169 matches
-
vrut să râdă împreună cu el dacă și lui i-ar fi ars de așa ceva. Nu-i ardea fiindcă murise. Așa cum mor uneori bătrânii: de inimă. Mergând pe stradă, chiar în preajma postului de jandarmi. La nouă și treizeci și șapte; lovit, ornicul de buzunar atunci stătuse. Orologiul, în schimb, nu fusese atins de nimeni și de nimic la ora aceea! Așadar, se oprise singur! Se săturaseră cu toții de istoria asta! Cu ultima gogoriță, potlogarul urma să-l lase țuț! Poate pe alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a luat zilele. A fost un fleac pentru el să-l facă să se oprească după o jumătate de oră. Și ornicul de buzunar tot de el a fost aranjat. Amândouă s-au oprit, vezi Doamne, în clipa în care cel mai mare ceasornicar al lumii și-a lăsat urbea nerecunoscătoare singură și neajutorată! Cât l-am tolerat! Trebuia făcut zob de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi au desfăcut, în sfârșit, capacul! Nu știau ce să creadă... Mai văzuseră și ei cum arată un ceas pe dinăuntru - și ce era acela dacă nu un ornic mai mare -, însă așa ceva nu-și închipuiseră! Păienjenișul acela metalic, parcă traforat, nu părea făcut de mână omenească! Cum de funcționase un astfel de mecanism fără să se destrame? Câte rotițe, ca paietele, erau înăuntru? O sută? Două? O mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai Capitalei. Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Ar fi devenit, astfel, posibilă fabricarea unor ceasuri aidoma. Institutul meteorologic vroia neapărat unul. Și armata era interesată, ar fi scăpat de grija unui atac-surpriză dacă toată povestea se dovedea adevărată. Și Guvernul ar fi avut nevoie de vreo zece ornice măcar; manifestațiile erau tot mai dese, grevele; se aștepta la atentate. Subdirectorul venise cu ordin scris; din act, reieșea că autoritățile locale erau datoare să-i acorde sprijin total. Pentru o primă constatare, Inventatorul, un ins calm, la vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire Din inima bătrânului pământ Pulsează nevăzute-n nemurire Și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
DANIEL BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care îmi polizam mințile - imediat ce-o degajam din șantierul ăla, despre care îți spuneam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Altădată/ N-aș fi fost decât/ arsă pe rug." Sentimentul iubirii devine grav: "Suntem egali?, Vom muri deodată sau unul va purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul celuilalt lipit de el." Melancolia este generată de timp, de împuținarea timpului: "Zadarnic în ornic mi se termină/ Timpul ca apa dintr-o ulcea/ Cine din mine ți se-nchină/ E vinovat în fața mea." Timpul este îngerul morții, trecerea în somnul lui este mirifică, ca zborul pe un fund de ocean, fără ieșire și fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exact ca în poezia celui mai cunoscut dintre congeneri, Geo Dumitrescu, back ground-ul textual al lui Mircea Popovici ține de un sentimentalism profund, ce își conservă prospețimea și vitalitatea chiar și în acest ev al barbariei oripilante. Pe bună dreptate, ornicul de pe peretele poetului e pus să îi arate, mereu, "ora plecării spre cele șapte raiuri/ spre epilog sau erată" (Ora domestică). Pentru asemenea distilării meșteșugite ce dau relief unei expresivități deopotrivă calde și rafinate, cea care este datoare cu o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot fi lesne considerate drept versuri de dragoste și, dispuse ca poezie, oricând ar rezista testului critic: „Violetă desfacere și dureroasă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
din cont, s-a dus la ferometalul unde comanda vopsele și a plătit ultima factură. După aceea, s-a dus agale spre dana pescărească, a stat o vreme neclintit, privind navele legate cu odgoane lângă năvoadele Îngrămădite pe chei. Când ornicul primăriei a bătut amiaza În spatele lui, s-a așezat sub umbrarul barului-restaurant cel mai apropiat; acesta avea cea mai frumoasă vedere a șenalului din port și a Întinderii de apă Încrețită de briza dinspre răsărit, care ajungea până la linia cenușie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc prin delicatețe și armonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumière, je ne sais pas. Où et quand la lumière m'a reçu, je ne le sais [...]. " (Biographie) (Ierunca, 1975 : 3). Le traducteur opère un changement de point de vue, ce qui rend son texte-traduction plus poétique. " soarele-mpinge alt ornic " (" le soleil pousse une autre horloge ") " le soleil appelle l'heure nouvelle " ; " soarta își face cu mine jocul potrivnic " (" le sort se sert de moi pour faire son jeu contraire ") " le sort se joue de moi, contre moi " (Ani, pribegie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului o faună romantică: calul, cerbul, vulturul, corbul, rândunica, lebăda, codobatura, pitpalacul, fluturii, albina, greierul, păianjenul, cariul etc. E prezent de asemenea cosmicul: miezul nopții, ornicul, ceasornicul, orologiul alături de astrele cerești: luna, soarele, luceafărul, stelele, nourii etc. Nu reprezintă o noutate afirmația că oricare creator, indiferent de domeniul creației, are un univers al său propriu. Se știe că În literatura română mulți scriitori s-au impus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]