22,078 matches
-
ins robust moralmente, urmărind un țel pozitiv. în temeiul unui bun simț fie și ca paradox (mai precis: de regulă ca paradox!), d-sa reexaminează perpetuu formulele ce s-au îndepărtat, prin uz și abuz, de rațiune, restabilind o față "originară" a lucrurilor, de ordin moral (e un conservatorism restaurator cu aer de inovație sau, dacă vreți, o inovație cu aer conservator). Astfel răutatea e subsumată prostiei (evident, dintr-o prestanță clasicizantă a rațiunii, căreia afectele se cade a i se
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
să se dedice pe deplin scrisului. Deținător a numeroase premii (printre care Premiul Erich Fried, 1993 și Premiul Eduard Mörike 2000), Schindel își desemnează propriile scrieri ca "birou de informații și anxietăți", scrie lirică, proză și eseuri, iar romanul său, Originar, între timp ecranizat, este cunoscut unui public larg. Robert Schindel se numără astăzi printre cele mai importante voci lirice de limbă germană. Opere publicate, printre altele: Ulii sunt animale punctuale, poezii (1987), Originar, roman, (1992), Ferească-ne Dumnezeu de oamenii
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
lirică, proză și eseuri, iar romanul său, Originar, între timp ecranizat, este cunoscut unui public larg. Robert Schindel se numără astăzi printre cele mai importante voci lirice de limbă germană. Opere publicate, printre altele: Ulii sunt animale punctuale, poezii (1987), Originar, roman, (1992), Ferească-ne Dumnezeu de oamenii buni, eseuri (1995), Totdeaunaniciodată, poezii (2000), Adversarul meu cel mai iubit, eseuri (2004).Albire 1. Arată ca oile când sunt tunse Se sprijină unii de alții în umbra Catedralelor, Decembrie își suflă Vântul
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice, alternează mai multe registre poetice, folosește și tiparul versului popular și de aici efectul artistic remarcabil. Rugăciunile, specie foarte productivă datorită accesibilității lor, marchează părăsirea intimității psalmilor și intrarea în zodia retoricii, în timp ce în
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Nina Cassian? N. C.: Mai întâi, nu cred că Memoria ca zestre se poate defini ca "un document al haosului tinereții", dacă n-ar fi decât pentru faptul că, încă din volumul întâi, comentariile depășesc mult timpul extraselor din jurnalul originar, nemaipomenind de volumul al II-lea, care cuprinde perioada dintre 1954-1985, deci în care tinerețea e treptat continuată și depășită de o nedorită, dar inevitabilă maturitate. Cât despre volumul al III-lea (și ultimul) din Memoria ca zestre, acesta descrie
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Constantin Țoiu Capitolul 5, cuprinzînd descendența perechii originare, Adam și Eva, se încheie cu apariția lui Noe care va trăi cinci sute ani, având trei feciori, prestigioasa treime, Sim, Ham și Iafet. În capitolul 6, concis, începe să bată însă un vânt erotic... Oamenii se înmulțesc peste măsură
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict între universul primar, natural, și cel secund, al creației, se traduce într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieți... E vorba numai de Adam. Femeia devenind, nu fără motiv, secundară. Multă vreme, în istorie, de rușine, probabil, ea va călca întotdeauna spășită în urma bărbatului... Astfel, Testamentul vechi stabilește că păcatul originar al omului, pentru care toată seminția viitoare e condamnată să-și ispășeacă din greu vina, este tocmai ceea ce încoronează ființa excepțional de dotată în raport cu lumea instinctuală, necuvântătoare - cunoașterea supremă a binelui și răului, știința, regina rasei umane. E ca un
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
de APTR. Netzer mai făcuse anterior un scurt-metraj plecînd de la documentarul cu pricina. Mihai Tatulici a prezentat, la rîndul lui, trei reportaje în emisiunea lui "Deșteaptă-te, române!", plecînd tot de la documentar. A luat pentru asta premiul Mediafest. Nicăieri contribuția originară (și originală) a lui Brilinsky nu e menționată. Actualul director al radioului Color din Orăștie și redactor șef al Daciei Magazin refuză să meargă la tribunal, convins că justiția română nu e capabilă să înțeleagă astfel de spețe procesuale.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
un modern conservator. Sintezele sale, de o erudiție inumană, au aerul unor soluții definitive și îndosariate. în anii '60 cînd se afirma el, triumfa în cultura română Ťspiritul de finețeť al noii critici, noi toți eram în căutarea surselor ei originare. Iar cel care într-adevăr fascina epoca, deasupra ideologiilor literare, era Constantin Noica". Nici Mircea Zaciu nu se bucură, așa cum ne-am fi așteptat, de o recepție foarte călduroasă. Scuturîndu-se de ideea ce s-a acreditat că importantul dascăl clujean
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
grației necăutate, simțindu-se atrasă de frumusețea frustă, pentru că ea însăși, asemenea copiilor, era gingașă, grațioasă, chiar frumoasă, iar între făpturile care se aseamănă se stabilesc legături tainice. Și tot în copilărie muzica, de data aceasta în întruchiparea ei generică, originară, primordială, era scutită de acea dimensiune spectaculară, care ulterior a împovărat-o cu aspecte mediatice, secularizante. Producerea și consumarea muzicii se săvârșea instantaneu, de către același individ sau colectivități, iar trăirea fenomenului sonor se integra unei ontologii și gnoseologii esențial sincre-
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
să-ți supui conduita criticii acestei instanțe. Or, vânzătorul de rând, cum nu era Iuda, nu numai că e egoist și plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
acuză slăbiciunea ce nu se vrea nicicum răscumpărată printr-un act oarecare de căință, ceea ce ar atenua eșecul total în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a dizolvat, cum se vede, în apele tulburi ale mentalității "omului nou". La vremuri noi, oameni noi. E și asta o necesitate? Să nu ucidem speranța că această
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
de Caragiale care conștientizează că, după ce-l vinzi la ziar, faptul divers ar putea avea o valoare științifică. Până să ajungă în arhivă, el devine însă literatură, căci tentația de a de- și reforma lumea e prea mare, iar clișeul originar s-a pierdut pe drum. Scrie din scurt, șfichiuitor, secționează, aparent, realitatea în felii subțiri pentru a o înghesui sub lamele. De fapt, o modelează, bucată cu bucată, pentru a inventa propriul caleidoscop. Sorin face literatură cu lama de ras
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
de-o parte, de realizare a programului propus, pe de alta. Ateneul Român a găzduit astfel lucrări din repertoriul școlilor naționale de secol XIX, de primă jumătate a secolului XX. Marea surpriză? Evoluția în adevar seducătoare a violonistei Rusanda Panfili, originară din Chișinău, actualmente cea mai tânără studentă a Conservatorului din Viena. O evoluție seducătoare grație vivacității interioare pe care o deține cântul violonistic al acestei minunate adolescente de șaisprezece ani! Prezențe cu totul remarcabile, pe parcursul aceluiași concert, au etalat tenorul
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
la Frankfurt: un dialog cu noii membri ai Uniunii Europene, un altul cu candidații la aderare, o manifestare bilaterală consacrată alegerii Sibiului și Luxemburgului drept capitale culturale europene în 2007, o masă rotundă a scriitorilor români de acasă cu cei originari din țară, dar strămutați, o dezbatere consacrată centrului și periferiei, o alta - specificului balcanic... Și dezvoltînd neobosit tot felul de proiecte, îmi sună în urechi argumentul care mi-a fost furnizat pentru a mă lămuri de ce România nu a arătat
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
după cum nici CNC-ul nu poate justifica fondurile oferite unui script atât de defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Alexandra Olivotto Faptul că o adaptare cinematografică a unui text literar e judecată după fidelitatea față de materialul originar ar trebui să fie un truism perimat. Și chiar este, cel puțin pentru autorii manualelor de scenaristică, autori care recomandă ca textul să fie doar o sursă de inspirație, nu literă de lege, de unde și deja celebrul "bazat pe". Dar
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
și dau seama de preocupările ei poetice și componistice. De altfel, scurtimea textului (31 de ani de viață sînt condensați în doar 286 de pagini de text, dintre care o bună parte o reprezintă comentariile făcute de autoare la însemnările originare în perioada 2003-2004) sugerează fie că autoarea nu a ținut niciodată ceea ce se numește curent un jurnal, fie că prezentul volum este rodul unei foarte exigente selecții (deși calitatea însemnărilor nu lasă să se întrevadă o asemenea ipoteză). Am să
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Meer, den gemieteten Socken und Frau Butter (ceea ce într-o traducere aproximativă ar suna: Despre marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură), volumul de proze scurte al Aglajei Veteranyi mărește golul lăsat de dispariția prematură a atît de talentatei scriitoare originare din România. Nu e mai puțin adevărat că sinuciderea autoarei la nici 40 de ani - influențează receptarea scrierilor ei. Actul lecturii este însoțit de un fel de sacralizare a textelor, favorizată evident de originalitatea și valoarea lor literară. Citindu-i
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
involuntară", în abaterile flagrante față de canon sau în străduința exagerată de a se supune unor reguli prozodice, în detrimentul fidelității față de Biblie (p. 18-29). Pentru a nu cădea în interpretări extravagante, inventând imagini moderne acolo unde nu sunt, filologul restaurează sensul originar al unor cuvinte la Dosoftei, cum e cazul, de pildă, al substantivului ,trăsură", care înseamnă ,necaz", în versurile ,Straje și ferință mi-am pusu-mi pre gură/ Când stă păcătosul de-m face trăsură" (p. 22). Satisfacția filologului e nemăsurată când
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
dar sunt mai aproape de Heliade datorită diminuării sentimentului liturgic (p. 179-183). Foarte bune pagini de analiză sunt rezervate psalmilor arghezieni (p. 184-239), pe care Al. Andriescu se străduiește să-i apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși Al. Andriescu respinge interpretarea că
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
mai nuanțate. Ce înseamnă, de fapt, o primărie? Nimic altceva decât expresia competenței / incompetenței, civismului și responsabilității celor care-o compun. Or, cine mai știe că substantivul ,primărie" își are originea în adjectivul ,primar", adică ,lucru de primă importanță", ,primordial", ,originar"? Când primari ajung, în satele românești, mai ales inșii rezistenți la băutură, cei care în campania electorală se dovedesc capabili să închine zdravăn cu votanții, indivizii buni de gură, gata să promită orice, numai să se vadă aleși, rezultatele sunt
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm - fără ca poetul să mai aibă a o spune - că umbra acestei bucurii a cărnii ne trimite la păcatul originar. Există, printre multe altele posibile, un alt poem de dragoste reprezentativ pentru geniul lui Lucian Blaga, ,Vară lângă râu". În el, poetul se adresează unei fete pe un ton abia erotic; o numește Lia, și găsește comparații pentru frumusețea ei
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
umbră aruncată de mama umanității pe sol, imediat după izgonirea din Eden. Cum ar putea fi imaginată umbra în plina lumină edenică? Cuplul primordial o descoperă atunci, odată cu lumea din afară și, deci, odată cu timpul-durată, ieșind din eternitate prin păcatul originar. Umbra, sunt tentat să cred, este timpul declanșându-se odată cu intrarea în existență și încheindu-se cu extincția. Somnul este o nuanță a umbrei-timp, în sensul că, la vremea somnului, ființa umană este, parcă, ,pregătită" pentru viitoarea trecere în altă
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]