845 matches
-
dacă și lui i-ar fi ars de așa ceva. Nu-i ardea fiindcă murise. Așa cum mor uneori bătrânii: de inimă. Mergând pe stradă, chiar în preajma postului de jandarmi. La nouă și treizeci și șapte; lovit, ornicul de buzunar atunci stătuse. Orologiul, în schimb, nu fusese atins de nimeni și de nimic la ora aceea! Așadar, se oprise singur! Se săturaseră cu toții de istoria asta! Cu ultima gogoriță, potlogarul urma să-l lase țuț! Poate pe alții! Văzuseră și trăiseră atâtea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-l lase țuț! Poate pe alții! Văzuseră și trăiseră atâtea, nu erau ei aceia! Să fie dus la doctor marțafoiul, să i se facă autopsie și analize! Alte cercetări, pe urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se facă autopsie și analize! Alte cercetări, pe urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a luat zilele. A fost un fleac pentru el să-l facă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Să mai...” Dar oamenii nu l-au mai lăsat să vorbească. „Ceasu’! Atunci să vedem ceasu’!” „Așa e, ceasu’!” „Da, să-l vedem pe dinăuntru!” „Ceasu’! Ceasu’! Ceasu’!” Mai mult decât o dorință: un drept; ardoarea mulțimii era de nestăvilit. Orologiul era acolo, nu-l șterpelise nimeni: să-i fie arătat! Pe scară s-a cocoțat întâi Funcționarul. Pentru că mai era loc, s-a repezit și un telegrafist. Nerăbdători, ajutându-se de o șurubelniță adusă din atelier de Jandarm, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de lamele din cel mai fin oțel, de șuruburi de jucărie, de piulițe și contrapiulițe, pentru care, probabil, înainte de meșter, nimeni pe lume nu mai făurise chei! Câte și mai câte nu erau! Și totul făcut de Ceasornicar! Un asemenea orologiu ar fi prevestit, fără greș, chiar și sfârșitul lumii: nu mai era loc de îndoială! În tăcere, urcau doi câte doi pe scara din cărămidă și, după ce priveau buimaci dantelăria dinăuntrul ceasului, coborau duși pe gânduri, printre cei de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o societate a femeilor titrate, trebuia acum să-și dovedească priceperea în lucruri folositoare cetății. Să pornească orologiul! Să-l repare dacă era stricat! Apoi, după ce-i stabilea principiul de funcționare, să-l deseneze piesă cu piesă, să-l măsoare până la ultimul șurub. Ar fi devenit, astfel, posibilă fabricarea unor ceasuri aidoma. Institutul meteorologic vroia neapărat unul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dar nici nu a desprins-o bine, că alta a și căzut! Apoi încă una, după care au început să se năruiască și arcuri, și pârghii, și lagăre, și axe, și grile, și restul rotițelor, totul, de parcă, niciodată, nimic - în interiorul orologiului - nu avusese vreun loc precis! Încurcate în arcurile mai mari, sute de componente, dacă nu peste o mie, au continuat, vreme de câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un amalgam din care nici un element nu mai putea fi separat fără a strica și mai și sistemul. ...Toate încercările făcute pentru reconstituirea orologiului s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba și câțiva din străinătate, au spus același lucru: nu se poate! Și nici nu au crezut o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o iotă din istoria mafaldică a ceasului; au pus totul pe seama aiuriților de târgoveți. Nu mai pomeniseră așa ceva în meseria lor, plină de cea mai adâncă rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns, pentru a pune stăpânire pe urbe, așa credeau. Fusese un ins periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama. Acum erau - în sfârșit - feriți. „Gata, au scăpat!” i-a zis Profesorului de naturale Filozoful când l-a întâlnit. „Nu o să le mai sune orologiul! Masa o să le fie masă, casa casă și somnul somn! De-acum, și binele, și răul vor veni fără veste, așa cum erau obișnuiți...” „Crezi că povestea asta nu a însemnat chiar nimic pentru cei de-aici? Vor trece chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
obișnuiți...” „Crezi că povestea asta nu a însemnat chiar nimic pentru cei de-aici? Vor trece chiar așa de lesne peste cele întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră onorabilă, n-a mai pățit o rușine ca asta, făceți-l repede să dispară, înmormântați-l! * * * Din vârful păstrat, cu un orologiu străvechi ce arată doar orele și pe care un trăznet l-a topit pe jumătate pe la 1700, prin fâlfâitul ciorilor și peste găinațul secular care acoperă podeaua, vezi tot colțul răsăritean al }ării Bârsei, cu acoperișurile de țiglă țuguiate, - loc
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
din acest punct de vedere însă. Valoric, îl găsesc inferior celorlalte. Fără excepție, poemele de aici sunt însoțite de câte un ex libris. Dispersia devine dezarmantă. Înainte de a începe, Primăvară somptuoasă promite, de pildă, un „menuet al moliilor” sau „un orologiu prăbușit printre umbre fărâmicioase”. Odată desfășurat, poemul conduce la imaginea unui stadion plin de zebre al căror tumult conduce la o eclipsă spontană: „o clipă mingea de fotbal acoperă soarele virginal” (p. 91). De toate pentru toți. Degustătorii lui Mircea
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
nu e un adevăr meteorologic, ci unul psihologic, particular, personaliza(n)t. Gândul merge înainte și înapoi, aleargă, stă pe loc. Cuvintele îi țin cu greu isonul. Ele vin mereu din trecut, au cazier, chiar dacă gândul a luat-o înaintea orologiului și prospectează. Genul prozei-mărturie/jurnal are perfectă acoperire și se citește cu sufletul la gură. Un raport ca acela al lui Kazantzakis, Infernul tandreței traversat de Alain Bosquet, refacerea de sine a lui Canetti, cel din jurnal, sunt tot atâtea
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
Big Ben, celebrul orologiu din Parlamentul britanic, ar putea să își schimbe în curând denumirea în "Turnul Elizabeth", cu ocazia jubileului de diamant al reginei Elizabeth a II-a. Până sâmbătă, 331 de membri ai Parlamentului britanic, inclusiv premierul David Cameron, au semnat o
Big Ben își schimbă denumirea. Cum se va numi ceasul din Londra () [Corola-journal/Journalistic/66622_a_67947]
-
demers, în semn de omagiu adus reginei Elizabeth a II-a, este o veste importantă. Sper că această idee își va urma de acum cursul", a declarat premierul David Cameron. Oficial, turnul înalt de 96 de metri se numește "Turnul Orologiului", dar este cunoscut mai mult sub denumirea de "Big Ben", după sunetul produs de uriașul clopot al său, care marchează printr-un semnal sonor ora exactă în centrul Londrei. Parlamentul britanic va examina această petiție la sfârșitul lunii iunie și
Big Ben își schimbă denumirea. Cum se va numi ceasul din Londra () [Corola-journal/Journalistic/66622_a_67947]
-
se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica în aceste ramuri:/ Dintr-un copac într-altul numai țes/ Painjini de smarald painjinișul/ Cel rar de diamant - și greieri cântă,/ Ca orologii aruncate-n iarbă./ Și peste râul mare, de pe-un vârf/ De arbore antic țesut-au ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază și-nverzește râul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
o „ședință de terapie colectivă în care nici unul nu conduce, toți suntem pe canapeaua psihanalistului și polemizăm..." (Patapievici, într-un interviu din Dilema, 2002). Pe canapeaua cu pricina e o îmbulzeală vecină cu sufocarea, haosul e la el acasă, „Și orologiile bat - / Dar nimeni mai nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
calculat ca să iubească. Nu e ceea ce se cheamă un seducător, ci, mai degrabă, un cuceritor. Un exemplu între altele este extraordinara scenă din capitolul IX, în care își propune să o prindă de mână pe Madame de Rênal, înainte ca orologiul castelului să bată ora zece seara, sau să-și zboare creierii. O dată făcut gestul, caută să-l prelungească, dar nu atât pentru plăcerea pe care i-o procură, cât pentru un motiv de cu totul altă natură: „I-am ținut
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
trenurilor, clasele vagoanelor și orele de plecare ale trenurilor. Pentru stațiile de tranzit mai importante și pentru stațiile finale, orariile trebuie să arate de asemenea orele de sosire precum și principalele legături (corespondențe de trenuri). Trenurile pleacă după orele indicate de orologiile stațiilor. Orariile (mersurile de tren) care nu mai sînt în vigoare trebuie îndepărtate imediat. 3. Curse speciale se pot acorda după aprecierea căilor ferate în conformitate cu dispozițiile tarifului. Articolul 29 Formalitățile cerute de vămi, autorități fiscale, de poliție și de alte
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
poate fi relansator al poveștilor imbricate, într-o cavalcadă demnă de un Münchausen în vizită la Frații Grimm. Anul Woland improvizează pe corzi bulgakoviene, la cererea Ruxandrei Cesereanu. Și așa mai departe. Coperta (semnată Alexandru Pecican) spune multe despre nenumăratele orologii care își bat fiecare ora proprie, într-o vecinătate nelitigioasă, pe canavaua prozatorului. Până și peisajul hanseatic pe care se sprijină panoplia temporală sugerează reuniuni neașteptate, din lumi felurite. Dar mai sugerează și lipsa de măsură a unui gurmand dedat
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
Ioan Alexandru, viitorul poet, autorul Imnelor (Imnele bucuriei - 1973, Imnele Transilvaniei - 1976, 1985, Imnele Moldovei - 1980, Imnele Țării Românești - 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei - 1985, Imnele Maramureșului - 1988) și Dumitru Mureșan, tot viitor poet (vol. publicate: Nebuloasa crabului - 1968, Orologiul din oglinzi - 1975, Despre melancolie -1981, Lira meditativă - 1998), s-a înfiripat o prietenie trainică, care a durat până în anul 2000, când cel despre care vorbim a părăsit această lume. Prietenia lor l-a adus pe Ioan Alexandru în casa
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
Piața Roșie din Moscova a avut loc parada militară dedicată aniversării a 67 de ani de la căderea regimului nazist. Peste 14. 000 de militari, alături de tehnica de luptă, au defilat în Piață Roșie din capitală Rusiei. Parada a debutat când orologiul Kremlinului a bătut oră 10,00 (9,00 oră României), în prezența președintelui Vladimir Puțin, a premierului Dmitri Medvedev, după o recentă rocadă de posturi între cei doi, dar și a fostului lider sovietic, Mihail Gorbaciov. În public s-au
Paradă de Ziua Victoriei, în Piața Roșie din Moscova - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/58280_a_59605]
-
seri de toamnă. Aerul era golit de iubire, aspru. Viața zilei se scurgea în frigul înrudit cu moartea al nopții. Ajungând la Pasajul Generalilor, un strat de umezeală acoperea pielea fetei. El era acolo, degajat. Bătaia inimii ei gâtuia ritmul orologiului din turn. El o prindea de mână și treceau prin Pasajul Generalilor. Dar mai întâi se sărutau. Oamenii clătinau din cap. Nu era obișnuit să te săruți pe stradă, când sfârșitul de mileniu părea încă de neatins. Pasajul Generalilor îi
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]