplarea lui Dumnezeu, amânându-și progresul spiritual până la punctul în care va cădea datorită plictiselii sau neglijenței. Dumnezeu, Care este prin natură
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Astfel, Dumnezeu este, ca să spunem așa, diferențiat după diferențierile umane, care își primesc, în felul acesta, locul potrivit și adevăratul lor sens. Întorcându-ne la aspectul distinct polemic, menționăm că Sfântul Maxim are o presupunere în argumentul său împotriva ideii origeniste de, în afara principiului infinității divine și al insațiabilității sufletului, și anume, că nu există nimic în text care să sugereze că sufletele, odată ancorate în Bine, nu ar putea să recadă prin sațietate. Ca rezultat, nu poate exista o ancorare
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
insațiabilității sufletului, și anume, că nu există nimic în text care să sugereze că sufletele, odată ancorate în Bine, nu ar putea să recadă prin sațietate. Ca rezultat, nu poate exista o ancorare permanentă în Bine. Sfântul Maxim respinge replica origenistă prospectivă, conform căreia Binele ar putea fi perceput la maximum numai prin experiența contrariului său, și pătrunde până la rădăcina adevărată a problemei sațietății: implicația unei mutabilități atât ontologice, cât și morale, și a instabilității ființelor create. După cum indică Brooks Otis
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Binele ar putea fi perceput la maximum numai prin experiența contrariului său, și pătrunde până la rădăcina adevărată a problemei sațietății: implicația unei mutabilități atât ontologice, cât și morale, și a instabilității ființelor create. După cum indică Brooks Otis, presupunerea, în perspectiva origenistă, a unei căderi prin sațietate rezidă în aceea că nici un suflet nu ar alege în mod intenționat răul rațiunea, când este exercitată, nu ne poate duce pe căi greșite și, astfel, toate sufletele trebuie să fie supuse unei instabilități sau
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]