331 matches
-
își plânge-n vertebre adânci rădăcini Durerea înaltă cât ceru* de-albastră pădurea din mine-i plecată-n suspin. Pădurea din mine își frânge copacii de dor și de jale, de frunze în vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Referință Bibliografică: Pădurea din
PĂDUREA DIN MINE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340099_a_341428]
-
agasante, venite la prea scurt timp (e.g. Capitolul XV Titi Filip, iar în capitolul XVI, p. 100 „Unul dintre ei, Titi Filip, știa și greaca și cu o grecoaică s-a căsătorit”), expresii repetitive („orașul luminilor”, „țara frunzei de arțar”, „ortaci de pribegie”, „limba lui Voltaire”). Personajul și personalitatea lui nea Mitică prinde contur cu fiecare povestire: autodidact, încăpățânat, insistent în a-și urmări visele, loial, devotat, iubitor de carte și cultură, plin de umor, hotărât etc, întreaga lucrare debordează de
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
spune-un basm despre-un copac ce creștea pe lângă lac. Și spunea și de-un brotac, mai rotund și cam posac ce aștepta din balta seacă să-i tot vie o brotacă. Dar prin bălți erau brotaci mai semeți, tineri ortaci, și brotacei din cel lac i-a ajuns un simplu oac! Si-a plecat lăsând sărac pe acel bătrân brotac... Și spunând povestea-ntreagă toți aleargă să se dreagă în cel lac unde-un brotac se tot leagănă-n hamac
ÎN ÎMPĂRĂŢIA OAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342169_a_343498]
-
Codreanu purta denumirea de Legiunea Arhanghelului Mihail, fiind o legiune paramilitară teroristă de orientare național fascistă, creată după modelul organizațiilor fasciste SA și SS, cu un puternic caracter mistic religios, violent, anticomunist și antimasonic. „Căpitanul” era denumit Zelea Codreanu de către ortacii săi și alături de el, membrii fondatori ai mișcării legionare au mai fost și alții, ca de exemplu: Ion Moța, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață. La 3 ani de la înființare, în 1930, Zelea Codreanu decide să transforme mișcarea în
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
fusese miner, dar se stinsese de acea boală specific minerilor, șuiul sau pe înțelesul nostru silicoza. Tatăl lui Istvan fusese vechi ilegalist, dar nu a vrut să fie activist de partid cum se obișnuia în acele vremuri. A rămas cu ortacii lui mineri căci trebuia să se pensioneze. În schimbul luptei sale din ilegalitate partidul l-a integrat pe fiul său Istvan în miliție și mai apoi a fost trimis să lucreze la securitate prin anul 1952, când republica se instalase bine
BIOGRAFIA UNUI SECURIST de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343834_a_345163]
-
de ce a fost scos din sistem Istvan? Șefii lui au constatat că nu depunea destul zel pentru lămurirea țăranilor de a intra în colectiv. Fusese trimis și în comuna Sălciua localitate de pe valea Arieșului unde cunoștea multă lume care fuseseră ortacii de muncă ai tatălui său. De aici îl cunoștea și ajutorul miner care îl persecuta, căci îl pusese să semneze cererea de intrare în colectiv. Magazionerul nostru cunoștea valea Arieșului de la Gârda de Sus până la Ocoliș, căci fusese la rândul
BIOGRAFIA UNUI SECURIST de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343834_a_345163]
-
dreaptei Sfânt Ioan e-o dimineață Care ne-așează pururea-ntre vii ... Să crezi fierbinte-n Domnul, cin΄ te-nvață? Doar Sfântul Munte, mustul lui din vii. Catârii sunt numiți aici mulari ... Catârii sunt numiți aici mulari Și-s singurii ortaci pentru monahi, Greci, Ruși, Români, Bulgari și Vlahi. Ei duc spre mânăstiri, cu pașii rari, Varză, fasole, morcovi și mărar Și-așa, cum în Egipt sărmani felahi, ΄nălțat-au pentru-ai lor maharajahi Vestite piramide de cleștar, Tot astfel, truditorii
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
dovadă până atunci, adică acela de a nu intra în secretele intime ale Minicăi. Dacă nu o citeam mi se părea că o neglijez. În minerit decizia trebuie să o iei repede, altfel muntele se surpa pe tine și pe ortaci. Am luat plicul în mână și l-am tot învârtit până când Minica l-a deschis și a început să-mi citească scrisoarea colonelului. O scrisoare decentă și destul de protocolara. Am ascultat-o pe Minica până la capăt după care am spus
VEŞTI SUMBRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343728_a_345057]
-
definiția cuvântului „soț“ și a pluralului acestuia „soți“ prezintă un grad prea mare de generalitate, însemnând de la „Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui“, respectiv „Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie“, dar și „Asociat, colaborator, ortac, părtaș, tovarăș, însoțitor“ sau „Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche“, iar verbul „a soți“ (a se însoți) înseamnă „a ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.“, respectiv „A se întovărăși. 2 vt (Îrg) A face părtaș“, abia ultimul înțeles
INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ din 7 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283827]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ceasul deșteptător sună lung, alungând liniștea nopții. Istrate deschise un ochi, unul singur, cu care privi în direcția obiectului care îl
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
mândrea cu asta, pe când locul de muncă îl avea în orășelul vecin. Nu foarte departe. O jumătate de oră făcea autobuzul până în incinta minei. Se obișnuise cu naveta. Chiar îi plăcea. Pe mașină mai schimba și el o vorbă-două cu ortacii lui, navetiști și ei, mai glumeau, își mai bârfeau șefii, nevestele uneori, orice numai să treacă timpul mai repede. Adevărul era că unii mai obișnuiau să ațipească pe drum, ăstora nu le făceau plăcere conversațiile lor, îi deranjau la scurtul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
lămpăresele de serviciu din tura respectivă le dădură lampa de miner și masca de autosalvare. Fiecare marcă avea un număr pe ea, același număr fiind trecut și pe cele două obiecte ridicate de la lămpărie. Apoi, cu pași repezi, Istrate și ortacii lui se îndreptară către sala de pontaj unde un maistru sau un inginer le făcea pontajul pentru intrarea în subteran. Exista, firește, și un contra-pontaj, dar acela se făcea la sfârșitul șutului, după ce lucrătorii își făceau baia și se îmbrăcau
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
pe la sala de pontaj ca să-i vadă șeful că sunt în regulă. Același traseu, aceeași rutină zi de zi, dar se obișnuiseră cu asta. Toate acestea deveniseră, după atâția ani de muncă, banale reflexe condiționate pentru Istrate și pentru toți ortacii lui. În sala de pontaj Istrate se așeză lângă Ghiorghiță, pe una din multele băncuțe din lemn pe care așteptau să fie pontați și, eventual, repartizați la un alt loc de muncă decât cel în care fuseseră cu o zi
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
un alt loc de muncă decât cel în care fuseseră cu o zi înainte. Ghiorghiță nu era navetist. Locuia la nici cinci minute de poarta minei, într-un cartier mărginaș. De mai multe ori, când după șut Istrate intra cu ortacii la crâșma din apropiere ca să dea pe gât o tărie-două, să-și mai curețe praful de cărbune din căile respiratorii, atunci când se întindeau la vorbă și băutură uitând de case și neveste, se făcea târziu și Istrate obișnuia să rămână
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
apropiere ca să dea pe gât o tărie-două, să-și mai curețe praful de cărbune din căile respiratorii, atunci când se întindeau la vorbă și băutură uitând de case și neveste, se făcea târziu și Istrate obișnuia să rămână la prietenul și ortacul lui peste noapte. Nevasta lui Ghiorghiță se obișnuise cu asta, nu se simțea deranjată, dețineau un apartament cu patru camere, așa că Istrate avea unde să doarmă. - Istrate ... Ghiorghiță ... ! strigă maistrul cu pixul și cartea de pontaj în mână. - Prezent, aici
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
unul în medical, mama lui de putoare, așa că voi doi și cu Sporea îi veți înlocui. Ați înțeles ? - Înțeles șefu’ ! răcniră, mai mult în glumă, cei doi. Sporea rămase tăcut. Nu era un vorbăreț. Îi plăcea mai mult singur, pentru ortacii lui, marea majoritate extrem de limbuți, putea să pară un ciudat. Dar era un miner harnic, oricând și în orice situație aveau bază în el. Toate rânduielile de zi cu zi fiind terminate, cei trei ortaci se ridicară și porniră către
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
plăcea mai mult singur, pentru ortacii lui, marea majoritate extrem de limbuți, putea să pară un ciudat. Dar era un miner harnic, oricând și în orice situație aveau bază în el. Toate rânduielile de zi cu zi fiind terminate, cei trei ortaci se ridicară și porniră către puțul centru, unde colivia avea să îi coboare în subteranele minei. Apucară să mai prindă din spate, ca din zbor, câteva cuvinte ale maistrului care reproșa unui miner mai tuciuriu faptul, nepermis de altminteri, că
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
că nu mi-am făcut planu’ la cărbune ? Și așa stăm ca naiba la aprovizionarea cu materiale. Nu sunt bani că nu dăm noi cărbune suficient cică ! Tu’le muma lor la ăștia de la aprovizionare. Mai sunteți aici ? Cei doi ortaci ieșiră din abataj îngândurați. Nu erau defel în apele lor. Riscau mult, riscau mult prea mult ! Ajunseseră în galeria principală, mai aveau de mers până la transportorul paișpe cam vreo cinci-zece minute, când o bubuitură infernală se năpusti asupra lor, suflul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
decât prima, iar limba de foc pătrunse adânc și pe galeria unde se găseau cei doi. Istrate fu ferit de focul ucigaș și de unda de șoc nimicitoare, aflându-se în acea nișă cu cofrete electrice. Trebuia să-și găsească ortacul. Cu el intrase în mină, cu el trebuia să iasă. - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
unde se găseau cei doi. Istrate fu ferit de focul ucigaș și de unda de șoc nimicitoare, aflându-se în acea nișă cu cofrete electrice. Trebuia să-și găsească ortacul. Cu el intrase în mină, cu el trebuia să iasă. - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
cei doi. Istrate fu ferit de focul ucigaș și de unda de șoc nimicitoare, aflându-se în acea nișă cu cofrete electrice. Trebuia să-și găsească ortacul. Cu el intrase în mină, cu el trebuia să iasă. - Ortacule ..., unde ești ortacule ? Mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ( va urma ) Pericolele muncii în subteranele minelor din România (și aici m-aș referi mai ales la minele de huilă energetică din Valea Jiului) sunt multiple
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
specifică muncii de zi cu zi în mină, datorată inhalării prafului de cărbune și piatră, maladie care distruge plămânii. Și multe-multe altele ! Dar viața merge înainte ... Din nefericire, destinul vieții de miner este unul foarte dur. Referință Bibliografică: NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1653, Anul V, 11 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
tare mult nora. Cum să poată interveni el, el care se purtase cu nevasta ca un ticălos fără inimă? Fugea biata femeie de acasă, când el era ațâțat de aburii bețiilor, pe care le trăgea tot mai des în compania ortacilor de pahar. Spărgea tot ce-i cădea la mână, iar înjurăturile nu mai conteneau, decât în momentul în care cădea toropit pe pat, așa îmbrăcat cum venise. A doua zi umbla ca un câine să-și caute nevasta, știind deja
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]