216 matches
-
complexul literal un cuvânt extrem corporal: CHAIR. Carnea din care spectacolul lui Bel e făcut e o suprafață intertextuală. E un text scris, rescris și, dintr-o dată, șters cu cel mai fiziologic „produs“ uman, cu pipi. Funcția lui, oricât de oripilați ați fi, devine poetică. Cu pipi este curățată o reprezentare. Un nume, o vârstă, o greutate a trupului. Ca și cum n-ar fi existat niciodată. Nevoia fiziologică spală nevoia de identitate vizibilă, de prezență. Stravinsky intonat ritmic de cea care are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Anaïs. S-a terminat destul de repede, l-am asigurat. Principalul lucru este să le vii de hac înainte să-ți vină ei. Așa ai avantajul că îi iei prin surprindere. —A mai trebuit să faci vreodată așa ceva? m-a întrebat oripilat, înainte să-și amintească de trecutul meu obscen. Oh, da. Mi-a dat drumul la mâini. Nu puteam să-l acuz. Am ucis pe cineva odată. Nu am vrut să-l ucid, dar totuși a murit. Nu am avut proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
s-au precipitat când Mișu, văzându-l pe Scămoșilă, motanul meu siamez, a început să povestească cum tatăl său, militar, enervându-se pe maică-sa, scotea sabia și tăia câte o pisică în două... Cred că inventa, însă Mircea Ivănescu, oripilat, și-a luat pardesiul sărăcăcios și-o geantă uriașă (lucra deja la Transilvania...) și, pur și simplu, a fugit pe linia ferată spre gară... Parcă îl văd și acum: micuț, cu ochelarii cu lentile groase, sărind neîndemânatic din traversă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sunt În Întregime separate. Sunt ca două compartimente distincte ale creierului sau chiar ca niște creiere separate, și nu comunică Între ele. lată de ce Înțelegerea intelectuală este atât de lipsită de utilitate. — Înțelegerea intelectuală este lipsită de utilitate?! exclamă Ted oripilat. — În multe situații, da. Dacă citești o carte care te Învață să mergi cu bicicleta, vei ști să mergi cu bicicleta? Nu, nu vei ști. Poți să citești cât vrei, dar tot va trebui să ieși pe stradă ca să Înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avansam în lectură simțeam cum sunt traversat de toate stările posibile : indignare, revoltă, prostrație, incredulitate... La un moment dat, ajuns la pagina unde Domnișoara ri povestea cum trăgeam noi „cuibul” la sorți, am început să rîd în hohote, dezarmat și oripilat. în cele șase sau șapte ore cît i-am citit cartea, fără să mă întrerup o secundă, am simțit cum rînd pe rînd îmi venea să o strîng pe Domnișoara ri de gît, să o îmbrățișez, să o cert, să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un fel. — Tot ce-mi doresc este o căscioară undeva la țară, Într-o zonă caldă, o nevastă și muncă numai cât să nu putrezesc. — Eu la fel. Aș vrea să abandonez. Dar iubita ta ce zice? — Oh! a gemut oripilat Amory. Nici nu se gândește la măritiș... adică nu acum. Vreau să spun e o treabă de viitor. — A mea se gândește. Suntem logodiți. Nu zău? — Zău. Să nu sufli nici o vorbă, te rog, dar sunt logodit. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i o metodă veche a școlii celtice. Da, numai că ei, celții, mai Întâi se roagă. Oricum, metoda asta se folosește pentru de-fantomizarea debaralelor și a spațiilor de după uși. Și pentru pat, sugeră Amory. — O, nu, Amory, nu! a strigat oripilat Alec. Nu așa se procedează! Patul cere un alt fel de tactică. Dacă ții la rațiune, lași patul În pace: dacă există o fantomă În dormitor - ceea ce se Întâmplă cam o dată din trei cazuri -, ea stă aproape Întotdeauna sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fac și ce nu fac funcționarele primăriei. Dacă numai jumătate din cei 400 de oameni ar povesti mai departe, pe propriile wall-uri, conturi de Twitter sau bloguri, și fiecare ar avea un public de doar zece inși, numărul celor negreșit oripilați de funcționară ar ajunge la 2.400. Deja vorbim de o mică armată de oameni indignați. Părerea mea e că funcționarele ar trebui să se gândească bine înainte să-și dea cu ojă la serviciu. United Airlines distruge chitare Dacă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind-o, încoronând muntele de ciocolată, ca un afront adus vârstei sale înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu mine, tocmai ca să-mi arate că nu era supărat pe mine pentru că borâsem pe el, iar eu am băut-o pentru că aveam gustul ăla acru și acid de borâtură în gât, știu că știi cum e, nu te preface oripilat de ce citești, că și tu te-oi fi îmbătat vreodată și ai vărsat, așa că-ți aduci aminte de gustul de pui de pisică proaspăt fătat în gura ta. Și dacă vrei să știi, din cauza vinului ăla găsit probabil prin cine știe ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
devenise mai mult decât dureroasă. Uite ce a putut face, uite, Alex? - Eu plec să anunț cazul la Miliție. îl cunosc pe comandant și am să-l rog personal să ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu ți‑ar strica niște... — Mamă, ascultă‑mă! zic agitată. Ascultă‑mă. Tu mă crezi că Luke e prietenul meu, nu? Urmează o pauză puțin prea lungă. — Sigur că te cred, zice în cele din urmă. Mă uit la ea oripilată. — Nu mă crezi, nu? Cu toții credeți că e o invenție de‑a mea! Nu! zice mama ferm. Pune jos aspiratorul și mă privește drept în ochi. Becky, ne‑ai spus că Luke Brandon e prietenul tău, și, mie și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
părul, să‑ți treci puțin degetele prin el și o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai l‑aș fi pus să țină minte o complicată formulă matematică. O să încerc să țin minte. Îți trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe mână. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt complet varză. John Gavin avea dreptate, ar fi trebuit să fi investit și eu în ceva până la ora asta, ar fi trebuit ca totul să meargă ca pe roate. Iar eu... sunt un zero barat. — Ba nu! zice Suze oripilată. Nu ești un zero barat! — Ba da! Abătută, mă cufund în mormanul de haine de pe jos. Suze, uită‑te și tu puțin la mine. N‑am serviciu, n‑am nici măcar o perspectivă cât de mică, sunt dată în judecată, datorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nevoie de vreun alt motiv? Continuă să râdă câteva clipe, apoi își lasă paharul jos și îmi surâde cu un licăr în ochi. Apropo - am auzit ce i‑ai zis lui Luke despre mama lui. — Zău? Mă uit la el oripilată. Ți‑a zis el? — Da, m‑a întrebat dacă tu mi‑ai zis ceva de asta. — A! Simt un val de căldură cuprinzându‑mi fața. Ei, eram... nervoasă. N‑am vrut să zic că e... Îmi dreg glasul. A vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să cred că ești În stare să mă Întrebi așa ceva ! zice Connor siderat. Știi bine cât e de important Jack Harper pentru mine ! Zău, Emma, te schimbi din zi În zi mai mult. Și nu În bine ! După ce Connor iese oripilat, rămân În birou Încă vreo douăzeci de minute. Preiau câteva mesaje pentru Paul, unul pentru Nick și unul pentru Caroline. Îndosariez vreo câteva scrisori. Pun etichete cu adresa pe câteva plicuri. Și, fără veste, simt că nu mai pot. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vânt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcându-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E Emma Corrigan ! — Emma ? spune Katie, privindu-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc Connor, râzând. Stă În picioare În partea opusă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
frustrată... Nu mă pot uita la Connor. Nu mă pot uita la nimeni. Poate că vrea să experimenteze... poate că a avut - nu știu - o fantezie lesbiană cu cea mai bună prietenă a ei. Nu ! Nu ! Mă chircesc toată de oripilată ce sunt. Am o viziune fulgurantă cu Lissy acasă, uitându-se la televizor, cu ochii mari, și acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgândit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atât de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre... Mă opresc. Tot ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu zici că nu te-am avertizat. Pornesc către ușă, apoi mă Întorc și o privesc extrem de serios. Dacă se află ceva din ce-am discutat - absolut orice - am să spun tuturor că sforăi. — Ba nu sforăi ! sare Jemima oripilată. — Ba da, spune Lissy. Mai ales după ce bei alcool, se aude până la parter. Și o să spunem tuturor că ți-ai luat pardesiul Donna Karan de la un depozit cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pare să se fi petrecut ieri,atât de vie și de proaspăta e amintirea”. Orașul s-a extins pe dealurile de la vest și la est spre Dealul Mare. In periplul său,ajuns în vechea cetate Leptis Magna din nordul Africii,oripilat, scriitorul Ioan Grigorescu prefața viitorul : „Civilizația va distruge omenirea”. Matematicianul și poetul arab Omar Khayyam a tras o concluzie temporala: „ Ca izvoru-n râu și vântul pe pustii, Iar pleacă din viața mea o nouă zi; Două zile încă nu m-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mi spun în gând că ar trebui s-o iau de la capăt. Există în mod clar o tensiune între noi două, o tensiune pe care n-o înțeleg, pentru că mi-ar plăcea tare mult să fim prietene. Jenny mă privește oripilată. ― Noi două nu putem fi prietene. ― De ce nu? Jenny dă din umeri. ― N-ar merge, pur si simplu. ― Ai să râzi, Jenny, îi spun eu cu blăndețe. Ai să râzi, dar avem mai multe în comun decât ți-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]